3,336 matches
-
28), conectate în serie la nivel cardiac: circuitul sistemic (marea circulație) și cel pulmonar (mica circulație). La nivel pulmonar sângele preia oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în aer; circulația pulmonară este discutată în detaliu la capitolul de fiziologie a respirației. Inima pompează ritmic sânge în artere în cadrul unui ciclu funcțional de contracție (sistolă) și relaxare (diastolă), numit ciclu cardiac (revoluție cardiacă). Activitatea ritmică permanentă a inimii este susținută de metabolismul celulelor miocardice, care prezintă numeroase aspecte particulare. Stimulul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
superioară în vasele cu perete relaxat. Pe de altă parte, constricția venelor destinse are un efect evident mai important privind variația de volum, adică mobilizarea sângelui (în limitele de funcționare eficace a mușchiului neted). 15.2. Caracterele circulației venoase In fiziologia circulației venele nu reprezintă doar simple căi de întoarcere. Având o complianță mare, sectorul venos realizează o stocare și furnizare de sânge variabilă, returul venos influențând debitul cardiac (fig. 47). Legea inimii descrie reglarea intrinsecă, heterometrică, a forței de contracție
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
drenaj al lichidului interstițial și cel de recuperare a proteinelor din interstițiu sunt interdependente; menținerea unei presiuni oncotice reduse în interstițiu limitează excesul de fluid filtrat din capilarele sanguine, ce ar trebui readus în circulație pe cale limfatică. 17. Introducere în fiziologia respirației Rolul homeostatic principal al aparatului respirator este de a menține în limite constante pH-ul și nivelele de oxigen și bioxid de carbon în sângele arterial sistemic care apoi este distribuit la țesuturi prin intermediul circulației. Omul și alte animale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
sistemic care apoi este distribuit la țesuturi prin intermediul circulației. Omul și alte animale superioare preiau oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în vederea satisfacerii nevoilor metabolice ale țesuturilor, fenomen care se numește schimb de gaze și care reprezintă esența fiziologiei respiratorii. Se descriu următoarele procese implicate în schimbul gazos: ventilația alveolară, procesul prin care aerul alveolar este permanent împrospătat cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor noi cantități de oxigen și îndepărtarea bioxidului de carbon produs de organism; difuzia gazelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
mai mult CO2 din sânge decât este necesar. Nu poate evolua către o situație patologică, deoarece hiperventilația voluntară poate fi menținută doar atâta vreme cât persoana este conștientă. Pierderea cunoștinței determinată de alcaloză readuce frecvența respiratorie la normal iar alcaloza dispare. 27. Fiziologia căilor urinare La nivelul porțiunii medulare a tubului colector, urina nu mai suferă nici un fel de modificări de compoziție, alcătuind ceea ce se numește urina finală. De la acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
urbană". (20 (b), pp. 105-110) Mai ales în cadrul orașelor au apărut instituțiile și organizările de activități științifice. Ele au menținut și legături cu activitățile religioase, politico-juridice, artistice etc. Cele mai elaborate cunoștințe au fost în astronomie și matematică, apoi în fiziologie și medicină, în discipline fizice și apoi în așa-numitele științe aplicate cum sunt agronomia, statistica, ingineria. Preistoria științelor sociale și umane este reprezentată de lucrări despre suflet, stat, drept, economie, limbă și alte fenomene generate de realitățile sociale dinamice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
despre vederile celor trei filosofi, Gadamer, Habermas și Ricoeur) a istoriei științelor plecând de la cele cinci domenii științifice reprezentative în antichitate: astronomia, statica și optica, asociate cu matematica și teoria armoniei. Acestea au format un conglomerat separat de anatomie și fiziologie. Unele reforme medievale ale doctrinelor antice în domeniile amintite, de proveniență islamică sau latină, se pare că au influențat personalitățile lui Copernic, Galilei, Kepler, care se descurcau bine în toate cele cinci domenii. Alte influențe au venit de la ermetismul matematico-ontologic
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
asupra acesteia mă voi opri în secțiunea următoare. Un alt „moment“ al metodei lui Benjamin este, după cum îl numește Gilloch, cel fenomenologic. Deja în Das Paris des Second Empire bei Baudelaire (1938), Benjamin anunță, în literatura urbană, trecerea rapidă de la fiziologiile metropolei la romanul polițist, care abordează acele „beunruhigenden und bedrohlichen Seiten des städtischen Lebens“. Abordarea fenomenologică vine, la un alt nivel, să reitereze această trecere. Termenul are la Gilloch un sens larg, netematizat: „Benjamin is concerned with the physical structure
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ÎNAINTE Influența exercitată asupra lumii vestice de teoria pe care a formulat-o acum un secol și jumătate Charles Darwin, în cartea sa despre originea speciilor, a fost profundă și cuprinzătoare. Cercetătorul american Hermann Joseph Muller, laureatul Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină din anul 1946, scria câțiva ani mai târziu: „Teoria evoluției prin selecție naturală a lui Darwin a fost, fără îndoială, cea mai revoluționară teorie din toate timpurile. Ea a depășit chiar și revoluția astronomică... [a lui Copernic în ceea ce privește
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ele. „Cunoașterea religioasă“ ar întregi cunoașterea științifică. Cei care susțin asemenea puncte de vedere caracterizează adesea relația dintre știință și religie drept una de complementaritate. Un autor o compară cu relația dintre diferite discipline cum ar fi biochimia, biologia celulară, fiziologia, ecologia și psihologia în explicarea unor caracteristici ale ființelor vii. „În limbajul complementarității, religia oferă un alt set de explicații, dincolo de capacitatea științei de a judeca, care se referă la problemele ultimului țel, valorii și semnificației. Nu există nimic în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
clasice nu există deosebiri semnificative din punct de vedere metodologic, de aici nu rezultă că același lucru va fi valabil pentru disciplinele biologice. Presupunerea că reflecții metodologice bazate pe experiența practică a cercetării în discipline cum ar fi biochimia și fiziologia, pe de o parte, biologia evoluției și etologia, pe de altă parte, ar fi valabile pentru științele biologice în general nu este în nici un fel asigurată. Vechea dezbatere cu privire la legitimitatea orientării cercetării științifice a vieții după idealul metodologic consacrat prin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acceptă existența unor profiluri epistemice distincte în biologie. Ce temeiuri există pentru această presupunere? Prima constatare care se poate face este că teza unității metodologice a științelor naturii va putea fi bine susținută atâta timp cât vom considera discipline ca biofizica, biochimia, fiziologia sau biologia moleculară drept reprezentative pentru cercetarea biologică în genere. Căci aceste discipline nu se deosebesc de științele fizico-chimice din punctul de vedere al profilului lor epistemic. În unele, ca și în celelalte, cercetarea urmărește, în primul rând, descoperirea unor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fenomene repetabile. Pe baza cunoașterii se poate prevedea cum se vor desfășura lucrurile în condiții date. Această reorientare, care și-a probat în mod convingător fertilitatea în științele fizico chimice, a fost promovată cu succes și în discipline biologice ca fiziologia, biochimia și biofizica. Dezvoltarea ulterioară a unor domenii ca biologia moleculară a întărit convingerea multora din cercetătorii implicați că descoperirea unor corelații legice cu putere explicativă și predictivă reprezintă calea de aur a cercetării științifice a lumii vii în general
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
generale sunt însă cele care interesează, și nu sistemele și structurile particulare. „Structura și comportarea unui sistem specific sunt studiate doar ca mijloc, în scopul de a obține cunoașterea legilor generale; ele sunt uitate de îndată ce acest obiectiv a fost atins.“ Fiziologia sau biologia moleculară sunt discipline în care cercetarea urmează această cale. Altfel stau lucrurile în discipline cum sunt biologia evoluției și a comportamentului. Aici cunoașterea sistemelor particulare, a structurilor este un scop în sine. Organizarea sistemelor, privită drept o realitate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Prin raportarea la asemenea întrebări devine clar că distincția dintre întrebările de tipul „de ce?“ și întrebările de tipul „cum?“ nu trebuie înțeleasă drept o distincție pur semantică, ci drept una care are o semnificație metodologică majoră. Și în discipline ca fiziologia se formulează multe întrebări care au forma „de ce?“. Cercetătorul își poate pune, bunăoară, întrebarea de ce anumite plante se orientează spre lumină. Există însă o deosebire importantă între întrebarea „Datorită căror structuri și mecanisme se orientează anumite plante spre lumină?“ și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
întrebarea „de ce a luat naștere într-o anumită ambianță o anumită specie, adică o anumită organizare a substratului viu?“ este o întrebare la fel de legitimă din punct de vedere științific ca și întrebările cu privire la corelațiile legice, corelații de care se interesează fiziologia sau biologia moleculară. Cercetarea formelor de organizare a materiei vii și a cauzelor schimbării lor este tot atât de importantă ca și cercetarea legilor generale ale materiei vii, ale substratului comun tuturor acestor forme de organizare. În principiu, se poate admite că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
timp a unor obiecte particulare. Obiectivele cercetătorului istoriei universului, începând cu big-bang-ul, sunt esențial diferite de cele ale fizicianului, chiar dacă primul utilizează legile fizicii particulelor elementare. Tot așa, obiectivele cercetătorului istoriei vieții vor fi diferite de cele ale cercetătorului din fiziologie sau din biologia moleculară, chiar dacă primul poate beneficia de legile descoperite în aceste din urmă domenii. Ținta celui dintâi este să ofere explicații testabile unor evenimente istorice. Bunăoară, să răspundă la întrebarea de ce rinocerii din Africa au două coarne, iar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
contestă, astăzi, că procesele din lumea vie se desfășoară potrivit legilor fizicii și chimiei. Ceea ce nu înseamnă însă că evoluția vieții pe pământ, direcția ei, ar fi fost determinată de anumite legi. Legile și regularitățile formulate în discipline experimentale, de la fiziologie la biologia moleculară, nu pot explica constituirea și schimbarea în timp a funcțiilor, structurilor și comportării ființelor vii. Principii cum sunt cele ale variabilității și selecției naturale nu au atributul necesității. Pe de altă parte, acțiunea lor poate conduce la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asupra lucrării am selecționat lucrările care tratează acest subiect, materializate în peste 16 titluri, din autori români și străini, toate constituind bibliografia selectivă a lucrării. Documentarea a cuprins atât lucrări de specialitate, cât și din alte domenii ca: psihologia, pedagogia, fiziologia, sociologia, teoria antrenamentului etc., lărgindu-se în acest fel suportul științific al lucrării. Analiza documentelor școlare și a materialelor activității de educație fizică la clasele gimnaziale. Ne-au interesat documentele care dezvăluie activitatea cadrelor didactice cu elevii, cum sunt planurile
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3021]
-
deciziilor, de a-și asuma responsabilitatea acțiunilor, de a aprecia critic randamentul propriu și pe cel al partenerilor, de a găsi explicații pentru reacțiile, acțiunile sau evoluțiile personale prin utilizarea contextuală a cunoștințelor pe care le deține din domeniile anatomiei, fiziologiei, geneticii, psihologiei, etc pe care le va studia liceului. Acționarea frecventă și sistematică a elevilor în acest gen de activități practice va conduce, fără îndoială, la educarea unor trăsături ale personalității care se vor manifesta constant și în alte domenii
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3014]
-
fi deosebită de viziunea că "revelație concretă a experienței spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană în termeni de mit și de metaforă. El consideră că respectivul concept este metaforic în orice domeniu intelectual, cu excepția optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
treptată a unor elemente care apoi se acumulează nu este suficientă pentru formarea unor deprinderi practice. Caracterul și structura unei acțiuni practice sunt determinate în primul rând de scopul ei real, de condițiile concrete de realizare. În această privință, atât fiziologia, cât și psihologia au ajuns la concepția învățării prin reflexe condiționate de tip stimul - răspuns. Bazele ei au fost puse de teoria clasică a reflexelor condiționate (I.P. Pavlov) de învățarea prin încercare și eroare (E. Thorndike) învățarea prin condiționare instrumentală
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
din Viena, începe cursurile de drept și filosofie ținute de personalități ca Lorenz Stein, Robert Zimmermann și Rudolf Ihering și, în spiritul veacului, frecventează și cursurile de medicină și lucrările practice ale profesorilor Joseph Hyrtl (anatomie descriptivă) și Ernst Brucke (fiziologie și anatomie microscopică). Cărțile lui Carl E. Schorske, Wiliam M. Johnston, Jacques de Rider, Michael Pollak sau Claudio Magris, toate apărute la sfârșitul secolului secolului al XX-lea, au redescoperit identitatea rănită a unei Viene ignorate mai bine de o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acea coeziune dominatoare a personalității, acea unitate a ființei? "La animalele inferioare, la pești, la insecte, la moluște și la altele viața locală e puternică", afirmă Michelet, recurgînd de această dată la o comparație cu ceea ce el numește o "ingenioasă fiziologie". Cu cît urci mai sus pe scara regnului animal, cu atît mai mult se afirmă unitatea marelui tot organic. Același lucru e valabil și pentru popoare: "Bucuria comună a componentelor, solidaritatea lor, funcțiile reciproce pe care le exercită, în aceasta
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mele de la Oxford. O știință sau o artă pot fi socotite "utile" dacă dezvoltarea lor mărește, chiar și indirect, bunăstarea materială și confortul oamenilor, dacă promovează fericirea, folosind acest cuvânt în sensul brut și cel mai comun. Astfel, medicina și fiziologia sunt folositoare deoarece alină suferința, iar ingineria este folositoare deoarece ne ajută să construim case și poduri și, astfel, să ridicăm standardul de viață (desigur, ingineria face cu adevărat rău, dar nu acesta este subiectul acum). În acest sens, puțină
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]