12,377 matches
-
a ta; și, da, nu mă reține nimic să recunosc: te iubesc ca pe copilul meu, fiule! Cei doi se priveau adînc în ochi. Spusele lor se împrăștiaseră în văzduh și cădeau acum înapoi la rădăcina copacilor, ca o ninsoare fierbinte, sfărîmînd frigul zilei de primăvară abia mijită și dezghețînd zăpada iernii trecute. Mare Arus, de la voi am învățat tot ceea ce trebuie să știe un lup. Mai puternic și mai pregătit decît sînt acum nu voi fi niciodată. Conducătorule, la tine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
final despre care bătrânul Freud ar avea mai multe de povestit. Acest subiect a rămas însă neatacat de el în capitolele ce-i poartă semnătura. Am căuta, desigur, mai multe motive pentru care însuși Freud a omis o asemenea întâmplare fierbinte și zemoasă de însemnătate, dacă nu am ști că la vremea când se năștea Anna Freud ar fi putut avea deja toate răspunsurile și nici o întrebare, dacă nu ar fi întârziat istoria să-l înregistreze. Ridicolul situației apare la mult
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
destul de frustrat și înciudat la serviciu. La o privire mai atentă, era chiar supărat, deoarece fundul rotofei și doar pe jumătate ascuns de fusta scurtă al mamei lui Răducu îl binedispunea și îi umplea timpul petrecut în metrou cu imagini fierbinți și tulburătoare pe care oricum nu ar fi avut curajul să le povestească nimănui. De nevastă-sa să nu mai vorbim... Seara, când se întorcea de la birou, o găsea în capul străzii, aplecată pe geamul unei mașini oprite pe marginea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
special, că nu e de ici, de colo, și că până și maică-sa, deși plânsese mult și amar, îl pistonase să se însoare și chiar îi descrisese binefacerile vieții în cuplu, în timp ce îi mai adăuga un polonic de ciorbă fierbinte în farfurie ca dovadă că nu e de colo să aibă cine se îngriji de tine, întrezărise în el oareșce speranță de mai bine și îl acceptase în ultimă instanță așa cum era, ba chiar îl oblojea atunci când era absolut necesar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trase Lache un gât de rom și o concluzie, viața e doar o chestiune de retorică... ÎN UMBRA OAMENILOR MICI Vasile Nițulescu își face intrarea pe ușile larg deschise ale Teatrului Mic. Odată cu el, peste holul mare vara suflă aer fierbinte care se sparge de visarea pompierului ascuns după un paravan. Pompierul zace privind în zare spre ușile cinematografului de vizavi, de unde într-o oră vor exploda în stradă în mii de culori tinere cu aplecare spre cultură ce ar putea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung, mătăsos, mirosind a flori de câmp. Degetul arătător coborî pe linia gâtului, apoi pe umăr înlăturând cu o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
frică să deschidă ochii pentru a nu risipi vraja, dar voia să știe cine e acel bărbat misterios care îi anihilase voința. Ridică privirea întâlnind ...o mască albă, în locul unui chip de bărbat. Tresări speriată deschizând ochii și vărsă cafeaua fierbinte pe ea. Leagănul se oprise din mișcarea lui lentă și nici nu simțise când. Sări repede, îndepărtând bluza de piele pentru a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în locul unui chip de bărbat. Tresări speriată deschizând ochii și vărsă cafeaua fierbinte pe ea. Leagănul se oprise din mișcarea lui lentă și nici nu simțise când. Sări repede, îndepărtând bluza de piele pentru a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
largi, închise la culoare, pentru a-și ascunde defectele. „- Știi ce-ți lipsește ție? Iubirea.” Închise ochii. Trupul lui cald, gol, se lipi de al ei, rece. Îi îndepărtă delicat părul de pe umărul gol îndreptându-l spre spate. Buzele lui fierbinți, flămânde, mușcau ușor din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui, a trupului său fierbinte, persista încă pe pielea ei rece. Îi lipsea atât de mult acea îmbrățișare, singura care putea să dezghețe inima aceea rece. Cum să se iubească? Ce să iubească la acel trup plin de defecte, construit parcă doar din imperfecțiuni? „- Mintea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Acum era foarte hotărâtă. Nu mai avea cu ce să se îmbrace. Era nevoită să ducă la bun sfârșit o treabă începută. Coborând scările verifică iarăși dacă primise răspuns la întrebarea ei. Nimic. Dezamăgită, ieși din scara blocului. Afară, aerul fierbinte de vară timpurie o învălui plăcut. Soarele ardea tot ce atingea pe pământ cu razele sale fierbinți. Ochi negri, insistenți și iscoditori, o urmăreau din umbră. De fiecare dată când ieșea din casă avea aceeași senzație stranie că e urmărită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bun sfârșit o treabă începută. Coborând scările verifică iarăși dacă primise răspuns la întrebarea ei. Nimic. Dezamăgită, ieși din scara blocului. Afară, aerul fierbinte de vară timpurie o învălui plăcut. Soarele ardea tot ce atingea pe pământ cu razele sale fierbinți. Ochi negri, insistenți și iscoditori, o urmăreau din umbră. De fiecare dată când ieșea din casă avea aceeași senzație stranie că e urmărită și deși nu-i scăpa nimic din analiza ei minuțioasă asupra oamenilor, locurilor din jurul ei, nu reușea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu aceste apariții scurte fără să-i dea posibilitatea să vadă cine e? Ce fel de joc era acela? Un copil trecu în viteză pe lângă ea, o atinse ușor, iar Karina se dezechilibră și căzu pe trotuarul încins de razele fierbinți ale soarelui. Copilul se opri în loc speriat. Nu știa cum să reacționeze. Karina rămase întinsă pe jos incapabilă să se ridice. Lacrimile se opriseră înainte de a inunda ochii, arzându-i. Pleoapele iritau retina urcând și coborând pe ochii uscați. De ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mea.” Karina își pregăti un ceai aromat și acrișor de fructe de pădure. Era singurul ceai pe care îl bea cu plăcere. Își răsfăță nările cu aroma îmbietoare, cuibărindu-se în fotoliu. Mâinile reci se încălzeau treptat la atingerea căniței fierbinți. La radio se auzea discret o melodie tristă, veche, de pe vremea adolescenței. Parcă trecuse o veșnicie de atunci. Era aceeași melodie pe care dansase cu băiatul pe care îi plăcuse încă de când îl văzuse. Timid, nu se apropia niciodată mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
răsărind cu încăpățânare de fiecare dată când era distrus. Speranța că ce? Oftă. Toamna întârzia să-și facă simțită prezența deși era total îndreptățită. Toamna, anotimpul sufletului ei, nu voia cu nici un chip să distrugă povestea de iubire dintre vara fierbinte și soarele pasional. Îi privea de departe cum își consumau pasiunea nebună netulburați de norii pufoși sau vântul indiscret. Nu mai avea lacrimi și nici nu mai voia să plângă pentru iubirea pierdută a soarelui. Nu mai era dispusă să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
numai pentru ea, îi lasă floarea visului ei, surâsul trist făcut carne. E o minune de fată când un vis îi par buzele sale sugând la invizibilul piept. Îi vin atunci mamei, care o contemplă ca pe un sprijin, dorinți fierbinți de săruturi date acestei flori a visurilor sale; dar se abține pentru a nu o trezi; cum doarme! Cum doarme! Cum doarme mai mult decât poate! Pentru a nu o trezi, trebuie să păzească săruturile ce se risipesc acolo, prin
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu are problema morții. Aceasta este un contrasimț; moartea este un fenomen vital. Această puzderie de idei, ideotas, ideitas, idezuelas, pseudo-idei și ideotes cu care tatăl său îl țintește, vin să-i trezească vise fără formă și nici culoare, dorinți fierbinți ce se pierd, neliniști avortate. Ce caleidoscop este lumea! Dar un caleidoscop care miroase și miroase a parfumuri care aprind sângele, peste toate, în primăvară și la tinerețe. "Papá, de ce miros florile?" îl întrebase odată pe tatăl său. Pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
totul cu explicație corespunzătoare. Ce originală e lumea! Ce de lucruri trec prin câmp, și ce de lucruri trec pe stradă! Mașini, care, cai, câini, cu scheletele lor pe sub carne, bărbați, femei... femei! Unele înalte, puternice, cărnoase, corpolente, cu sânge fierbinte, și inimă, și măruntaie, cu piept ridicat care când merg, se mișcă, și unele cum privesc la flăcău; cum miroase lumea! Astăzi, când a mers să primească cuvântul lui don Fulgencio, s-a strecurat găsind deschisă ușa, s-a oprit
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vină tata!" Și el: Nu a ieșit experimentul, n-a ieșit; asta nu e ce este nevoie; trebuie să-l repet." Când vine don Epifanio, își cheamă fata de-o parte, care vine în grabă cu pieptul plin de dorințe fierbinți, și-i spune: Iată, fata mea, acestea sunt lucrurile voastre; dar să știi că suntem la capăt de tot; tu vei vedea, zic, dar nu ești la vârsta jocurilor, deși tu crezi alt lucru. Gândește-te serios. Cei doi sunt
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu vei avea consolarea să știi ce va fi acolo... și cei care spun că nu îi preocupă nimic, ori mint, ori sunt niște stupizi; niște suflete de plută, niște nenorociți care nu trăiesc, pentru că a trăi înseamnă a dori fierbinte viața eternă, Apolodoro. Și se va duce toată aceasta, și toate istoriile sale, și se va pierde numele de Erostrat și nimeni nu va ști cine a fost Homer, nici Napoleon, nici Christos... A trăi câteva zile, câțiva ani, câteva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
solidă și absolută credință că nu va muri niciodată, credință fără un moment de îndoială, niciodată nu va muri. Dar, vai de el dacă are o singură clipă, chiar și trecătoare, de îndoială, vai de el dacă în dorințele sale fierbinți ale agoniei lasă să-i treacă o umbră de îndoială, de faptul că va muri! Vai de el dacă ajunge să-și zică: Și dacă voi muri?" Pentru că atunci va fi pierdut, mort. Mă jucam așa cu aceste glume, cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ore în șir! Dar știi să dansezi bine? Pășești foarte ușor. MEFISTO: Păi, înțelegi... din cauza copitei despicate. EMMA: Așa-i! Aproape că uitasem. MEFISTO: Nu face nimic. Mai ai vreo dorință? EMMA: Mă gîndesc pînă încălzesc ceaiul. MEFISTO: Dar e fierbinte! Abia acum un minut l-ai turnat! EMMA: Și-atunci, balul? MEFISTO: E nițel mai complicat de explicat. Oricum, ceaiul e bun. (Bea) EMMA: Ce să-ți cer... ce să-ți cer? MEFISTO: Pînă te gîndești, o să-ți cer eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
brațe, a sărutat-o pe buze, și nu mai făcuse asta niciodată, a sărutat-o din nou, până când ea i-a răspuns și l-a Învățat cu delicatețe cum să o sărute, cum să facă să urce În ea mareea fierbinte a tinereții. Apoi ea l-a privit Îndrăgostită minute În șir, fără să se dezlipească de trupul lui osos de adolescent, el Însă privea În gol, speriat și vrăjit, ăsta e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat de ce
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
opus dispariției lui, clipei de prostie și de slăbiciune care trezise În el acea hotărâre definitivă. Hotărâri definitive nu există, Vasile, iată dovada... Nu a avut timp să se gândească nici la cine a Întins mâna salvatoare, nici la durerea fierbinte care Îi cuprinsese glezna, căci se lovise amarnic de fierul balustradei, nici că Își pierduse un pantof, care pășea pe fundul apei acum, În locul lui. Cineva Îl ținea atârnat deasupra râului de câteva secunde bune, iar el horcăia, strangulat de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]