1,681 matches
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului muguri timizi și zeci de cratere-n șosea - deci primăvară! ochii broaștei mari - câte înțelesuri în foșnetul papurii vișinele-n pârg în curtea vecinului - acre desigur tot mai mulți țânțari - vapoarele spre Deltă pline-s de turiști de dimineață-s harnici măturătorii - praf și-ntre dinți iar gol cârligul - un bâzâit subțire și-o pișcătură apreciere de la
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348803_a_350132]
-
chiar de propria ființă. Și fiindcă timpul trece neiertător de repede, prin viețile noastre, asemenea unui zbor lin deasupra orizontului, am decis să repornesc motorul păsării de oțel ce-o simt încă în brațele lui Marian Covache. Să-i simt foșnetul gândurilor la decolare, la aterizare și să-mi însușesc, cum spuneam, propria lecție de zbor. Apăs play pe butonul reportofonului și las să curgă prima întrebare: - Când s-a născut dorința pentru zbor ? Care a fost momentul în care ți-
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
un câmp întreg cu iarbă deasă, dansând cu fiecare fir pe vânt și un copăcel stingher cu trunchiul negru încă ne-nfrunzit, dar sprijinind pe ramurile-i subțiri, ca un Atlas, tot cerul. Lumina aceea... lumina și nesfârșita poveste din foșnetul ierbii. Nimic altceva. Era ceea ce-și imaginase când bunica îi spusese așa, ca-ntr-o doară... când oare... că după ce oamenii mor, este bine să nu li se pună nici gard, nici cruce-n cimitir, că trebuie doar să
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
niciodată. N-a mai trecut prin Sulina. Poate pentru că simțea că Sulina fără bunici, nu mai însemna nimic. Rămăsese acolo doar un petic de pământ între ape și cer unde, printre vuietul mării și șuierul subțire al vântului, se auzea foșnetul ierbii crescând. Și parcă rătăcind prin văzduh, întrebările cărora Ana încă nu era sigură că le putea răspunde cu certitudine: „De unde venim? Unde ne-ntoarcem?”. Referință Bibliografică: NISIPURI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 749, Anul III, 18
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
se îndreptă spre bucătăria înghețată bocnă, să își facă un ceai... O ceașcă, a doua... a treia... Trecerea orelor nu părea să amelioreze situația și neliniștea care treptat luase locul somnolenței, îi ascuțise simțurile. Dincolo de fereastră, nu se auzea decât foșnetul aspru al frunzelor uscate în plopii ce străjuiau aleea dintre blocuri. De nicăieri, niciun semn de existență umană. Privi neputincioasă spre telefon. Pe cine ar fi putut suna la ora aceea? Și...ce să-i spună? Dealtfel telefonul... nu, nu
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 56 din 25 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Cu vârful pantofilor răscolesc aurul toamnei, căutând drumul spre casă... foșnetul ăsta are ceva magic în el, îmi zic, trebuie să mă ajute la ceva... altfel nu mi-ar plăcea așa de mult. După o zi de școală, zumzetul acela de voci tinere îți persistă în urechi o vreme... da, asta
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
mesteceni albi, răchită și plopi impunători, până în grădina bunicilor, de pe malul Oltețului. Luciul apei, pe care o treceai cu luntrașul, undele pline de mormoloci, fâțe, scoici, sunetele scoase de vitele venind seara de la pășune, cotcodăcitul, behăitul, lătratul, nechezatul, grohăitul, măcănitul, foșnetul vântului prin copaci, toate mi-au rămas în memorie și în suflet ca străluciri ale peisajului românesc, de care și oamenii sunt de nedespărțit. Trec peste compozițiile din clasele școlii primare și elementare, observând că, la început, este intrarea într-
MODELE, ASPIRAŢIE, ÎNCLINAŢII de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346353_a_347682]
-
apele, taie pădurile, deșertizează pământul! Din nefericire pustiește și sufletul lui... Așadar este explicabil de ce iubesc Natura... pentru că de la ea învăț lecții mirabile scrise pe frunzele surprinse în diferite anotimpuri, iar câteodată: „Ți-aș scrie cu slova ierbii/ Sau cu foșnetul copacilor/ Iar simfonia aceasta minunată/ Aș smulge-o din mine/ Rămâie înourate/ Negăsirile.//” (Gând - din vol Ferestrele somnului -1995) Consider că scriitorul de azi - are datoria să nu se lase purtat doar de inspirație ci să se implice rațional prin
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
făcut semn discret cu mâna, să-i fie înfățișate cererile. Le-a parcurs rapid, blazat, lipsit de interes: - Artă, cultură, natură, armonie, credință, iubire... bla bla. Îmi irosiți timpul prețios cu fleacuri. A cui este fițuica? Au amuțit, nemișcați. Un foșnet s-a auzit din colțul semiluminat, apropiindu-se cu pași ușori. - Tu? izbucni în hohote de râs, imitat de armata de lingușitori din încăpere. Apropie-te! Oprindu-se în fața treptei, necunoscuta imbrăcată în straie simple, îl privi fără să răspundă
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
apele, taie pădurile, deșertizează pământul! Din nefericire pustiește și sufletul lui...Așadar este explicabil de ce iubesc Natura... pentru că de la ea învăț lecții mirabile scrise pe frunzele surprinse în diferite anotimpuri, iar câteodată: ”Ți-aș scrie cu slova ierbii Sau cu foșnetul copacilor Iar simfonia aceasta minunată Aș smulge-o din mine Rămâie înrourate Negăsirile.” (Gând - din vol Ferestrele somnului -1995) Consider că scriitorul de azi - are datoria să nu se lase purtat doar de inspirație ci să se implice rațional prin
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 661 din 22 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului îmi place să ascult cum timpul trece mereu pe lângă mine cu tot ce are el mai frumos și mai ingrat îmi place să ascult foșnetul toamnei în tăcerea frunzei în zbor, îmi place codrul galben ca o portocală toamna și-mi place șirul cocorilor zburând spre apus săgeți mișcătoare către ape și goluri de întuneric din stele îmi place cum cade argintul pe jos și
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
orice descrierere. Apele Jiului înspumate sclipeau în soarele dupămiezii, de parcă pietre nestemate ar fi purtat pe crestele valurilor. Cu ce furie izbea apa pietrele mari, puse parcă anume în calea ei, spre a-i verifica rezistența în competiție. Pădurile cu foșnetul lor, freamătul apei încorsetată în pereții de stâncă, făceau să-i tresară inima de bucurie. Locomotiva trăgea din greu șirul lung de vagoane, urcând tot mai sus, în creierul munților. Ce repede trecea acum timpul. Iulia privea cum rămânea în
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
cu subînțeles. - Pentru început este bine și așa. Am dormit după amiază și acum nu-mi mai era somn. În timp ce Cristina și George se plimbau pe malul mării la oră târzie din noapte, Ana deschise ochii trezită din somn de foșnetul plopilor ce-i băteau cu ramurile în fereastră. Raza lunii se scălda în luciul oglinzii din cameră luminând patul gol al Cristinei, cu lenjeria mototolită așa cum se sculase înainte de miezul nopții. Se dădu jos din pat și se uită dacă
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
în scrierile sale. Vasile BURLUI pare că ‘'învață'' perpetuu ‘'să scrie'', poemele sale sunt renovate și reorchestrează în variațiuni ale aceleiași voci ce se caută pe sine: (Am bătut la porțile cerului/ Și mi-au spus/Că ai trecut ca foșnetul/Fulgilor de zăpadă/În mijlocul lui Ianuarie, Efemerida). Poemele sale, cu liniile lor de forță fractalice sunt, cu toate premisele lor exterioare, tot atâtea raporturi ale misticului cu lumea, așa cum le-a văzut filosoful: nu din ceea ce este alcătuită lumea e
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
Acasă > Versuri > Visare > VOINȚA Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mă furișez prin labirintul vieții, Atingând azurul cu foșnetul gândului răscolit. Voiesc să adorm pe câmpii de petale, În nopțile albastre, vopsite de timp. Mă dojenesc atunci cand speranța mă doare, Și sper să cuprind văzduhul prin cânt, Nu doresc nici viața nici moarte, Doar o secundă din infinit. Voi
VOINTA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348389_a_349718]
-
Vasile Sevastre Ghican a dedicat auditorului o poezie, îndelung aplaudată de public. Printre momentele cu greutate culturală derulate, glasul de lie-ciocârlie al tinerei cântărețe ADINA TĂBĂCARU a încântat audiența. Doinele, cântate cu patimă și naturalețe în glas, au fost asemenea foșnetului înaripat al cerului, din care mătăsurile fine ale nopții se coboară peste lumea amorțită. Sclipirile angelice din privirile tinerei interprete ne-au reamintit de flăcările rugului nemuritor al sacralității neamului românesc, plin de talente și mare iubitor de poezie. Poeta
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
ca plaja pustie ce învăluie trista mare, ca steaua polară în diminețile albastre, ca luna peste nisipurile africane, goală ca un cocor rătăcit pe cerul învolburat. acum toamna adoarme pe câmp, rar de tot se aud păsări de noapte cu foșnet de aripi ușoare, stoluri albe de iluzii nevăzute de nimeni zboară spre miazănoapte în speranța că acolo vor găsi oaze de fericire, paradisurile lui dante, unde lumile cad în extaz, vino aici femeie sau trimite-mi formele tale singure, pastelate
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
concludent: Când voi pleca spre Țara Vulturilor Albaștri/Prea ostenit de lume și doritor de aștri,/ Îmi voi lua cu mine doar gândurile toate,/Iubirea pentru tine și m-oi topi în noapte.// Voi aștepta semnalul preacunoscut de noi,/În foșnetul de frunze, pe-aleea pentru doi./ Învolburat de gânduri, pe drumul de sihaștri,/Mă voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri.// Stejari s-or înclina cu ramuri descărnate,/ Potecile, pesemne, dorind să le arate,/Și vor vibra în muzici ai cerului
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
încă viu Ai în memorie Labirintul, valea, drumul Încețoșat, potecile împletite cu fumul Deșert multiplicat, în care cauți cale Spre orizonturi transparente, cardinale Cu dorința de a-l traversa spre era nouă Unde să-ți înflorească stigăt peste rouă În foșnet de lumină să te îmbraci cu zori. Zidind iubirii vaste catedrale printre nori. Eu te aștept demult, în Valea trandafirilor S-aprindem ritualic, lumini împlinirilor. BINECUVÂNTAT NAUFRAGIU Cum semințele perpetuu zidesc veșnicia Sacrificate, topite-n lut lăstăresc rodnicia Tot astfel
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Acasa > Redactia > Autori > CÂTEODATĂ... Autor: Maria Oprea Publicat în: Ediția nr. 766 din 04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului câteodată tremurul frunzei îl simt adânc în buze acolo unde nourii și țărână își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi
CÂTEODATĂ... de MARIA OPREA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345275_a_346604]
-
VALEA SOARELUI Te trezești în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În jur se aud pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești în cântecul mirific al fântânilor În foșnet liniștitor , în adieri înrourate În măreția luminii abandonate Ce încoronează triumfală toamna Cu galbenii frunzelor tiviți la poala Neasemuitului veșmânt regal Vegheat de soarele blând, suveran Aici Tu ești altar și ți se închină Și Verdele și Duhul Văii și
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
prin lume precum un tren de noapte după care toți trecătorii flutură batistele, ca din noiane cald te întrupezi zidită viu în toate primăverile fericite ale vieții noastre, singură ți-ai rânduit legenda frumoasă și-ai desțelenit zvonuri celeste sub foșnetul curat al stelelor de april, gustând mierea galbenă, dulce-amăruie, pe care ne-o dăruiești și nouă. așteptarea ta e margine de veacuri în care te-ai inventat ca să fii floare de vise, ascunsă-n eternul păcat al lutului întrupat înspre
AI FI PUTUT SĂ FII ORICE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345499_a_346828]
-
nici calculator, ci doar un mic casetofon la care uneori mai puneam câte o casetă. De obicei eu citeam mult, iar Costel rămânea dus pe gânduri, în acele seri lungi de iarnă, auzeam în răstimpuri vuietul vântului de iarnă și foșnetul crengilor înghețate a unui cireș mare ce bătrâna îl avea în curte, uneori acele crengi mișcate de vânt atingeau geamul înghețat scoțând un zgomot ce tulbura linștea camerei. Într-o seară Costel îmi spuse: Poți să-mi dai și mie
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
Autorului Îți iau urma ca o vulpe Cel mai primul dintre primii Intuindu-te-ntre pulpe În curbura adâncimii, Mimi...! Te adulmec și-ți țin pasul De sub cutele scurtimii Fustei dezvelind compasul Coapselor - pofta prostimii, Mimi. De sub falduri unduioase Aud foșnetul asprimii Dresului tău de mătase Tras pe cutele grăsimii, Mimi! Șoldurile-ți de cadână Parcă-n ciuda românimii, Cer un gest reflex de mână... Ce s-ar mai holba vadimii, Mimi! Treci lipind priviri pe șolduri Și pe sânii tăi
MIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376842_a_378171]
-
doua zi după legea creștinească, apoi se retrase într-un colț al curții. Era îngrijorat că, dacă a fost mușcat, la rândul său sluga se va transforma în vampir și-i va bântui conacul. Deodată, de lângă zid, se auzi un foșnet și tresări de spaimă. O matahală într-o mantie neagră se dezlipi de lângă perete și-i șopti: - Nu te speria, boierule! Sunt eu, Ursuz! - Ce cauți aici? Cine ți-a permis să pătrunzi în ograda mea? - se supără conul. - Odată ce
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]