1,035 matches
-
sau, mă rog, o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mișcare de cal-de-șah, ca după ce te-ai Închinat la Sfânta Icoană - să faci loc și celor din urmă, dar să nu vii cu retragerea ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Animăluțele prințeselor Emil BRUMARU Și pentru că prințesele au și animăluțele lor preferate, cu care se joacă în fel și chip, Șerban Foarță ni le prezintă în stilul lui inconfundabil! *** FLUTURE NEGRU: „Fluturele negru-i heraldul deznădejdii. Ca faldul, oarecum, al flamurilor negre. Negrul e negru. Pierderea nădejdilor și-a sentimentelor alegre“. LUP CENUȘIU: „Potrivit unei legende vechi, o prințesă fost-a înfiată de către-o haită de lupi suri. Cică aceștia au hrănit-o prin sihle de păduri, cu propriul lapte, înconjurând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
omului de către om nu este admisă, nu același lucru spunea și despre exploatarea femeii de către bolșevici. Singura mea bucurie, dar și enorma mea grijă era Minodora. Cât timp o voi mai putea ocroti ? Ce viitor puteam întrevedea pentru ea ? Sub flamurile și imnurile de glorie pentru cuceritori se ascundea un neant cenușiu din care nu vedeam nici o ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
insera în discursul său caracterul mistic al vieții creștine. Atunci când un sistem politic trâmbițează că oferă libertatea cuvântului, mai întâi trebuie să lămurim care este viziunea sa despre om. Și Lenin și-a făcut intrarea în istorie fluturând deasupra mulțimii flamura libertății de expresie. Lenin permitea să se vorbească liber și chiar îți punea și securea în mâini, cu condiția să vorbești ceea ce servea viziunea sa despre om. Cum glăsuiește un precept din Protocoalele înțelepților Sionului: "Libertatea este dreptul de a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o furie de un tip special față de sine Însuși. Cei patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal din canal. Împachetară conținutul, puseră la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate radio. Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui general al Guomindangului fluturînd pe catargul cromat. Parapetul blindat al unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul asupra orașului. Proiectilele zburau deasupra capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile caselor. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n mine, vesel peste pult. Dincolo de zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene roșii, flamuri verzi și fulgi de cocostârci. Flăcările galbene cu tiv portocaliu, Au aprins incendii între cer și apă. Păsări trec vâlvătăi și una scapă: - Gât întins cu-ncremenite aripi pe târziu. Nu rămâne-adevărat nimic din tot ce-aud, Când mă-ntron spre dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și s-au grăbit să se bucure de Înviorarea unui duș, care trebuia să țină locul somnului. Spre amiază, absolvenții În haine țipătoare au inundat străzile cu orchestrele și corurile lor și În corturi s-au ținut mari reuniuni, sub flamurile negru-oranj ce fluturau și se-nvolburau În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în sinea lui că însărcinarea sa n-avea nici o legătură cu toate acestea, fiindcă el trebuia să trimită scrisorile Stăpânului către mai marii Nuevei España. Nu prea reuși să doarmă din cauza valurilor tumultuoase și a inimii zbuciumate. În dimineața plecării, flamurile cu blazon înșiruite de-a lungul golfului fâlfâiau în bătaia brizei. Înainte de a se urca în bărci, solii îl salutară respectuos pe seniorul Shiraishi care venise de la Shiogama pe un vas de război împreună cu alți doi oameni de seamă. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi fost din pricină că văzuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi văzut nimic? Să fi fost din pricină că poate cunoscuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-ar fi văzut nimic? Să fi fost din pricină că poate cunoscuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mea (unde aveam lucrurile de care în după-amiaza furtunii mi-am zis că nu mă pot despărți cu nici un chip) am pășit pe marginea joncii. În clipa aceea din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe flamură avea pictat blazonul seniorului acestor locuri, iar înăuntru se zăreau doi slujbași cu privirile ațintite înspre noi. Cunoșteau dinainte mișcările noastre. Mi-am aruncat repede în apă bocceluța cu Sfântul Breviar, cu pâinea și vinul pe care nu trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Curând celula începu să se lumineze puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
azvârlită în apă sau păstrată acasă; eu își cânta genialul nostru poet MIHAI EMINESCU, în poezie, ultima dorință: "Mai am un singur dor! În liniștea serii Să mă lăsați să mor La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Făclii ori flamuri Ci să-mpletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape Să am un cer senin Pe-ntinsele ape...!" Sunt foarte rare excepțiile când cineva și-a formulat ultima-i dorință, în afară de sentimentul comun al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
verde. Prin el am întrezărit mari mișcări de trupe civile, nonviolente și altermondialiste. Nu neapărat ieșiri în stradă, la ars blănuri sau pedalat în pielea goală (astea vor fi deja rutină: pielea va protesta pe toate drumurile, ca o nouă flamura, care nu reprezintă, nu simbolizează, ci etalează, expune, manifestă la propriu). Conștienți sau nu, tot mai mulți trăitori în 2008 vor îmbrățișa curentul „eco“: unii așa, de fițe; alții din instinct de înregimentare; și alții - nu prea multi, dar suficienți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care rămăsese nemișcată. De dincolo de dealuri se auzeau tropote. Se apropiau Încet, ca și cum caii și călăreții ar fi fost mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava. Dar se apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călător e verificat de oșteni! Mai cu seamă sunt blocate drumurile către hotare! - Nechifor! Astea sunt măsuri de război! - Da, domniță Erina. Dar mai multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întoarse și Își dădu seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut undeva flamura aceea cu cap de zimbru... murmură Ștefănel. - E flamura Moldovei, stăpâne, răspunse Amir, mirat și el că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut undeva flamura aceea cu cap de zimbru... murmură Ștefănel. - E flamura Moldovei, stăpâne, răspunse Amir, mirat și el că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici, acum, sub flamura celui mai viteaz și mai Înțelept voievod pe care această țară l-a avut vreodată. Îl am aproape pe tatăl meu, care nu s-a Însănătoșit de tot și nu poate lupta așa cum a făcut-o până acum. O am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
salvatorul lui În atâtea Încercări grele, strategul de geniu care găsise, Întotdeauna, calea spre miracolul victoriei. Totul se schimbase. Se Încheiase o epocă. Și nimeni nu putea ști dacă o alta va Începe, tot sub sceptrul său și tot sub flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Sau poate că nu. Poate că măcelul de la Valea Albă nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]