2,868 matches
-
mi-a strigat - TACI, MĂI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. Omul m-a pus în lanțuri, într-o celulă, un lup păzea ușa, m-a lăsat să mor de foame., de singurătate. Y era un tip firav, cu ochelari negri, de spion, deștept foc, mi-a strigat - TACI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. M-a înjurat, m-a scuipat, și-a stins țigara în palma mea și dus a fost. Z a fost
TACI DIN GURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347565_a_348894]
-
compensație, îmi lingea mâna și se gudura. După care, o luam la fugă de-alungul sârmei, înainte și-napoi, el după mine lătrând. Mamare obosea spunându-mi să mă potolesc, eu mai rău. Câtă energie adunată într-un trup mic și firav! Adunată, dar trebuia consumată, nu? Țin minte, copil-copil, dar mă mai trăgea de mânecă, așa din când în când, conștiința și mă gândeam cum să fac să fiu și eu mai cuminte, sătulă de atâtea boscorodeli. Și-mi era ciudă
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
să-ți dea în cer cununa. Cum am putut să îți privesc doar chipul tău de-aproape, creat de har dumnezeiesc iubirea să îmi sape. Te-am așteptat de mii de ani să vii măcar odată, sub umbra vechilor castani firavă și curată. Eu am privit al meu destin tăcut în chinuri grele, și mi-am băut panarul plin de lacrimi și durere. Dar n-am uitat să îți vorbesc în așteptarea lungă, strigam mereu că te iubesc spre tine să
TE IUBESC SI NU TE MINT de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347596_a_348925]
-
o arătare. Așa a fost să ne-ntâlnim când n-ea cerut iubirea, și-n floarea ei să ne iubim cu toată fericirea. Nu voi uita privirea ta ce mă privea-n oglindă, când te-am văzut în față mea firavă și timidă. Referință Bibliografică: Nu am uitat / Anton Viorel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anton Viorel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NU AM UITAT de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347597_a_348926]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > AN VECHI, AN NOU... Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Și ai plecat An Vechi, luând cu tine, Tot ce de-a lungul timpului în sufletul firav am strâns: Un dor răzleț, imensă fericire, Ori poate lacrimi sau neîmplinire; Tu le păstrezi pe toate ca într-un album, Ca-ntr-un jurnal în care gândurile pe-nserat mi-adun ... Bine-ai venit An Nou! Cu tine, împreună, Voi
AN VECHI, AN NOU... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347619_a_348948]
-
Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. Așadar, sărmanul de el trecea pe ulița satului, cu pași mărunți, când mai repezi, când poticniți, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curțile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi pleca mai departe. Însă, la un moment dat, în dreptul unei gospodării nu prea arătoase, mirosul lui fin îi consimți că acolo ar fi rost să încerce. Se strecură prin gardul de la portița
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
prea mari pentru amărâtul de el. Atunci, se resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea firavă, ciudată, care-i ocupase adăpostul, stătea perplex, nu știa ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de cușcă, cu capul pe labele de dinainte. Când ieșiră stăpânii casei în curte și văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
perplex, nu știa ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de cușcă, cu capul pe labele de dinainte. Când ieșiră stăpânii casei în curte și văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros dormea afară, cușca fiind ocupată de firavul pui de vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Și, de atunci, multă vreme puiul de vulpe și dulăul au conviețuit în pace, adică puiul dormea în cușcă, iar dulăul alături, afară. Mai nostim era când i
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj sidefat, de un roșu aprins, conturate perfect de o
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
După ce mâncă bine, se înfofoli în sumanul lui cel mare și gri, îndesă bine căciula pe cap, își sărută odorul pe căpușorul lui bălai, cu parfum ademenitor de copil, deschise ușa și plecă. Măriuca îi făcu semn cu mânuța ei firavă, prin geam, văzându-l cum pleacă prin nămeți spre pădure. Era trudă mare să răzbați prin nămeți cât gardul, în care te împotmoleai la fiecare pas, o aventură anevoioasă, peste puterile chiar și a unui om trăit pe munte. Când
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
pe sanie, așternu multă cetină de brad, apoi mână calul să urce cât putea de repede peste deal, spre casă. Nu trecu mult, și-au ajuns la casa lui Macovei. S-au speriat ai casei, adică nevasta lui Macovei și firava Măriuca. - Valelei! Vai de noi! Ce nenorocire s-a întâmplat?! se puse pe bocit femeia. - Să-l ducem repede în casă! Era să înghețe în pădure! zise vecinul. N-au stat mult pe gânduri, l-au dus în casă, l-
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
cum, înghețat în pădure, când a înțeles că mai poate urca plaiul spre casă, i-a trecut prin minte că nu va mai vedea vreodată copilul lui cel drag. Și uite, acum era lângă el, îl mângâia cu mânuțele ei firave. - Măriuca tatii! Îngerașul meu!... - Tăticul meu scump! Știi ce tare ne-am speriat! Așa-i, tati, că o să te faci bine? - Da, copilul meu, îngerașul meu! Fata s-a dus în odaia cealaltă să-și șteargă lacrimile. Zăbovi acolo o
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
să-ți dea în cer cununa. Cum am putut să îți privesc doar chipul tău de-aproape, creat de har dumnezeiesc iubirea să îmi sape. Te-am așteptat de mii de ani să vii măcar odată, sub umbra vechilor castani firavă și curată. Eu am privit al meu destin tăcut în chinuri grele, și mi-am băut panarul plin de lacrimi și durere. Dar n-am uitat să îți vorbesc în așteptarea lungă, strigam mereu că te iubesc spre tine să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
-n el, La loc de cinste, micul ghiocel! L-am pus și pe frățiorul toporaș, Ieșit mai ieri, pe întinsul imaș. Poartă-n el dorință și speranță, Bucuria de-a se fi trezit la viață! O gingașă și mică viorea firavă, Ce-abia și-a scos căpșorul afară! Zâmbește veselă în primăvară, C-a biruit iarna și-a ieșit afară! V-am pus și mici albăstrele, Să vă puteți bucura și de ele! Sunt purtătoare de fericire... Aduc în suflete doar
COŞUL CU FLORI de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350069_a_351398]
-
cer Îmi întinde lăicer, Îmi întinde punte lină Pe spinare de Lumină; Pe spinări de curcubeu Oropsitul, neamul meu. Neamul - că desprins din râma, Neamul consâgean cu mama. Limba-mamă ce ne doare Aură nemuritoare, Blândă l-a înfășurat Pe acest firav bărbat; Aură de nemurire, Pe al Poeziei Mire. Mierea ei trecută-n vers E pecetea de neșters, E-un sigil de foc, ia sama, Limba dorului de mamă. Neamul cel năpăstuit, Neamul îndumnezeit, Neamul cel anahoret Neam rămas fără Poet
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
În vesminte de mirean, În purtare - sacerdot Coborât din Sabaot. Dezunit și împărțit, Neamul mamei cel iubit, Neamul înecat de plâns Floare de opaiț stâns. Plâng izvoarele în clocot Plâng și limbile de clopot, Plânge iarbă în otava Subțireaua și firava, Plâng și floarea și ninsoarea De pe iarbă plânge boarea, Plânge - azurie - zarea, Plâng și muntele și marea, Plânge codrul în desime Plânge și nu-l știe nime’. Plânge frunză gălbenea, Plânge iarbă mititea, Plânge-n carte Albinuța Fiindcă tatăl ei
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
Cuvântului. se schimbă fețele lunii când ochiul deschis, candela reaprinde în tâmpla pământului. nu se întâmplă nimic. un simplu fapt banal de a fi și un țurțure în inima largă a sentimentului. inutilitate și încă puțin gând, balansându-și picioarele firave între joc și lumina dintâi. restul e cacialma. o bătaie continuă de clopote false și strigăte lejer destrămate de cântecul păsărilor aproape călătoare... tac. surâde tâmpla, în ultima plecăciune în fața unor icoane pictate de mâinile copilului orb. îngerii sunt îngeri
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
iunie 2014 Toate Articolele Autorului Pare ușor?Nu e! N-a fost vreodată... Să rafinezi pustiuri, să ștergi vânt Pe cerul prea scrobit din niciodată Și să-ncastrezi trăirea în cuvânt Așa cum e: când aspră, când rebelă, Când tandră, când firavă sau cu zimți De-mpotriviri la orice bagatelă Sau pur și simplu caldă. Să consimți Ca fantezia ta să poarte-un nume Pe hărți de spuneri și să te arăți Cu creștetul descoperit prin brume De înțeles. Un paria, pentru
SĂ SCRII ... de AURA POPA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361985_a_363314]
-
îndestulat căuș, Auzi cum vin din ceruri cumplitele porunci Și prinzi în toți dușmanii, cu inima s-arunci; Poverile de-o viață se fac ușoare, fulg, Lumeștile zavistii cu ura nu te-ajung. Bucură-te, Chip ascetic ca o pajiște firavă, Bucură-te, Leac de suflet pentru inima bolnavă, Bucură-te, Bunătate, soare-n ochii îngerești, Bucură-te, Alăturare lângă oștile cerești, Bucură-te, Pleată albă ca și faldul unui steag, Bucură-te, Sprijinire în condei ca în toiag, Bucură-te
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
toamnă a unui an bine definit în ceea ce de fapt aveam să fac de acum încolo, ca un adolescent descurajat că nu-mi voi mai putea dori decât speranța. Un fulger, un tunet și apoi un trăsnet mi-a zguduit firava existență și am intrat într-o altă dimensiune, care avea să mă distrugă, dacă puterea deusiană nu mă făcea să mă întorc cu fața spre răsărit și să contemplu ivirea unui nou început, altul decât cel pe care îl trăisem
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGA DE NOAPTE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ruga mea din noapte, pare obosită În genunchi se pune, brațul în amin, Dragostea aprinde inima firavă, Trup și suflet Doamne, Ție mă închin ! Și adun cuvinte, picurănd cu ceară Găndul care doare și apoi să-l cearnă, Să ducă neghina în necunoscut, Iar eu mai curată, crucea să mi’o duc. foto: Arthur Braginsky 1965 | Ucraina
RUGA DE NOAPTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365873_a_367202]
-
uneori, dureroase încercări, demers redat pasional, folosind cu măiestrie arta descrierii și a narării. Cartea „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago”, rezultat al acțiunii, al drumului pe „cărări necunoscute” - cum le definea EMINESCU - necunoscute - până acum - de aparent firava Manuela Sanda - inginer, dar și terapeut Bowen, e o CARTE - TRĂIRE psihologică reflectată la nivel de conștiință, este o CARTE - DESCOPERIRE de SINE, o CARTE - IUBIRE de SEMENI și de DUMNEZEU, este „JURNALUL” ființei dornice să se purifice prin CUNOAȘTERE
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
din nuiele, ploile, mai întâi și, apoi, căldurile excesive, comportarea brutală a comandanților, aplicațiile de noapte făceau ca gândurile studenților să se îndrepte spre analiza condițiilor existenței umane. În scurtele momente de pauză, la umbra rarefiată dată de niște salcâmi firavi, discuțiile lor alunecau spre politică, condamnau mizeria la care este supus omul.” (Emil Bucureșteanu - „ Student în filosofie”) „Cu sau fără acordul nobilimii, muzica și dansurile de proveniență andaluză se răspândesc peste tot în lume, cu o forță de nestăvilit. Arta
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
zăpadă din dorința de a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]