971 matches
-
Str. Doamnei nr.9 DOINA 150 88 Municipiul București, sectorul 3, Str. Grădina de vară Doamnei nr. 9 DOINA 150 89 Municipiul București, sectorul 4, Bd. Libertății nr. 1A MODERN 150 90 Municipiul București, sectorul 4, Șos. Giurgiului nr. 119 FLAMURA 900 91 Municipiul București, sectorul 4, Bd. Al. Obregia nr. 31 CULTURAL 525 92 Municipiul București, sectorul 4, Str. Grădina de vară 11 Iunie nr. 79 MODERN 150 93 Municipiul București, sectorul 5, Bd. Regina Elisabeta nr. 26 BUCUREȘTI 1015
ORDONANŢĂ nr. 39 din 14 iulie 2005(*actualizată*) privind cinematografia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272236_a_273565]
-
ajutat și Eisinger să-l compună, știu sigur. [caption id="attachment 1085" align="aligncenter" width="300"] Stema Republicii Shkid. Sursa: www.vedem-terezin.cz[/caption] Manifest citit de Walter Roth, apărut la rubrica „Politice” Stindardul a fost ridicat. Casa Unu are propria flamură, simbolul muncii viitoare și al vieții împreună. Casa are propria conducere. De ce am făcut asta? Pentru că nu mai vrem să fim un grup întâmplător de băieți care-și pleacă capetele în fața sorții. Vrem să creem o societate activă, matură, și
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
de „negru”. Astfel, adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat. Stema orașului Galați este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe fond albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu negru. Scutul este timbrat de o coroană murală
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
a poruncit să picteze scuturile și să pornească împotriva inamicilor. În zori, împăratul le-a povestit apropiaților visul și i-a chemat pe meșteri să confecționeze stindardul “labarum”, fiind o cruce lungă ca o lance, de bara transversală atârnând o flamură de mătase, brodată cu aur și împodobită cu pietre prețioase, purtând chipurile lui Constantin și a celor doi fii ai săi, iar la vârful crucii se afla o cunună de aur, înconjurând monograma lui Hristos. În privința cauzelor “convertirii” lui Constantin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Erau utilizate și în timpul misiunilor diplomatice, fiind arborate la sedii și ambasade precum și la festivități, vizite de stat sau reuniuni internaționale. În prezent, sunt steaguri care arată apartenența la cluburi, asociații sau partide politice. Părțile componente ale unui drapel sunt flamura, cu sau fără reprezentare heraldica, hampa-manerul din lemn sau metal pe care este fixată flamura, creștetul de care se prinde drapelul, sub forma unui vârf de lance, talpă, franjurii și ciucurii. Vexilologia heraldica analizează mentalitățile epocii prin intermediul culorilor heraldice sau
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
vizite de stat sau reuniuni internaționale. În prezent, sunt steaguri care arată apartenența la cluburi, asociații sau partide politice. Părțile componente ale unui drapel sunt flamura, cu sau fără reprezentare heraldica, hampa-manerul din lemn sau metal pe care este fixată flamura, creștetul de care se prinde drapelul, sub forma unui vârf de lance, talpă, franjurii și ciucurii. Vexilologia heraldica analizează mentalitățile epocii prin intermediul culorilor heraldice sau simbolurilor.
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism”. Crainic a debutat ca poet în 1906, în perioada când era elev la seminar, cu poezia "La horă" publicată în revista școlară "Spre lumină", unde semnează cu numele real, Ion Dobre. A condus revista „Flamura” și, după strămutarea revistei „Gândirea”, una dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, de la Cluj la București, preia conducerea acesteia de la Cezar Petrescu, devenind directorul și mentorul ei și - după cum lăsa să se înțeleagă - inițiatorul curentului gândirist, axat
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
ocupă locul 6 în clasamentul victoriilor obținute în Liga I, locul 4 în clasamentul egalurilor și primul loc în cel al înfrângerilor. În Cupa României, „U” Cluj a fost oprită de 5 ori în semifinale de Ripensia Timișoara în 1936, Flamura Roșie Arad în 1953, Steaua București în 1971, Gloria Bistrița în 1994 și Petrolul Ploiești în 1995. Finala a piedut-o de 3 ori în detrimentul echipelor Ripensia Timișoara în 1934, Rapid București în 1942 și CSCA București în 1949. „U” Cluj
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
de limba română, limba latină și istorie, la diferite școli generale și licee din județul Prahova și a fost directorul celei mai vechi școli din Ploiești (Școala nr. 3). La vârsta de 19 ani, a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei”, apoi a continuat să publice versuri și proză ori articole de popularizare a științei în „România literară”, „România liberă”, „Flacăra”, „Magazin”, „Magazin istoric” și „Telegraful român”. A purtat o bogată corespondență cu Dumitru Panaitescu-Perpessicius, cu poeta Otilia Cazimir, cu
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
înainte, care descrie viața zbuciumată a lui Mihai Eminescu, de la naștere până la tragica lui moarte, proiectându-se realizarea unui film după el. În 1968 prezintă o documentată recenzie a cărții savantului fizician Basarab Nicolescu, „Ion Barbu - Cosmologia "Jocului secund“, ", în „Flamura Prahovei”, nr. 5096, 7 iulie 1968. C.P. Bălan a scris prefețele unor cărți de versuri apărute în țară, făcând prezentarea unor tinere poete talentate: Speranța Miron, cu volumul ei de poezii „"La larme de l'argile"”, în limba franceză, dedicat
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
al Universității Craiova de mai apoi și al echipei naționale sau Grigore Șerbănescu, binecunoscutul doctor «Griguț» de mai târziu al gorjenilor. Pe lângă Flacăra, emblema fotbalistică a Târgu Jiului de atunci, divizionară C între anii 1957-1959, ia ființă în scurtă vreme Flamura Târgu Jiu, având ca vedete pe Urban, Ciort, Găvan, și Sănătatea Târgu Jiu, echipe ce reprezentau Fabrica de Confecții și Sectorul Sanitar al Gorjului. Anii s-au scurs unul după altul, iar marea performanță, respectiv promovarea unei echipe în categoria
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
la Caracal și Craiova, bacalaureatul l-a obținut în 1925. Urmează Facultatea de litere și filozofie a Universității din București, absolvită în 1928. O vreme funcționează ca profesor de liceu, va trece mai apoi în învățământul superior. Debut la revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele și schițe "Capcana" in 1927. Între anii 1922 și 1924 Teatrul Național din Craiova îi înscrie în repertoriu piesa "Rămășagul", dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul "Rampa" din
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
Alexandru Marky, Moise Vass, Zoltan Farmati, Gheorghe Băcuț, Adalbert Pall, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Ladislau Bonyhadi, Ion Stiebinger, Nicolae „Coco” Dumitrescu. În ediția 1948/49, I.T.A. se clasează pe locul IX. În ediția 1950, sub denumirea de "Flamura Roșie", câștigă un nou titlu de campioană. În același an se califică în finala Cupei României, dar pierde finala cu 1-3 în fața echipei CCA București. Echipa din finala cupei a fost: Alexandru Marky, (Ioan Katranicz), Moise Vass, Zoltan Farmati, Adalbert
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
Gheorghe Váczi, Ilie Don, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu. În anul 1955 ocupă locul V la finele competiției, în anul 1956 ocupă locul VI, iar în ediția 1957/58 ocupă locul X. În anul 1958 echipa își schimbă denumirea din "Flamura Roșie" în "U.T.A." (Uzina Textilă Arad). În următorii ani U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1958/59 - VIII, 1959/60 și 1960/61 - VII, 1961/62 - X, 1962/63 și 1963/64 - XI, 1964/65
FC UTA Arad () [Corola-website/Science/298444_a_299773]
-
își aduce contribuția la crearea soiurilor: "Montana", "Lovrin 231", "Lovrin 10", "Lovrin 13", "Lovrin 24". Prin hibridizări a creat primele grâne semipitice de toamnă "Lovrin 32" și "Lovrin 34". La Fundulea a creat soiurile: "Fundulea 29" (1979), "Fundulea 133" și "Flamura 80" (1984), "Fundulea 4" (1987), "Flamura 85" (1989), "Rapid" (1992), "Dropia" (1993), "Ardeal" (1998), "Boema" (2000), "Crina" (2001), "Delabrad" și "Dor" (2002), "Faur" (2004), "Glosa" și "Gruia" (2005) și "Izvor" (2008). Toate aceste soiuri au înregistrat un succes deplin în
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
Montana", "Lovrin 231", "Lovrin 10", "Lovrin 13", "Lovrin 24". Prin hibridizări a creat primele grâne semipitice de toamnă "Lovrin 32" și "Lovrin 34". La Fundulea a creat soiurile: "Fundulea 29" (1979), "Fundulea 133" și "Flamura 80" (1984), "Fundulea 4" (1987), "Flamura 85" (1989), "Rapid" (1992), "Dropia" (1993), "Ardeal" (1998), "Boema" (2000), "Crina" (2001), "Delabrad" și "Dor" (2002), "Faur" (2004), "Glosa" și "Gruia" (2005) și "Izvor" (2008). Toate aceste soiuri au înregistrat un succes deplin în utilizarea pe suprafețele arabile ale României
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
membri ai mișcării Bilu care li se alăturaseră. În 1885, în fruntea unei procesiuni la comemorarea a trei ani ai așezării, Ossovietzki a înălțat un steag având două benzi și între ele simbolul stelei lui David țesut în albastru . Această flamura, numită atunci Steagul Rishon Letzion, si care semăna cu viitorul steag al Israelului, a fluturat atunci pentru întâia dată în public pe pământul Palestinei. Ossovietzki a cumpărat încă 300 ha de pământ din Uyun Qara, în vestul lui Rishon Letzion
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
nu era la conducerea revistei. Poezia consemna starea grea în care se găsea poporul român și adresa o chemare poeților pierduți în „nori" și „zări albastre" și visând „flori și stele", să se întoarcă spre soarele „gata să răsară", înălțând „flamura străbună" a dragostei de „lege și de țară". <br> <br> <br> În numerele apărute în anul 1901 (vineri, 2,9,16,23,30 decembrie) și în cele din anul următor, colaborează printre alții: Dimitrie Anghel, Zaharia Bârsan, Ion Gorun, Ion
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
cu litere de aur: „HONOR ET PATRIA” (adică „Onoare și Patrie”). În colțurile flotante ale drapelelor este cusută cifra domnitorului, înconjurată de o ghirlandă de lauri, toate aurii. Pe fiecare drapel se mai află inscripționată și unitatea care îl purta. Flamura drapelului are 122 cm lungime și 100 cm lățime. În vârful hampei a fost plasată o acvilă romană, din metal. din înaltul ordin din 19 martie reiese că simbolul Moldovei trebuie să se regăsească la dextra - capul de bour se
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
1908-1916, și au fost utilizate până în 1929, când au fost transferate la Muzeul Militar. Acestea sunt asemănătoare ca design celor "model 1897", cu mențiunea că, după decesul regelui Carol (10 octombrie 1914), la colțuri a apărut monograma regelui Ferdinand. Dimensiunea flamurilor variază între 90 × 65 cm și 115 × 73 cm. În paralel cu drapelul de luptă, prin Înaltele decrete și au fost stabilite jaloane pentru fiecare corp de infanterie, precum și modelul fanioanelor de batalion. Acestea din urmă țineau locul drapelului de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
3:6, iar grosimea bordurii de 2. Cu totul, proporția pavilionului era de 10:13. Pavilionul poliției fluviale era un pătrat albastru, în centrul căruia se afla litera albă „P”. Pavilionul serviciului poștal al S.M.R. era, oarecum, diferit față de celelalte. Flamura sa era albă, în proporție de 4:5, cu partea flotantă terminată în unghi ascuțit înspre interior. În canton se afla tricolorul țării, de formă pătrată, în centrul căruia era plasată o coroană regală. De tricolor atârna un șnur albastru
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
țării cu „î”. Decretul nr. 93 din 17 aprilie 1954 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189 înființează noi însemne vexilologice: pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare (însemnul anterior fiind folosit în continuare doar pentru navele de luptă) și flamurile navelor de luptă ale Marinei Militare, ale navelor auxiliare ale Marinei Militare și ale navelor grănicerești. Pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare erau reprezentate printr-o „pânză de astar, în formă dreptunghiulară de culoare albastră. În colțul de sus în
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
indicate în anexă. Lățimea reprezenta 0,6 din lungime; zona din colțul stânga sus al pavilionului era similară în proporțiile elementelor constructive cu pavilionul navelor de luptă, iar dimensiunile acesteia erau 0,5 din lungime și 0,3 din lățime. Flamura navelor Marinei Militare și a navelor grănicerești erau reprezentate printr-o „pânză de astar, în formă dreptunghiulară, de culoare roșie la navele de luptă ale Marinei Militare, de culoare albastră la navele auxiliare ale Marinei Militare și de culoare verde
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
imprimat pe ambele fețe, în două fâșii orizontale, culorile alb și albastru deschis la navele Marinei Militare sau alb verde la navele grănicerești [în proporție de 2/3 și respectiv 1/3; lungimea zonei e de 0,075 din lungimea flamurei]. În ambele cazuri culoarea albă va fi în partea de sus. La mijlocul suprafeței albe de pe ambele fețe este aplicată stema Republicii Populare Române, în culori naturale [cu înălțimea de 1/3 din lățimea flamurei și situată la 1/4 (sic
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
e de 0,075 din lungimea flamurei]. În ambele cazuri culoarea albă va fi în partea de sus. La mijlocul suprafeței albe de pe ambele fețe este aplicată stema Republicii Populare Române, în culori naturale [cu înălțimea de 1/3 din lățimea flamurei și situată la 1/4 (sic!) și 1/6 față de marginile zonei albe]. La celălalt capăt, flamura este tăiată în forma unui unghi ascuțit cu vârful înăuntru [adâncimea tăieturii: 1,2 din lungimea zonei alb-color de lângă saulă]. Flamura navelor este
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]