1,216 matches
-
numai aparent. Petre Stoica adnotează liric, cum singur o spune, o serie de covoare ale artistului vizual {erbana Drăgoescu. Covoare ilustrând, abia ele, arta abstractă. Să nu confundăm natura cu maniera. Referentul fiind nonfigurativ, poezia rămâne cât se poate de figurativă. E ușor să ne imaginăm, citind-o, cum vor fi arătat respectivele țesături. Iată, de pildă: „O bucurie fără nume/ într-un chenar de aur alb/ nu privi prea mult/ s-ar putea să mori/ sub aripa porumbelului bocitor” (p.
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Câlția, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlăduță le-a răspuns cu o imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor era mai liber și se manifesta mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
acuitate și relevanță, Paul Gherasim doar cu greu poate fi cuprins în totalitatea virtuților sale. Dispunând de o cultură vizuală foarte bogată, deschis exercițiilor experimentale dar păstrând necontenit o măsură rațională, echilibrat cumpănitoare, de natură să opereze o sinteză între figurativ și abstract, mereu sugestivă și marcată de o amprentă personală, el și-a câștigat o autoritate incontestabilă, ilustrată printr-o seamă de acțiuni, uneori de foarte vastă cuprindere, urmate de consecințe benefice. Profund subiectiv, ca orice creator, încrezător în sine
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
luat locul gesticulației de pionierat, al urgenței de a produce. Și poate nu întîmplător, tocmai în această ediție Mircea Bochiș a realizat cea mai subtilă și mai complexă lucrare a sa, iar Ioan Mihele a simțit nevoia unei întoarceri la figurativ. Peste vastul cîmp albit de menhire, de arhitecturi și de volume mai mult sau mai puțin abstracte, el a reiterat un fel de efigie antropomorfă, de statuar egiptean încremenit într-o severă frontalitate. În cheie alegorică, de o transparentă sursă
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
decernat premiile Apostu pe acest an. Textul de mai jos însoțește această expoziție și o comentează sumar în paginile catalogului. Prima observație care se poate face în legătură cu pictura lui Marin Gherasim este faptul că ea nu trimite către o realitate figurativă. Reperele ei nu se regăsesc în afară, în exterior, ci în propria sa substanță, în propria sa voință de a fi. Realitatea sa interioară își este suficientă sieși, oferind privitorului coordonatele unei indiscutabile opacități. Dar, în același timp, ea funcționeză
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
la resursele expresive și afective ale pactului autobiografic, de tipul jurnalului, memorialisticii etc. Modalitățile și formele diverse ale literaturii totalitare sunt evaluate în Discursul anilor '90 (1997). Discursul comunist este antinominalist, iar trăsăturile literaturii realist-socialiste sunt detașate cu rigoare: simplitatea, figurativul, emoționalitatea, antiintelectualismul, tendința vulgarizatoare etc. În eseul despre specificul național, Mihai Zamfir constată caracterul compozit al poporului român, datorat influențelor de o diversitate deconcertantă care s-au exercitat asupra acestuia. N. Manolescu observă că "plină de idei noi, critica lui
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
sale sînt concepute înlăuntrul celeiași dominante verticale și urmăresc o anumită conciliere între preocupări diferite, unele dintre ele constituind, de multe ori, zone de interes exclusiv pentru sculptură. Așadar, formele lui Bochiș se nasc la intersecția sculpturii cu arhitectura, a figurativului cu geometria, a austerității volumului cu volubilitatea suprafeței și, din punct de vedere al semnificației morale, a construcției gratuite cu reperul votiv. În mod întîmplător, dar poate nu chiar în totalitate, pentru că precedentul poate exercita o presiune subliminală, tot în
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, [...] cu discrepanțele specifice civilizației noastre din acel timp", rămîne fără acoperire. Căci, revenind la reperele topografice, nici unul din ele n-are, cît de cît, o "aură" a sa, o proiecție figurativă, un spațiu de rezonanță... Localizare onomastică și nimic mai mult! Mă întrebați care ar fi sursa. Aici, dacă nu ne ajută hazardul, șansele de edificare sînt minime. Cine se încumetă să scotocească producția minoră franceză de la jumătatea secolului trecut spre
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
pentru Nibelungii, imagini pe care le vom regăsi, mult mai târziu, în gravurile create din 1941-1943, când Victor Brauner se va refugia în sudul Franței. În 1928 se instalează definitiv la Paris. Era momentul unei renașteri a gustului pentru pictura figurativă. În Franța, suprarealismul ocupa locul întâi legat de prestigiul suprarealismului literar: André Breton, Paul Eluard, Louis Aragon. Prezența, de asemeni, a lui Tanguy și Miró și amintirea prieteniilor suprarealiste bucureștene cu Sașa Pană, Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Ștefan
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
sangvin la frigiditatea industrială și de la desenul geometric sau cu accente ironice la arderea fără greșeală - , lucrările sale sînt un comentariu decorativ - un joc de suprafețe spectaculoase și de existențe umile - al lumii înseși. Deși artista folosește cu voluptate imaginea figurativă, atît în tridimensional, cît și în desen, deși se joacă insistent cu ideea de portret, de fapt cu aceea de autoportret, și multe dintre lucrările sale ar putea fi asociate, ca intenție și ca finalitate, sculpturii, la o privire mai
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
nr. 7", de pildă - pot fi comparate cu aglomerările polifonice pline de tensiuni disonante nerezolvate ale compozitorului. Ca și Frank Lloyd Wright, Kandinsky a crezut ferm în artă ca manifestare a unei experiențe spirituale. Nevoia sa de a depăși limitele figurativului a fost la fel de mult legată de muzică pe cât a fost atașată de experiența religioasă. A considerat întotdeauna că a respinge realismul artei secolului al XIX-lea este echivalent cu a repudia o atitudine materialistă despre lume. În anii de la începutul
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
domină lucrările sale dar vestigii ale lumii vizibile - silueta unui călăreț, umbra unui turn, Sfântul Gheorghe, un curcubeu - sunt încă sublimate în întregul imaginii compuse. Această „neputință" a lui Kandinsky, în pofida fermității convingerilor sale, de a renunța în întregime la figurativ este emoționantă și educativă mai ales astăzi, într-o lume în care dogmaticul tinde să predomine.
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
comuniste, în esență și el un abstracționism sui generis, reconectarea expresiei artistice și a gîndirii specifice la vechea paradigmă antropocentrică, zguduită serios de către experiențele avangardiste. Fără a fi un fenomen local sau unul necunoscut în arta europeană - această întoarcere spre figurativ reprezenta o tendință puternică pe plan mondial -, artiștii români au pus cîteva accente foarte importante, mai ales în perspectiva istorică și psihologică a unei Românii prizoniere înlăuntrul unui sistem pentru care noțiunea de totalitarism este una aproape bucolică. în mod
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
de epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Căltia, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlădută le-a răspuns cu o imagine terna, aproape monotona, chiar și atunci când pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, anca de la primele sale ieșiri an lume, că gestul tânărului pictor era mai liber și se manifestă mult mai firesc an registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
o expoziție fără memorie, deși pictorul a consacrat anumite motive și un anumit tip de limbaj. Iar aceste motive, dintr-un anumit punctde vedere, sunt decelabile aici, chiar dacă au permanent în substanța lor un coeficient de imprevizibil. După perioada lui figurativă, din anii '70-'80, aceea cu focul, cu lemnele... A.M. - cu ghemele, cu spinii, cu gogoașele de mătase.... P.Ș. - ...care trimitea explicit către un anumit tip de exterioritate, către structuri obiectuale pe care le exploata cu o insistență de
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
autonom, semn al celui care, autarhic, scrie, gândește, proiectează lumea”. Privind din această perspectivă noului exeget i se pare impropriu să vorbească despre faptul că I. L. Caragiale „înfățișează”, că „răsfrânge” lumi, când el în fond „aruncă în aer mimesisul”, „sabotează figurativul”, articulând ceea ce criticul numește „mari arhitecturi ale nimicului”. Esențial la Caragiale ar fi astfel mecanismul de construire textuală, al „producerii” și nu al „reproducerii”. Atenția ar fi să fie îndreptată către faptul elaborării și nu spre ce a rezultat, acea
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar oscilația, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în hieroglifă, și o retorică a lumii obiectuale și a raporturilor figurative. Așa cum alfabetul însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericescă spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
juca multă vreme rolul Monstrului, întîi la propriu, fiind constant pusă de sora mai mică s-o sperie, iar ulterior la figurat, pe măsură ce surorile vor crește. Călărețul fără cap, imaginea de la care pornește naratoarea, ar putea fi astfel, în plan figurativ și într-un mod cu totul paradoxal, tocmai sora lui Nell, cea care, ani de-a rîndul și-a terorizat (involuntar) familia prin comportamentul ei imprevizibil datorat, așa cum ne explică naratoarea, "unui dezechilibru chimic cu care se născuse", și amintindu
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
nu îl vor lăsa nici ele insensibil. Cu alte cuvinte, Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația de a picta: ideologia, perspectiva sociologică, vocația monografică. Încă de la
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
și al romanului său este mai scăzut. În pofida aparențelor de vitalitate epică, realismul lui Radu Aldulescu nu e unul strident, ci șters, cenușiu, în culori stinse. Ultimii ani ai ceaușismului se potrivesc perfect, ca un timp mort, înghețat, acestei modalități figurative și simbolice, abia "tulburată" de Revoluția din 1989 și de convulsiile ulterioare. Mai strânsă și mai coerentă decât adaptarea la noile realități postrevoluționare este, la autorul "nouăzecist", viziunea sa deja coagulată la începutul deceniului trecut. Lucrurile se schimbă, în jur
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
în ultimii ani de viață ai maestrului, între 1991-’92, adunate sub titlul atât de inspirat al aceluiași R. de Mambro Santos, Erotomachia. Într-adevăr, fiecare dintre desene pare o luptă arhetipică dintre femeie și bărbat, într-o totală libertate figurativă și cu o spumoasă (auto)ironie. Aceeași autoironie care se regăsește, de astă dată cu nuanțe melancolice, și într-o declarație a sa: „Am iubit dintotdeauna enorm femeile, nu există nici un film al meu care să nu se nască din
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria sa substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafața perfectă, imaculată și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnica directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul că tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
începutul carierei sale și pînă astăzi sînt lemnul și piatra, iar tehnicile sînt cele specifice, de eliminare, cu alte cuvinte, cioplirea, dar și asamblarea care, privită din punctul de vedere al dinamicii formei, este una de adăugare. Nefiind un sculptor figurativ, fapt care dovedește încă o dată că el se plasează instinctiv într-o filosofie generală și o modalitate de înțelegere a formei de tip tradițional și de factură răsăriteană, modelajul, prin excelență o tehnică a adăugării și legată profund de preocuparea
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
care dovedește încă o dată că el se plasează instinctiv într-o filosofie generală și o modalitate de înțelegere a formei de tip tradițional și de factură răsăriteană, modelajul, prin excelență o tehnică a adăugării și legată profund de preocuparea pentru figurativ, este folosit cu totul sporadic și niciodată pentru a obține forme consacrate și efecte previzibile. Alături de piatră și de lemn, un alt material imemorial, împreună cu tehnica lui ireductibilă, se regăsește semnificativ în sculptura lui Maxim Dumitraș, anume împletitura din nuiele
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
al materiei. Citită în această cheie, sculptura lui Maxim Dumitraș, iar prin sculptură trebuie înțelese și instalațiile lui, performance-urile care implică materialele și formele sculpturii, episoadele de land art etc., oferă toatele caracteristicile unui artist oriental, care refuză anecdota și figurativul pentru a surprinde și comunica energiile subtile ale materiei, forma ca interioritate, ca eveniment spiritual și creația însăși ca formă de cunoaștere și de contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]