58,483 matches
-
de "posibilitatea integrării poemului în inima cea mai vie a unei acțiuni concrete, organizate și universale" și reluând în variantă proprie respingerea numitei "poezii de cabinet": Dacă astăzi poezia e numai o construcție estetică și de birou, o vază cu flori, o destindere sau o încordare cu caracter particular, nu înseamnă că mâine ea nu va ști să fie și altfel". Sau, tot aici: "Sensibilitatea oamenilor conștienți din această țară nu mai vrea să primească poezia, e sătulă de poezie, pentru că
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
iubita-n suflet Chiar de-i îndoită-n șale-n Roua ce s-o rup mă-ncumet. Ci vreu să-i aduc fîntîna Grea-n paharul străveziu Fără să-mi tremure mîna, Cerșetorul ei să fiu, Cînd se-ncheagă-n flori smîntîna Și-n șanțuri mîlul molîu. Doamne, lasă-mă să-ți scriu Înc-o dată-n zori lumina.
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14566_a_15891]
-
spună și nouă "de ce", nu de alta, dar cu unii dintre ei ne-am fi putut plimba pe stradă, fără să știm că sînt "trădători", așa cum aflăm pe urmă din cîte un articol publicat de Eugen Barbu, acest "copil din flori"... Ivănescu a criticat formalismul presei literare. Ca redactor la Luceafărul, a văzut cum e promovată o poezie "patriotică" găunoasă și cum de la o săptămînă la alta directivele se schimbă: ba să se publice poezie patriotică, ba să nu se mai
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
început prin a-l omagia pe Bogza, care i-a încurajat primii pași. A spus apoi că "scriitorul e structura patriei, nu o suprastructură, cum zic unii mărginași ai culturii". Și a cerut să se acorde o mare atenție tinerilor, "floarea țării". La 27 mai au continuat discuțiile. Ion Lăncrănjan a vorbit "ca proletar al scrisului", pentru a critica situația lamentabilă a literaturii în ultimii ani. "Literatura nu e o simplă floare, pe care să o pui la pălărie, cînd vrei
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
a cerut să se acorde o mare atenție tinerilor, "floarea țării". La 27 mai au continuat discuțiile. Ion Lăncrănjan a vorbit "ca proletar al scrisului", pentru a critica situația lamentabilă a literaturii în ultimii ani. "Literatura nu e o simplă floare, pe care să o pui la pălărie, cînd vrei și s-o arunci, cînd nu mai ai nevoie de ea", a zis el cu gravitate. Apoi i-a criticat pe critici, care fac discriminări între scriitori și lansează mediocrități sau
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
la cel puțin 30 de cm. Nu mă mir cînd pe diverse uși văd semnul interzis: Keine Werbung!, fără reclame! "Pietre-n cale, mereu pietre"... Ger , zăpadă și o nouă surpriză din alte timpuri: geamurile apartamentului s-au umplut cu flori de gheață. Tot jugendstil, firește. Portăreasa a și pregătit găleata cu pietricele, ca să le presare pe trotuarul din fața casei. Am descoperit ce lipsește blocurilor noastre de acasă: portarul cu pietricele. TRAMVAIUL Mica Vienă Care este cea mai caracteristică bucată de
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
se odihnea pe relieful de vulcan activ al sânilor materni aflați în necontenită ruminație, cerșind de la acest unghi un spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate de al cărei miros se răstigneau lacomii culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu gâturile strivind ale nopții arabescuri de fier forjat și cu un picior în aer (ezitând să pășim pe trotuarul aerian dintre două toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de salată din buzunare îi răsăreau ochii de stibină ai panseluțelor cu viață scurtă între sâni, un iris risipea glacial așchii ce-i străbăteau carnea cum elitrele de libelulă apa chihlimbarului toată această prea-vie jardinieră ce psihosomatiza emoția cu care florile se agață de impresiunea parfumului de femeie nu se proptea în asfalt decât prin vârfurile tocurilor înalte cu care picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui cutremur fiecare dorea să-și potcovească nărăvașul cal cu metalul aerospațial ce îmbrăca pașii acestei femei cu flori proaspete culese din adâncul unui ghețar ei se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându-și petalele, apoi se uitau neputincioși cum se ridică un abur abia
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau prinde în părul despletit bărbații desfăceau cu de-a sila petalele florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar fi atins, ar fi putut să o înfioare mașinile nu mai claxonau
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau prinde în părul despletit bărbații desfăceau cu de-a sila petalele florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar fi atins, ar fi putut să o înfioare mașinile nu mai claxonau pentru ca singurul sunet care se înălța deasupra cartierului să fie doar țiuitul chemător al tocurilor ei înalte
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului, vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii când madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor culoarea pe care o poartă hoinarii după o vreme am știut că timpul ce mi s-a dat îmi transformă retina într-o dermă a arșiței trecutul a devenit ceva neverosimil care mă simplifică fragmente din mine se
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
cea memorată din copilăria ploieșteană):..."o pereche de case în aceeași stradă... în sfîrșit, două case gemene... în centru, pe linia tramvaiului... pe dinafară, șease ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale... cu seră, cu grădină de fructe și grădină de flori și un havuz mare în mijlocul curții"... Dincolo de gang sau de împrejmuire, alcătuirea spațială a orașului rezultă din urmărirea unor trasee în Dealul Spirei (apucăm pe Sf. Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pămînt... ieșim în dosul Agiei... ajungem la Sf. Ilie în
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
la rădăcina caisului, Am supt apa, am supt lumina, Am fost mâncată de viermi și de clipe, Am așteptat secole să vină primăvara, Am înnodat nopțile fibră cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
între real și ficțiune. „Bucureștiul - spune Sergiu Singer - este fermecător, iar secretul acestui farmec durabil este ascuns adînc. încercînd să dezvălui acest secret, descoperi mai întîi o lumină neobișnuită, care colorează pomii și acoperișurile, revărsîndu-se pe toate planurile și dăruind florilor o strălucire magică". Realul înseamnă un oraș pe care îl știm cu toții, cu clădiri ușor de recunoscut în fotografiile din carte, ficțiunea se compune lent din alăturarea petecelor de real. Amintirea redescoperă oameni și personaje - mamaia și caietul de rețete
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
Tresări brusc, auzindu-se strigat de o voce necunoscută. Era Orit. Sosise cu o mare întârziere pe care o neutraliza un buchet de crini splendizi. - Puri și frumoși ca musafirul nostru, spuse, îndreptându-se întins spre el și oferindu-i florile. Deci tu ești copilul minune! Era fardată violent, stătea în picioare în fața lui și-și legăna șoldurile. Mirel se lăsă prins cu ușurință în plasa atențiilor ei. Se retraseră amândoi în jurul unei măsuțe de pe balcon și începură să vorbească animat
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
-l. - Când am ajuns la ea m-a invitat să intru înăuntru să bem un păhărel de coniac. Au o casă frumoasă, peste tot atârnă draperii, fru-fru-uri și perdeluțe de voal cu ciucuri aurii, peste tot sunt vase uriașe de flori, lumină clar-obscură și fotolii moi, adânci. M-a invitat să mă așez în fotoliu, să mă simt comod ca la mine acasă. Mi-a desfăcut demonstrativ nodul de la cravată și mi-a cerut voie să se ducă până dincolo să
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
se topeau untos, frișcant, acoperișurile caselor, într-o căldură groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate tîrîte clandestin întru enervarea demnităților, onoarei, e-he-hei!!! O porcină se prăbuși, guițînd și totodată solfegiind, la eternul conovăț. Fu îngropată pe-
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse la albastrul cu licăriri aspre ale oțelului, iar pe buzele subțiate zîmbetul i se făcuse crud" (p. 44). Într-o lectură lineară, dar cu retrospecții reflexive, Aubrey devine tot mai ambiguu, pînă la ambiguitatea hermafroditică, pînă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
lucide, controlate prin estetismul cel mai riguros și autocritic, lipsit de iluzii (vorba vine). Căci naratorul își recunoaște diferența, rangul social mai jos, și-și acceptă "inferioritatea"5) împreună cu aceea a lumii din care vine ("Sărea în ochi: una e floarea de cîmp, alta floarea de grădină", p. 38), fără să-și dea totuși seama că, asemeni pictoriței amatoare din Kaiser Friederich Museum, atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva decît să se
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cel mai riguros și autocritic, lipsit de iluzii (vorba vine). Căci naratorul își recunoaște diferența, rangul social mai jos, și-și acceptă "inferioritatea"5) împreună cu aceea a lumii din care vine ("Sărea în ochi: una e floarea de cîmp, alta floarea de grădină", p. 38), fără să-și dea totuși seama că, asemeni pictoriței amatoare din Kaiser Friederich Museum, atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva decît să se descrie pe sine, "împodobindu
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
că, asemeni pictoriței amatoare din Kaiser Friederich Museum, atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva decît să se descrie pe sine, "împodobindu-se", înnobilîndu-se, idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum Pena îi supraviețuiește (demențial și tragic) îndrăgostitului nepot imperial Leuchtenberg-Beauharnais, "în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
din Kaiser Friederich Museum, atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva decît să se descrie pe sine, "împodobindu-se", înnobilîndu-se, idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum Pena îi supraviețuiește (demențial și tragic) îndrăgostitului nepot imperial Leuchtenberg-Beauharnais, "în ființa căruia se răsfrîngeau
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
o "cadră veche", nu face altceva decît să se descrie pe sine, "împodobindu-se", înnobilîndu-se, idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum Pena îi supraviețuiește (demențial și tragic) îndrăgostitului nepot imperial Leuchtenberg-Beauharnais, "în ființa căruia se răsfrîngeau întrunite strălucirile a două cununi împărătești". Într-un fel, s-ar putea argumenta
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]