10,713 matches
-
este un caz nefericit: un exemplu de uriașă erudiție pusă în slujba unei platitudini metafizice, deoarece „în cazul lui Spengler se împletește o extraordinară informație și putere de a face asociații neașteptate în materie de istorie cu o lamentabilă viziune filosofică.“ (p.64) Lamentabilă sau nu, viziunea aceasta îl nemulțumește acut pe Noica, mai ales prin tonul de profeție neagră cu care vestește decăderea unui modus vivendi pe care păltinișeanul îl consideră unic în lume. Dar în ce constă această unicitate
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
judecăți estetice severe. Pillat nu are agresivități polemice, lipsindui dorința de a-și impune opiniile. Și cine nu caută să se impună nu ajunge la treapta unei doctrine prin care să-și poată combate adversarii. De aici lipsa unei viziuni filosofice pe care să-și sprijine nuanțele, carența care de altfel e patognomonică pentru mai toată critica românească. Adevăratul critic nu cel care se ridică deasupra gusturilor personale - expresia e jalnică în absurditatea ei -, ci cel care reușește să impună altora
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
estetice. Neavînd orizont speculativ, judecățile lor stau în aer, ca niște improvizații care caută să se muleze pe conturul operei comentate. Și fiindcă nu au punct de sprijin în afara literaturii, care în ea însăși nu poate ține loc de viziune filosofică, criticii nu-și pot domina scriitorii și nici nu-și pot impune judecățile de gust. Maiorescu, Negoițescu sau Călinescu, critici cu baza filosofică indubitabilă, sunt excepții la care privim cu crispare. Dincolo de ei, peisajul e deprimant: teoreticieni fără doctrină și
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
nu au punct de sprijin în afara literaturii, care în ea însăși nu poate ține loc de viziune filosofică, criticii nu-și pot domina scriitorii și nici nu-și pot impune judecățile de gust. Maiorescu, Negoițescu sau Călinescu, critici cu baza filosofică indubitabilă, sunt excepții la care privim cu crispare. Dincolo de ei, peisajul e deprimant: teoreticieni fără doctrină și judecători fără talent, adică tot atîtea nume care nu inspiră încredere. Dinu Pillat are talent, dar nu are doctrină, lipsindu-i vocația speculației
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
DOPA s-a stins. Evoluția sinusoidala a bolii sub tratament cu L-DOPA a semănat cu o buclă care se închide asupra ei înseși, precum panglică lui Moebius, dramatismul ei inspirîndu-i lui Oliver Sacks o serie de constatări cu miez filosofic. Medicul american e de părere că nimeni nu se îmbolnăvește impersonal, în virtutea unui mecanism neutru de patogenie abstractă. Fiecare se îmbolnăvește de propria boală, simptomele depinzând de personalitatea suferindului. E totuna cu a spune că o maladie îl detronează pe
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
regizorului, cu zeci de detalii profunde, care împrospătează acest text dificil, de o enormă sensibilitate, care investighează, de fapt, femeia. Înainte să fie călugăriță, Mariana Alcoforado a fost femeie și teza asta a lui Manea este de o coerență estetică, filosofică și artistică impecabilă. Experiența sexuală, unică, cu bărbatul iubit creează tensiunea imensă din mintea și din sufletul ei. Tulburarea. Nevindecarea. Fiecare din cele cinci scrisori este definită de Manea cu aceeași forță sintetică dintotdeauna, nealterată, care poartă amprenta viziunii lui
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
unui „discurs meditativ asupra imperativelor istoriei”, cât și în „asumarea unor experiențe transcendentale prin funcția cognitivă a imaginației”. Despre americanul T.S. Eliot, naturalizat britanic, nu putem vorbi decât în termeni precum centralitate, dată fiind implicarea autorului în climatul social, cultural, filosofic, ideatic și religios al epocii sale, dar și în literatura aparținând curentului modernist, alături de Virginia Woolf, James Joyce, Henry James, W.B Yeats, Ezra Pound și mulți alții, deopotrivă în Anglia și în America de Nord. Ca poetică, modernismul apare, încă din
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Sorin Lavric Miezul filosofic al volumului nu stă în decrierea șarlataniilor ca atare, ci în discutarea principiilor care separă gîndirea alopată de cea homeopată. Cînd un medic se hotărăște să divulge șarlatania colegilor de breaslă, n-o face din intenții filantropice și nici din
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
cazul homeopatiei, acupuncturii și medicinii naturiste, detaliu care nu-l împiedică pe autor să conteste statutul lor științific. Aici, excesul de zel al lui Goldacre trădează un elan scientist de rău-augur, chiar dacă accentul polemic face bine cărții. De altminteri, miezul filosofic al volumului nu stă în decrierea șarlataniilor ca atare, ci în discutarea principiilor care separă gîndirea alopată de cea homeopată. În cazul celei de-a doua, efectul poate fi testat pe loturi de pacienți și nimeni nu tăgăduiește existența lui
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
nostru cel mai cunoscut în Europa, atunci când plasează eseistica și jurnalul lui Steinhardt sub semnul modelului și filosofiei de la Păltiniș. Biografic, da, într-adevă r, Noica a contribuit din plin la „renașterea” întru credință a fostului său coleg de lot. Estetic, filosofic și politic, însă, discutăm de o cu totul altă Weltanschauung. S-a insistat deja în trecut asupra acestui aspect și nu dorim să revenim aici4. Greșește, de asemenea, fostul asistent al lui G. Călinescu atunci când substituie viziunea steinhardtiană categoriei „ravagiilor
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
că are cancer la stomac în fază avansată și, din acel moment, tot restul vieții ei devine o cursă contra timp. Evoluția unor trăiri naturale de la disperare la acceptarea cu seninătate e trasată direct. Nu găsim nici metafore, nici încifrări filosofice. Ba chiar subiectele generale, întrebările umanității la scară largă sunt exprimate aproape trivial. Mesajul romanului este formulat, explicit, de Soni pe parcursul poveștii, cu o directețe care îi dă originalitate. Atunci când Soni îi propune prietenei ei, Dana, să meargă la o
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
Propun așadar în acest studiu introductiv un recurs la conceptul de incertitudine în interpretarea operei lui N. Steinhardt, cu atât mai mult cu cât el revine destul de frecvent în textele sale (este unul dintre cuvintele-cheie) și marchează deopotrivă viziunea teologică, filosofică, ideologică, literară ori științifică a autorului.” (p. 19). Studiul va dezvolta, utilizând un scalpel analitic de mare finețe - ca tot ce scrie George Ardeleanu -, această incizie în nexus-ul gândirii lui Steinhardt, rezultatul fiind o corecție serioasă a profilului literar canonic
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
nu este un teolog absolut, nici un cenzor al moralei comune din perspectiva celei creștine, ci un gânditor care rămâne, și după ce îmbracă rasa monahală, fidel unor idei și concepte de sorginte liberală, conciliind (în asta constă, cred, geniul său) relativismul filosofic cu bunătatea și smerenia ortodoxă. A-l reduce, așadar, la înfățișarea spirituală, oricât de substanțială, a monahului tipic înseamnă a-l sărăci tocmai de ceea ce constituie bogăția operei sale. Și anume, capacitatea de a uni domenii și aspecte aparent greu
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
mereu - și orice traducător se poate prevală de această așa-zisa scuză - că nu există traduceri desăvârșite ori definitive și că orice traducere este, prin definiție, perfectibila. Că fiecare generație este datoare să ofere propria să traducere operelor literare sau filosofice esențiale și că, în fond, aceste traduceri nu pot fi comparate între ele. Acest lucru este cu atât mai valabil atunci când nu discutăm despre traducerea unui text oarecare, ci despre o traducere a unui text liric ce necesită o precizie
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
încă din prelegerea sa inaugurală la Universitatea din București, în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate. Dar acestea erau tot atâtea ocazii de a preciza natura faptului mistic. În fine, despre magie ca o
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
la aceste definiții să ne considerăm fericiți sau nu? Să fi fost cel care a descris primul această simțire, el însuși cel mai fericit om de pe pământ? Cine știe! Ar fi frumos! Ce înseamnă fericirea, dincolo de definiții rigide și concepte filosofice, mai mult sau mai puțin înțelese și acceptate? Unii se consideră fericiți pentru că tocmai au trecut cu bine un examen extrem de important. Alții, pentru că au un serviciu stabil și satisfăcător atât material, cât și ca așteptări profesionale, alții pentru că au
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și se bucură de o scurtă perioadă de notorietate dublată de o intensă mediatizare. Volume publicate postum, sub îngrijire editorială: Mircea Eliade, Biblioteca revistei „Familia“, Oradea, 1992; Între Dumnezeu și neamul meu, Fundația Anastasia, București, 1992; Bătrânețea și alte texte filosofice, Ed. Viitorul românesc, București, 1992; Omul. Tratat de antropologie creștină, Ed. Timpul, Iași, 1992; Philosophia perennis, Ed. Icar, București, 1992; 321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea (ed. I a prezentei cărți), Ed. Humanitas, București, 1993; Filosofia nuanțelor (Eseuri
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Profesorul face un exercițiu de „evaluare comparativă”. Privind înapoi, spre tânărul aflat „la începuturile bărbăției sale”, nu poate să nu constate diferența între elanul nestăpânit și impetuozitatea posesiunii la tânărul de 25-30 de ani, pe de o parte, și „tactul filosofic”, dozarea gesturilor și cuvintelor, întârzierile deliberate, înfășurarea fiecărui moment de „petrecere în doi” într-un halou de mângâieri, propoziții simple, trecute prin filtrul unor experiențe și meditații personale, pe de altă parte. Însă Teodora nu-i cunoaște trecutul. Și nici
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a „hălăduit” (scrie P.H.L., sau a „vagabondat”, a „flanat” ar zice modernii) prin Paradis de unul singur. - Câtă vreme? - Nu se știe! - De ce? - Din simplul motiv că nu exista răul, singura „realitate” cuantificabilă, tradusă de Profesor într-o sintagmă quasi filosofică: „conștiința timpului”. Apariția Evei i-a schimbat „traseul”. A constatat cu surprindere, intrând într-un fel de panică ce nu l-a mai părăsit niciodată, că este total „descoperit” (fizic și în fața destinului?!), ceea ce l-a determinat să ia o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și alte accesorii atât de necesare în iernile noastre siberiene, mai cu seamă când mergi zilnic la serviciu uzând de o cursă C.F.R. cu vagoane înghețate, ne jucăm cu „andrelele cugetării” (cum zice colegul meu), mai mult sau mai puțin filosofice - completez eu. Profesoarele din compartiment ne ascultă cu un aer distrat, în timp ce degetele lor execută un „dans manufacturier” (îl citez din nou pe Titus R.), mult mai cinstit, recunosc, decât jocul nostru cu sofismele și trimiterea mascată la lecturile recente
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în profunzime al operei lui Unamuno, Andrei Ionescu, afirma, în 1973, în Prefața Don Quijote ideal, voință, creație, la traducerea lucrării Viața lui Don Quijote și Sancho: "Din caracterul special, prefilosofic al gândirii sale, provine prudența lui Unamuno în a afirma natura filosofică a operelor sale, pe care preferă să le situeze în domeniul literaturii. În repetate rânduri atrage atenția că ceea ce scrie nu este "poate" decât "poezie sau fantasmagorie, în orice caz, mitologie". În această scurtă Prefață, nu vom insista mai mult
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
onestității. Problema nu este că nu cunosc astfel de metode; mi-e rușine să le folosesc” (Morgan, 1986, p. 19). Întrebare: Cum vă afectează mașinile, mecanismele, tehnica în general, personalitatea și comportamentul vostru și al celor din jur? Deși interpretarea filosofică a acestei istorioare poate fi mult mai complexă, în planul organizațiilor o putem simplifica prin următoarea concluzie: mecanizarea conduce la creșterea performanțelor economice, dar prin efectele sale secundare afectează negativ anumite aspecte ale vieții oamenilor și ale organizațiilor. Există, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
reacțiunii care a constituit în bună măsură și creuzetul instinctelor noastre. A gândi viața poate fi mai obositor decât a o trăi. Asta spune ceva și despre natura noastră. Lectura fragmentelor poate fi uneori mai utilă decât parcurgerea unui sistem filosofic; avem nevoie de sensuri care să se "lipească" de modul unitar în care vrem să înțelegem lumea, care să acopere golurile, lacunele de sens din această continuă construcție. Oricum, cel mai adesea din operele sistematice reținem tot fragmente, acestea potrivindu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
decât orice interioritate. Unii filosofi joacă rolul de puncte de referință într-un dublu sens: prin importanța operei lor dar și (mai ales) prin faptul că creează un câmp de înțelesuri comune pentru alții gânditori, ei dând cumva "cuvinte" limbajului filosofic (uneori chiar creând limbaje). Aflați în imposibilitatea de a înțelege o persoană în întregul ei, mânați de dorința de unitate, luăm acele trăsături ale ei pe care le-am zărit (ori credem că le-am văzut) și le potrivim la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
plăcute la gust și mâncărurile sănătoase nu au inventat-o contemporanii; ea apare spre exemplu, în Metafizica lui Aristotel (1027a). Doar că în cazul nostru diferența ajunge să fie promovată de reclame, nefiind însă pură demonstrație științifică. În cadrul unui discurs filosofic deseori conceptele suferă transformări de sens. Deși sunt folosite inițial cu sensul dat (nu că ar exista un sens dat la modul absolut), după "trecerea" lor printr-un discurs filosofic consistent conceptele fundamentale pentru acel discurs "ies" modificate. Ceea ce ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]