1,538 matches
-
dorința nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat și, ca atare, ambele rămân confuze și nediferențiate, rolul "pajului mitic" este încredințat de Mozart unei voci de femeie pentru ca sugestia androginului să poată apărea. Al doilea stadiu ― Flautul fermecat ― este întruchipat de Papageno. Dorinței trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atâtea contacte efemere. Reprezentarea acestui studiu, în opoziție cu primul, este bucuria scurtă și reînnoită pe care poate s-o procure
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pas cam grăbit, pe fața-i pală se citea veselia, dar observând bine puteai devina din când în când câte o umbră de melancolie ce-l prindea de minune, adăogind o barbă de un negru ebenin... George, luând lecțiuni de flaut de la părintele Mariei timp de vro trei ani, avu ocaziunea a vedea în fiecare zi pe Maria în ora fixată pentru lecțiunile sale. De aici se născu un atașament reciproc, încît în cele din urmă ceru mâna Mariei de la părintele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Sosi ziua nașterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu făcuse încă; umplu odaia cu flori, și când soarele-și lua adio, trimițând ultimele seale raze, pentru-a reveni a doua zi, George se închise în odaie și cântă din flaut aria preferată de scumpa lui Marie. A doua zi-l găsi întins țeapăn pe parchet. când [î ]și reluă sensurile, deveni iar nebun; îl mai conduse iarăși în voiaj timp de un an. reviînd, crierii săi începu a se restabili
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
procesului inspirației profetice. Aceeași idee o găsim și În De Pythiae... (404 b-405 d). Pentru a sublinia importanța unei krasis adecvate, Lamprias ia ca exemplu delirul bahic, care se manifestă Într-un mod diferit, fiind adesea provocat de muzica de flaut. Semnificativ este Însă faptul că efectul acestei muzici (când mai puternic, când mai slab) variază În funcție de propria krasis a fiecărui om aflat În stare de entuziasm. Ne amintim ce importanță acorda Aristotel melodiilor frigiene, care aveau rolul chiar de a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ei constă În studiul acordurilor. Or, acestea sunt În număr de cinci, și nu mai multe. Rațiunea șlogosț ne demonstrează acest lucru, deși uneori avem tendința să ne convingem numai pe calea experimentului, având În vedere corzile lirei și găurile flautului 2. Adevărul este căorice acord are ca principiu raporturile stabile dintre sunete. Așa, de pildă, cvarta se sprijină pe raportul dintre patru și trei, cvinta, pe cel dintre trei și doi, octava pe cel dintre doi și unu, iar octava
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dobândit În schimb lacrimi și suspine”5. În sfârșit, Sofocle atribuia În chip vădit fiecăruia dintre cei doi zei instrumentul muzical care Îi este propriu: „nici lira, nici naiul nu obișnuiesc să se jeluiască”. Abia târziu În timp, de curând, flautul a Îndrăznit să se facă auzit „printre râsete”; mai Înainte era rezervat doar pentru cântecele de jale, la Înmormântări, Îndeplinind o misiune lipsită de prestigiu și strălucire. (C) Deseori confuzia dintre ceea ce aparține zeilor și ceea ce aparține demonilor este printre
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
inanimate 3 și de neclintit, În contrazicere gravă cu natura lor. Să luăm un exemplu: mișcarea cilindrului, rostogolirea unei sfere sau a unui con, căderea unui cub. Un alt exemplu: să cânți la liră melodia care se cântă la un flaut; sau la o trompetă ceea ce se cântă la chitară. Totuși, pe câte cred, nu este nici o deosebire În a te folosi de instrumente muzicale aparte, fiecare cu specificul lor, pentru a reda aceeași melodie. Când este Însă vorba de ființe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
apropiere de altarul lui Dionysos. Mai pretindem să nu fie neplăcute la auz, nici prea firave. Se mai cere ca vorbirea ei să păstreze cadența ritmului În armonie cu amploarea și modulațiile vocii, folosind figuri de stil acompaniate de sunetele flautului. 23. Dacă astfel de condiții sunt Îndeplinite, ce-aș putea spune despre Pythiile de altădată? Avem mai multe răspunsuri la Îndemână. După cum s-a arătat mai Înainte, și ele obișnuiau să se exprime cu precădere În proză. În al doilea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mierea”, iute-ncropite spontan În cinstea tinerilor 2. Dar așa ceva este absurd. Omul continuă să fie emoționat de sentimente de iubire. Asemenea stări sufletești, dacă sunt lipsite de dispoziții naturale pentru poezie și muzică, nu pot fi trezite nici de sunetele flautului, nici de cele ale lirei, deși În fond aceste instrumente au rămas la fel de grăitoare și Înflăcărate ca și cele de odinioară. În altă ordine de idei, ar fi absurd să pretindem, ar fi chiar un sacrilegiu, că Academicii 3, și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
să nu ia contact cu Zeul dacă nu e Întru totul pură, Întocmai unui instrument bine acordat și armonios, ci suferindă și agitată. De pildă, vinul (E) are mereu același efect asupra celui care-l bea. La fel și muzica flautelor asupra omului cuprins de «entuziasm». Unele și aceleași persoane vor fi uneori ca scoase din minți În delirul dionisiac, oamenii fiind afectați când mai mult, când mai puțin, după dispoziția diferită În care se află2. Strâns legate de aceste variații
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cântă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cântă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cântă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvârșită e doamna Alice Deleanu care are pian la Medeleni și primește partituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ei cu aceste cuvinte: Ar fi ușor de scos din cărțile lui Mann o listă de episoade sau teme ermetice nu foarte diferite de poveștile lui Goethe sau de partea a doua din Faust, sau de alegoriile masonice din povestirea Flautul fermecat atestând enorma influență exercitată asupra operei sale de către vechea tradiție ocultă 72. Ea a mai remarcat calitatea insidioasă, aproape camuflată a erotismului lui. Niciodată nu fuseseră mai clare conexiunile Yourcenar li s-a alăturat lui Camus, Cocteau, André Malraux
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
reușite a fost aceea regizată de Grigory Kozintsev, adaptată după traducerea în limba rusă a lui Boris Pasternak. Cu toate că arhitectura originală a piesei nu a fost păstrată în întregime (de exemplu, la final, bufonul lui Lear interpretează o elegie la flaut), ideea ei a fost redata cu acuratețe, cel puțin din punctul de vedere al mîntuirii creștinești. Regele lui Kozintsev era un bătrîn uscat, supus ispitei și vrednic de toată milă. Kozintsev a regizat și o versiune teatrală în Uniunea Sovietică
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
bun mijloc de exprimare, mai ales în rândul adolescenților, care „asortează“ muzica cu starea lor de spirit, pentru că, de cele mai multe ori, muzica este abrevierea emoției pe care o simțim. La rândul ei, muzica influențează stările noastre sufletești. Astfel, sunetul unui flaut se insinuează durabil în inima ascultătorului, cel al unui saxofon dintrun blues „vorbește“ minții acestuia, în timp ce tonul, când tandru, când alert al viorilor poate stârni dorința de exprimare prin dans. În concluzie, este evident faptul că muzica este parte integrantă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nu constă în expansiune, ci în cunoașterea limitelor... Iubesc regula care corectează emoția"242 De asemenea, este binecunoscută etapa clasică a lui Picasso, ce cuprinde tablouri pictate mai ales în perioada 1914-1925, dintre care cel mai reprezentativ a fost considerat Flautele lui Pan (1923). Această înclinație spre moderație care a marcat îndeosebi deceniile doi și trei ale secolului al XX-lea este explicabilă printr-o dublă raportare la datele istorice și sociale generale și la contextul mai restrâns al evoluției culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea citit sau rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute. În fapt, Nicolae Dabija evoluează în prelungirea cântului eminescian, nu însă în latura lui exaltată, ci înaintând pe suavități, sacralizând și spiritualizând în căutarea sublimului. O vizită la Căpriana, magnifică mănăstire basarabeană, e prilej de planare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de Saturn hămesit, / licurici în frunzișul Muzicei" (Auditiv). Visul însuși e "corabie de sunete..." În imensități spațiale străvezii, câte un reper simbolic, câte un fluture, câte o privighetoare ori o "puzderie de greieri", câte un flaut ori vreo nălucă sugerează raporturi cu infinitul. Într-un tablou cu aură de veșnicie, Timp, nici vorbă de descriere! Luna, rotindu-se, anunță imperturbabil trecerea: "Privește / ceasornicul feeric al lunii / peste care / mâinile-mi oarbe / se plimbă / rotund după cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
avea parte de o nouă experiență la fel de tulburătoare: nebunia. Alte tenebre, un alt chip al lui Gorgo. Lussa, fiica întunericului, va avea rolul de a-i lua mințile și de a dezlănțui în Heracles, prin dansul ei frenetic, acompaniat de flaut și asociat ororii unei vânători sălbatice, furia demenței criminale. Corul nu se înșală în această privință: „E Gorgo, fiica nopții, înconjurată de viperele ei cu o sută de limbi șuierătoare, e Lussa, a cărei privire te împietrește”. Ca și Gorgo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este prin excelență instrumentul transei, al delirului, al posedării. El este asociat „bacantului” lui Dionysos, satirilor și menadelor acestuia, dar și unui bacant de-al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este prin excelență instrumentul transei, al delirului, al posedării. El este asociat „bacantului” lui Dionysos, satirilor și menadelor acestuia, dar și unui bacant de-al lui Hades. Se întâmplă, într-adevăr, ca uneori bacantul lui Dionysos să devină, cum am
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
său, groaza. Ca și în cazul flautistului, chipul lui începe să semene cu cel al lui Gorgo. Să ne amintim de Heracles din piesa lui Euripide, „bacant” al lui Hades pe care Lussa îl face să danseze cântându-i din flaut o melodie ce inspiră o adevărată teroare, melodia phobos-ului. Heracles a luat și el înfățișarea lui Gorgo. Chiar și Oreste se agită frenetic, ca un bacant care vede și, în același timp, are o față de Gorgonă. Ca și cum fantoma victimei și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Lussa și mimează gesturile, expresia și strigătele Gorgonei, devine el însuși un soi de dansator al morților, un bacant al lui Hades. Teroarea care îl domină, spaima care îl înfioară și care îl face să danseze pe sinistra melodie a flautului vin direct din Infern: în ele este concentrată puterea unui mort, a unui demon răzbunător care îl urmărește pentru a-l sili să-și ispășească păcatele, un alastor, pecetea de neșters a unei crime, miasma, care îl apasă sau pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]