45,198 matches
-
adică de o categorisire în urma căreia, perce-pîndu-l sub un anumit unghi, nu-l mai poți privi decît prin prisma lui. L-ai turnat într-un tipar și gata, orice ar face, nu-l mai dezlegi de chingile lui. L-ai fixat definitiv înțepenin-du-l în forma constrîngătoare a intuiției inițiale. Din capsula aceasta a identității înguste nu-l mai scoți decît dacă ceva exterior vine să te trezească. De pildă, o carte. Atunci afli că omul acela era polimorf, cu o intimitate
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Prin simpla decizie de a ți-l face stabilești un contract cu eternitatea: ai intrat într-o ruletă implacabilă, prin care anulezi orice mișcare ulterioară: rien ne va plus. Dincolo de acel moment, devii anexa propriei dorințe, finale, de a-ți fixa imaginea în memoria și conștiința urmașilor. Știi cu precizie pe cine vei ferici și cine te va urî. Știi cât îți vor datora urmașii, dar evaluezi, de asemenea, ce ai primit în zorii vieții tale, când te-ai aflat în
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
bijuterii atomice, am încercat calendare ținute după mituri, după scripturi, după mișcarea stelelor, pînă să aflăm, în fine, că timpul e perfect anonim. Nici unul din cuțitele care-l feliază sistematic nu-i dă, cîtuși de puțin, o identitate, nu-l fixează, nu ne explică, spre desfacerea angoaselor, cine e domnul grăbit. Și, pentru că lucrurile nu pot să rămînă așa, ne consolăm cu dovezi - simple plastografii - ale ocupațiilor noastre, din care reiese trecerea lui. Unele mai puțin sistematice, altele, adevărate cronologii. Asemenea
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
încropind coșciuge. La rândul său, cizmarul Gică Dei, ăl bătrân din familia ramificată sub ochii noștri, îi ține practic pe toți: mamă și soție, copii și nepoți. Romanul este în bună măsură static, fiindcă această lume proletară e legată și fixată de noua glie, a Statului. Casele vor fi demolate și înlocuite de blocuri, curțile vor dispărea, păsările, purceii, mieii vor lua conturul fluid al viselor de oameni cu foamea-n gât, pierzând tot mai mult timp la cozi tot mai
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
și degajarea criticului, care, pe alte planuri, își pregătesc de pe acum polemica împotriva școlii Bărnuțiu și teoretiza despre sublim, se manifestă și în reacția față de natură, prezentă și vie în Epistolar în comparație cu sumarele note din însemnări zilnice. El știe să fixeze, cu o anume vibrație, fizionomia locurilor, ca într-o excursie pe Dunăre, e jovial (vrea să-și cumpere un fes "dintre cele roșii-cărămizii, cu ciucure de mătase neagră"), scăpând acum din corsetul tracasantelor preocupări zilnice. O adevărată pagină antologică despre
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
venerice. Infatigabilul Don Juan, care pare asaltat de femei (odată, ar fi fost 53 în câteva luni!), e în același timp (și tocmai prin aceasta își înalță textul deasupra documentului!) un poet care știe să extragă perenul din efemer, să fixeze frumusețea momentelor și a dulcineelor care l-au înfiorat. Aleg un exemplu dintre cele mai elocvente, unde nervul narativ însuflețește o pagină inubliabilă. Brabantil, aluzie transparentă la "berbant", se găsește de astă dată într-o sală de concert. Ochii lui
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
o clauză testamentară prin care jurnalul său secret ("va stârni un imens scandal; aș vrea să văd reacția unor oameni în momentul apariției lui") să fie publicat abia după trecerea unui număr de ani de la moartea sa, și nu se fixase asupra cifrei optime (10 ani, 20 de ani, 50 de ani). Nu știu ce s-a ales de acel jurnal, dar îmi doresc din suflet ca distinsul cărturar și redutabilul polemist să nu fi optat pentru ultima variantă. Nu de alta, dar
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
că este "o știință care abia după 1990 a început să fie luată (iar!) în serios. Dar e vorba de o știință care scoate la lumină o istorie tabuizată a culturii. O istorie care își apără hotarele, așa cum au fost fixate ele după ultima bătălie câștigată. Uneori cu televizorul, dar și, (dar mai ales) cu calculatorul". Privit din această perspectivă, tabloul literaturii române se schimbă semnificativ. Marile mutații politice au modelat decisiv chipul literaturii, au trasat noi căi de evoluție stilistică
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
pozitiv prin refuzul monocordului. Un detaliu semnificativ pentru N. Breban este faptul ca lui îi displace secțiunea din Crimă și pedeapsă care e consacrată revanșei morale. Totul e uluitor de exact, susține el, se preconizează o ieșire magnifică din circuitul fixat de tradiție. Ce se petrece ulterior, după săvârșirea omorului, în creierul făptașului, în organismului ieșit din țâțâni, e o derogare de la radicalismul din prolog. Eroul lui Dostoievski n-a fost la înălțimea revelației inițiale. În panică, marele scriitor a anexat
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
scriitorului, suspansul nu îl dă acțiunea, ci altceva, confruntarea de idei. De la o pagină la alta, simți tentația să te oprești și să reflectezi, replicile memorabile sunt doar scânteile ce luminează multele războaie intens mediatizate, ale căror imagini s-au fixat pe retina noastră, a tuturor. Impresia creată este zguduitoare: lumea a devenit un teatru de război, un spectacol continuu al violenței, din care se hrănesc televiziunile și ziarele, care satisface instinctul vărsării de sânge, fie și prin simpla privire a
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
e o treabă, dar anii trec, nu se întrevede nimic, iar banii nu vin chiar așa ușor. N-ar strica nițel comerț. Cu atât mai mult cu cât procedeele fotografice se îmbunătățesc. Datorită colodiului, de pildă, acest aparat poate să fixeze o imagine pe placa de sticlă în câteva secunde în loc de mai multe minute, ca înainte. Și, dragul meu Duplessis, spuneți că pe Victor Hugo îl interesează acest procedeu? Duplessis confirmă, baronul dorește să asiste la o demonstrație. Ne pregătim, ne
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
m-a dezobișnuit de vechile structuri de gândire. Una peste alta, trebuia să-mi asum rolul învățăcelului conștiincios, până azi gata să verifice cuvinte ori grafia lor în dicționare: și un posibil avantaj față de vorbitorii nativi, cărora totul le e fixat în memorie, inclusiv forme între timp modificate. Odată aleasă această cale de urmat, nici prin gând nu mi-a mai trecut că aș putea-o schimba. Când un fost coleg emigrat m-a îmbiat să rămân în Germania, aranjându-mi și
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
culturală, dovada că succesul la public se poate asocia cu temele intelectuale de calitate. Sunt convinsă că formula sa de educație lingvistică e cea mai bună cu putință: efectele de durată se obțin mai ales prin ironizare și ridiculizare; umorul fixează în memorie o greșeală mai bine decât zece lecții docte. Din păcate, nu oricine poate aplica o formulă care se bazează pe asocierea rară de talent scriitoricesc, cultură, aptitudini actoricești, plăcere a jocului. Emisiunea sa era unică prin vivacitate, spectacol
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
un rest din limba veche. Sînt și destule situații în care indicațiile normative par la fel de insistente și la fel de ineficiente în ambele state: se recomandă și în monitorizarea basarabeană evitarea construcției partitive cu singularul ("un prieten de-al vostru"), structură bine fixată în limbă, se condamnă folosirea numeralelor fără de ("34 strănepoți"), se insită asupra corelativelor (atît... cît și), asupra acordului adjectivului la genitiv-dativ singular ("mirosul cafelei proaspăt prăjită") etc. În alte cazuri, mi se pare că monitorizarea din Republica Moldova confirmă răspîndirea mai
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
cum spuneam, veritabili dușmani de clasă. Prin transformarea Academiei Române în Academia R.P.R., înaltul for devine un instrument politic. C. Rădulescu-Motru, fost președinte și vice-președinte al Academiei, este exclus dintre membrii ei, alături de mulți alții (printre care Lucian Blaga), i se fixează domiciliu obligatoriu și i se suprimă pensia, ca fiind "bestie moșierească". Octogenarul ajunge la sapă de lemn. E silit să înfrunte sărăcia, să-și vândă ultimele obiecte din casă. La capătul puterilor, notează exasperat: "Sunt fără provizii și lemne de
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești. Cei doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
din studiourile TV (normal era să fie făcută publică, opinăm, componența celui de la TVR, cu 50% pondere), dar mai ales a decis nivelul de trai: degeaba am avut dreptul să votăm fiecare de câte 20 de ori, dacă EBU a fixat un tarif prohibitiv, de 1,24 euro, așa încât doar 21.035 de români au votat (pentru alte țări, așa e regulamentul, mai mult ca sigur în primul rând pentru Moldova), din cei circa 1,5 milioane de telespectatori, deci TVR
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
unii, jumătate din anii vieții de școală. O fracțiune „f” importantă din viața voastră, cum ar zice problema. Dar dincolo de problemele seci, de legile imuabile și indiferente, de rigorile regulamentelor, am învățat să ne cunoștem, să ne înțelegem, să ne fixăm ținte și să încercăm să le atingem. Și această cunoaștere, atunci când privim în adâncurile noastre, ne va spune ce am fost și ce vom deveni. Diriginte, Prof. ANA-MARIA NECHIFOR Eu nu vreau să cer un lucru cu neputință Doar să
B by ANA-MARIA NECHIFOR () [Corola-journal/Journalistic/84099_a_85424]
-
are loc ultimul concert, când se cântă ultima simfonie al cărui acord final se stinge împreună cu luminile scenei, simți un profund regret că, deocamdată, nu mai există un mâine pentru a da un restart... cu orice preț! Parcurgând consemnările care fixează cu tuș opiniile unor personaje ale căror cunoștințe nu pot fi puse la îndoială, exprimând într-o mare măsură aceleași impresii pozitive, constructive, am remarcat și formulări răutăcioase, care reprezentau un suport pentru desfășurarea altor idei „la modă′′, fără de care
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
a festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi (organizat de UCMR și derulat cu consecvență la sfârșitul lui mai, încă din 1991, S. Lerescu fiind directorul artistic al ediției a 14-a, din 2004). În același condens enumerativ amintim de borna fixată de Sorin Lerescu prin fondarea în 1982 a primului ansamblu instrumental bucureștean dedicat exclusiv muzicii contemporane, septetul “Traiect”, prin a cărui neîntreruptă până azi activitate concertistică au fost lansate zeci de prime audiții, cu precădere ale unor partituri semnate de
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
drăgălași), se poate lesne închipui de ce fel de odihnă am putut să mă bucur! În fine iată-mă la Berlin și de acolo mă îndreptai spre Oranienburg, unde buna mea Gertrud mă primi cu brațele deschise. După câtva timp am fixat concertul din Berlin, unde, după cum am povestiti mai sus, n-am izbutit să am altă sală de concert decât sala Grotrian-Steinweg. Un domn, Hensgen, bun muzician, azi organistul bisericii Sf. Cruci de la Postdamm, îmi fu de mare folos pentru aranjament
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
soțul meu n-ar fi voit în ruptul capului. Nu mi s-a permis să văd pe micul meu fiu, din cauza extremei slăbiciuni în care mă aflam. Ce a urmat a fost un chin și mai amarnic, trebuind să stau fixată pe spate, legată la picioare în timp de 9 zile. Hrana se mărgineala câteva înghițituri de lapte, apă aproape deloc. În fine, după îngrijirile devotate ale doctorului, mă văd pornită spre covalescență. Slăbisem enorm. Aveam o siluetă de fată de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
lui Franz Liszt. Numaidecât trec la descifrat și o găsesc de cea mai autentică factură lisztiană. Temele românești abundă, ici colo și câte o temă de caracter maghiar, însă totul incontestabil presărat cu minunate melodii românești. Regina Maria Concertul se fixează, nu pe octombrie, ci pe ziua de 17 decembrie la Ateneul Român. În trei săptămâni această rapsodie fu învățată pe dinafară spre uimirea și bucuria lui O. Beu, care deveni cel mai asiduu vizitator al casei noastre. Între timp îmi
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
o cânt și ce muzică colorată atât de viu a rapsodiei lui Liszt. Pe urmă Ignaz Friedman, pianistul cu renume mondial, Borowski tot celebru pianist, în fine toți care trec prin București și fac artă adevărată. Concertul în București e fixat pe seara de 17 decembrie, la Ateneu, iar după aceasta în plan cum urmează să fie în turneul meu: Sibiu, Cluj, Brașov, Arad, Lugoj, Timișoara, iar mai târziu urmează orașele: Cernăuți, Iași, Sighișioara, Sebeș-Alba, Viena, Praga, Varșovia și o ședință
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
de la loja regală. Pianul carefu suit în grabă pe scări, se prăbuși, însă din fericire n-a avut mari avarii, iar publicul nu află nimic despre această “catastrofă pianistică”. Pianul de pe scenă, tot un Bechstein, îl alesesem eu și mă fixai asupra-i cu toate că nu era deprimă calitate, însă tot era mai acceptabil decât celelalte. Când ieșii în scenă aplauzele cu care fui întâmpinată au fost nesfârșite, scena era toată împodobită cu trandafiri roz, de o mărime și frumuseță fără egal
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]