994 matches
-
său Giuliano, în catedrală din Florența. În urma atacului, Giuliano a murit iar Lorenzo a scăpat doar cu o rană. Conspirația a atras o pedeapsă brutală prin executarea tuturor membrilor care au fost implicați. În urmă Conspirației Pazzi, familia Medici și florentinii au suferit mânia Vaticanului. Papalitatea a confiscat toate activele Medicilor pe care le-a putut gasi, l-a excomunicat pe Lorenzo și întregul guvern florentin și în cele din urmă a pus întregul oraș sub interdicție. Când aceste mișcări ale
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
prin executarea tuturor membrilor care au fost implicați. În urmă Conspirației Pazzi, familia Medici și florentinii au suferit mânia Vaticanului. Papalitatea a confiscat toate activele Medicilor pe care le-a putut gasi, l-a excomunicat pe Lorenzo și întregul guvern florentin și în cele din urmă a pus întregul oraș sub interdicție. Când aceste mișcări ale Papei au avut un efect redus, Papa Sixtus a fomat o alianță militară cu Regele Ferdinand I, numindu-l pe fiul său, Alfonso, Duce de
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
partizanilor Medici din Bologna și Milano, însă doar datorită diplomației sale a reușit să rezolve criză, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace. Acest succes i-a permis lui Lorenzo să asigure schimbările constituționale din cadrul guvernului florentin și a dus la sporirea proriei puteri. Lorenzo, ca și bunicul său Cosimo de Medici, a urmărit o politică de menținere a păcii și a restabilit un echilibru de putere între statele din nordul Italiei, reușind să mențină departe de
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
Durante degli Alighieri () (n. 29 mai 1265, Florența - d. 14 septembrie 1321, Ravenna) a fost un poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "„Divinei Comedii”", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, "Sommo Poeta" („poet în cel mai înalt grad”). "„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
conducătorul orașului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneția. În timpul călătoriei de întoacere, suferă un atac de malarie și moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găsește și astăzi mormântul său, deși florentinii i-au păstrat un loc special în biserica "Santa Croce". Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - în generația următoare cu Petrarca și Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renașterii. Împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat modelul genului de nuvelă, reluat în creația multor scriitori europeni. Boccaccio se naște în anul 1313 (iunie sau iulie), probabil în Certaldo/Toscana, posibil însă și în Florența, ca fiu natural al negustorului Florentin Boccaccio di Chellino și al unei femei de origine modestă, al cărei nume nu se cunoaște. După primii ani de școală la Florența, este trimis de tatăl său în 1327 la Napoli să facă practică în comerț, activitate la care
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
Consacrarea sa episcopală a avut loc la 6 ianuarie 1997 în Bazilica San Pietro. Episcop consacrator a fost papa Ioan Paul al II-lea, asistat de arhiepiscopul Giovanni Battista Re. Între cei 12 episcopi consacrați atunci s-a aflat și Florentin Crihălmeanu, actualmente episcop eparhial de Cluj-Gherla. La 12 noiembrie 1998 a fost numit nunțiu apostolic în România, al treilea nunțiu de la reluarea în 1990 a relațiilor diplomatice cu Vaticanul. În calitate de nunțiu a pregătit vizita papei Ioan Paul al II-lea
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
Benozzo Gozzoli cât și Gentile da Fabriano au fost pictori foarte talentați. Benozzo s-a dezvoltat către stilul renascentist, prin portretele sale expresive și realiste din capodopera "Cei trei Magi" aflată în capela particulară a familiei Medici din palatul lor florentin. Având în vedere tehnica portretului și măiestria artistică a elevului lui Fra Angelico, Benozzo Gozzoli, se observă o legătură cu Ghirlandaio, care la rândul său pictase mult pentru bogații patroni ai artelor din Florența, iar prin Ghirlandaio, cu elevul său
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
catedralei de la Prato. Când Fra Filippo Lippi pleacă la Spoleto, Botticelli este găzduit la reședința din Via Nuova a bogatei familii Vespucci - apropiată de familia Medici - unde va lucra până la sfârșitul vieții. Prin anii 1467-1468 frecventează atelierul pictorului și sculptorului florentin Andrea del Verrocchio. Este perioada când execută primele sale lucrări independente (de ex.: "Madona cu pruncul", 1469). Are abia 25 de ani când, în 1470, deschide propriul său atelier. Curând îi devine elev Filippino Lippi, fiul lui Fra Filippo Lippi
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
care ilustrează stilul târziu al lui Botticelli, apropiat de manierism. Lucrările lui Botticelli pierd din popularitae în ultimii ani ai vieții sale, împinse în planul al doilea de operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio și Michelangelo. Creația marelui maestru florentin, uitată la începutul secolului al XVI-lea, este redescoperită decenii mai târziu, când se dezvoltă stilul cunoscut sub numele de manierism. Pictorii englezi din secolul al XIX-lea - Prerafaeliții - vor fi entuziasmați de frumusețea figurilor lui Botticelli. Îi fascinează tocmai
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
de înflorire economică și culturală a orașului, în zorii Renașterii. În toate domeniile artei idealul clasic devine izvorul de inspirație. Nu știm de la cine a învățat să picteze, dar evoluția personalității sale creatoare a fost influențată incontestabil de mediul artistic florentin, în mod deosebit de doi artiști de seamă, arhitectul Filippo Brunelleschi și sculptorul Donatello, de care a fost legat, dincolo de prietenie, și prin interesul comun pentru controversele artistice ale epocii. În anul 1422, Masaccio este înregistrat în breasla medicilor și farmaciștilor
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
de statuile de profeți sculptate în aceeași perioadă de Donatello. Masaccio a murit tânăr, dar opera sa exercită încă din timpul vieții sale o influență uriașă asupra artiștilor nu numai în Toscana, ci în toată Italia. Soluțiile inovatoare ale maestrului florentin încep să fie utilizate în scurt timp. Frescele capelei "Brancacci" îi inspiră printre alții pe Fra Angelico, Piero della Francesca și pe Fra Filippo Lippi. Filippo Lippi este călugăr carmelit și are posibilitatea să-l urmărească pe Masaccio în timp ce acesta
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
acestea, după ce a fost eliberat, Francisc a obligat Parlamentul de la Paris să declare nul tratatul. Franța a intrat apoi în Liga de la Cognac, pe care Papa Clement al VII-lea o formase împreună cu Henric al VIII-lea al Angliei, venețienii, florentinii și milanezii, pentru a se opune dominației imperiale romano-germane în Italia. În războiul care a urmat, Carol a prădat Roma și l-a ținut ca pe un prizonier pe Papa Clement al VII-lea, împiedicându-l să anuleze căsătoria lui
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
Se dovedește a fi un elev talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani și părăsește atelierul maestrului său, cu dorința de a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni. După mai multe peregrinări, în 1592 sosește la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Diminețile se străduiește să-și vândă picturile
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
mișcat pe cer mai încet decât Luna, trebuia că se află mai departe decât aceasta. Argumentele și concluziile lui Grassi au fost criticate într-un articol ulterior, "Discurs despre comete" publicat sub semnătura unuia dintre discipolii lui Galileo, un avocat florentin pe nume Mario Guiducci, deși fusese în mare parte scris de Galileo însuși. Galileo și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor, dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
În 1942 este prezent la Salonul oficial al Moldovei din Iași, unde i se acordă premiul Ministerului Culturii și al Artelor. Tot în anul 1942, participă la Expoziția de Artă românească din cadrul Bienalei de la Veneția, cu lucrarea "Cap în stil florentin". În 1956 participă la Bienala din Veneția, expunând la pavilionul românesc 15 lucrări, iar în 1961 expune la Expoziția de sculptură contemporană, organizată pe lângă Muzeul Rodin din Paris. Expune de asemeni la Berna, Helsinki, Budapesta, Dresda, Moscova, Varșovia, Praga, Paris
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
le denumesc ca fiind "moderne". În 1330, umanistul și poetul Petrarca a denumit perioada pre-creștină ca fiind "antiqua" (antică), iar perioada creștină a denumit-o "nova' (nouă). Leonardo Bruni a fost primul istoric care a folosit periodizarea tripartida în "Istoria Florentinilor". Bruni și alți istorici târzii au argumentat că Italia a traversat o perioada de revigorare din timpurile lui Petrarca, și de aceea au adăugat o a treia epocă. Termenul de "Evul Mediu" a apărut în latină în 1469 ca "media
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
metresa regelui Ludovic al XIV-lea), La Fontaine încearcă să se lanseze în lumea operei scriind un libret pentru Jean-Baptiste Lully. Acesta însă nu duce până la capăt proiectul, iar La Fontaine, furios, scrie un poem-satiră împotriva lui Lully întitulat "Le Florentin" (Lully fiind originar din Florența). Publică, de asemenea, o altă culegere de povestiri licențioase "Nouveaux Contes". În 1678 și 1679 îi apar patru noi volume de "Fables choisies" („Fabule alese”), dedicate Marchizei de Montespan. În 1682, având peste șaizeci de
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
1761 s-a construit Casa Bărcii ca să adăpostească barca de lemn cu care a învățat să navigheze Petru I. Prima înfăptuire majoră a Elisabetei a fost Palatul de Vară proiectat de Bartolomeo Francesco Rastrelli, care a fost fiul unui sculptor florentin angajat de Petru cel Mare. Elisabeta i-a cerut să reconstruiască și să extindă palatul. Lucrările au fost încheiate în 1752. În 1754 Elisabeta i-a cerut reconstruirea Palatului de Iarnă la o scară mult mai extinsă. Cum în 1741
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
vitalistic. În această epocă se căsătorește cu Giacinta Giovagnoli. În anul 1911 dă publicității, împreună cu Giovanni Amendola, revista ""L'Anima"", care va apare până în 1913, când îi ia locul revista ""Lacerba"", editată împreună cu Ardengo Soffici, revistă care devine expresia futurismului florentin. Papini se va distanța mai târziu de această orientare în cartea "L'esperienza futurista" (1919). În "Le memorie d'Iddio" (1912) exprimă cu violență protestul său antireligios și nihilist, în timp ce în "Le Stroncature" face un rechizitoriu aspru, în numele avangardei culturale
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
însoțit renascentismul târziu, o variantă a acestuia care prevestea deja barocul. El aducea cu sine o aglomerare confuză a formelor, o estetizare excesivă care conferea o doză de artificial lucrărilor. Aceste trăsături însă au caracterizat mai degrabă manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales pe culoare. Începând din anul 1530, cu ajutorul pictorului și gravorului Andrea Schiavone (1510-1563), în Veneția se răspândesc gravurile elaborate pe baza lucrărilor lui Parmigianino (1503-1540), opere manieriste caracterizate de un
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
pictorului și gravorului Andrea Schiavone (1510-1563), în Veneția se răspândesc gravurile elaborate pe baza lucrărilor lui Parmigianino (1503-1540), opere manieriste caracterizate de un farmec și o finețe aparte. O dată cu sosirea la Veneția - la invitația lui Pietro Aretino - a doi pictori florentini, Francesco Salviati (1510-1563) și Giorgio Vasari (1511-1574), manierismul devine mai delicat, îndepărtându-se de tiparele tradiționale. Se schimbă stilul tablourilor, artiștii își aleg din ce în ce mai des teme mitologice și alegorice. Manierismul se manifestă în operele târzii ale lui Tintoretto (1518-1594) și
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
care lumina inundă realitatea sau atmosfera întegii reprezentări. Dintre artiștii venețieni, Veronese este probabil cel care se străduiește cel mai mult să îmbine desenul cu culoarea, dar nu reușește să se evidențieze prin aceeași precizie ca cea impusă de artștii florentini. Prima etapă a activității lui Tintoretto este în strânsă legătură cu acel curent al picturii venețiene reprezentat de Pordenone, de'Pitati și Bordone. Sub influența artei lui Schiavone - deci, indirect, și sub cea a lui Parmigianino -, respectiv sub cea a
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
(Filippo di ser Brunellesco Lapi), (n. 1377 - d. 1446 Florența) a fost un bijutier, inginer constructor, arhitect și sculptor florentin, unul dintre promotorii Renașterii italiene timpurii. Alături de Masaccio, Lorenzo Ghiberti și Donatello Brunelleschi a revoluționat arhitectură și arta plastică introducând în spațiul plastic perspectiva ("perspectiva liniară"), o metodă rațională prin care se putea crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
Pipo de Ozora sau Pippo Spano sau Filippo Școlari () (1369 - 1426), fiul unui comerciant florentin, a fost un general al regelui Sigismund al Ungariei, comite de Timiș și Ban de Severin. Pipo, fiul unui nobil florentin sărac, să născut la Tizzano, lângă Florența. El este menționat pentru prima data in Ungaria în jurul 1382, când a
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]