2,679 matches
-
celui mai adânc hău. Hău. Da. Cuvântul acela precum vuietul surd de la Început de tot. Am coborât pe mal și m-am apropiat de un copac. Am apucat câteva crengi, să văd cât de tari erau. Of, of. Ce mai frânghii puteai să faci din ele... Și acum? Încotro s-o iau? Asta să fi fost apa despre care Îmi spusese Moru al meu? Să fi ajuns În locul din care trebuia s-o iau spre Apus? M-am așezat. Soarele Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fără să mai zicem nimic. La sfârșit am râgâit și am căutat un culcuș sub un copac din acela cu crengi lungi. - Nu e bine, zise Enkim. Șerpi. Uite! - Îmi arătă el o ființă târâtoare, subțire și lungă precum o frânghie lucioasă, acoperită cu solzi mai frumoși decât ai peștilor. Am dat să mă apropii, să văd cum de era În stare să meargă dintr-o parte În alta deși n-avea nici brațe nici picioare, dar Enkim strigă scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
slabă - mâna stângă o să-i spui tu odată și odată, după ce vei fi căpătat dibăcia de a rosti vorbe care nu mai seamănă cu ceea ce denumesc - țineau În mâna slabă, așadar, o creangă lungă, netedă și lucioasă, Îndoită de o frânghie subțire care era prinsă de capetele crengii. În mâna tare țineau un snop de crengi drepte, mult mai subțiri, care semănau cu niște sulițe, numai că până și unui copil i-ar fi părut prea ușoare. Îți venea să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat drumul spre Miazăzi și, Într-o bună zi, În fața noastră s-a ridicat o pădure Într-atât de deasă, Încât la Început, ne-a fost teamă să pătrundem În ea. Frânghii din lemn răsucit coborau din copacii cei mai Înalți pe care Îi văzusem vreodată, amestecându-se cu frunze mari cât omul și cu crengi lungi precum brazii; era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se joace cu ele. Se vedea că erau obișnuiți cu armele, numai că ale noastre erau prea grele pentru ei. Se mirară de arcul Runei și o puseră să-l mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi și proptite Într-o rână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbe. Asta dorea nesăbuitul ăla de Moru, fir-ar să fie: să Împartă aceleași vorbe tuturor, numai ca să asculte unii de alții fără să crâcnească. În clipa aceea, un negru se Înclină În fața mea. Avea ochii ageri și mușchii precum frânghiile. - Vindecătorule, Începu el, fără să mă privească În ochi. Supus, mă apucă de picior și de barbă. Fir-ar să fie, asta voia Moru, mi-am spus, dar n-am Întrebat decât: - Cum ți se spune? - Sunt Wola, din neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă pe care o acoperiseră cu crengi Înfrunzite. Legat cu aceeași frânghie de mâini și de picioare, Logon zăcea chircit În fundul gropii, slăbit, abia respirând, cu coastele ce Îi jucau sub piele de ziceai că-i un câine fugărit. O altă frânghie, trecută prin jurul gâtului, cât să nu-i ia răsuflarea, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care o acoperiseră cu crengi Înfrunzite. Legat cu aceeași frânghie de mâini și de picioare, Logon zăcea chircit În fundul gropii, slăbit, abia respirând, cu coastele ce Îi jucau sub piele de ziceai că-i un câine fugărit. O altă frânghie, trecută prin jurul gâtului, cât să nu-i ia răsuflarea, Îl ținea legat de un bulumac noduros. Mi-am Înghițit scuipatul. Frumosul ăsta de Logon... Omul care mă privise cu ochi de femeie... Sfătuitorul meu din nopțile grele de pe puntea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
învins! VIZITATORUL: I-am doborât! ORBUL: Trăiască Revoluția franceză! TOȚI: Trăiască! RECRUȚII, (Cântând pe un ton întrebător.): Trăiască Revoluția franceză? Ce zici, mamă? MAMA: 1789! TOȚI: Ura! În acest moment, de undeva, de sus, perpendicular pe mijlocul gropii coboară o frânghie groasă de care este legat un imens ceas electronic; acesta indică: ziua - 13 luna - iulie anul - 1789 ora - 23 și 55 personajele sunt fascinate de coborârea solemnă a ceasului; această coborâre poate fi însoțită de un imn cântat la orgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se spânzure... MAJORDOMUL: ’tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! FETIȘCANA: Taci, mă! MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească alții pentru el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN MAȘINIST: Nu se poate, domnule Klaus. N-are legătură cu noi. MAJORDOMUL: Cum să n-aibă legătură? N-ați coborât-o voi? UN MAȘINIST: Nu, domnule. Dracu’ știe de unde a coborât... (Intră POMPIERUL cu POLIȚISTUL.) POMPIERUL: Acolo! Îl vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
uitat ce s-a întâmplat ultima oară când am cântat și am dansat? Tudorel: Când? Atunci cu păstorițele? Angheluță: De pildă. Tudorel: Așa-s femeile, sensibile. Angheluță: Îți aduci aminte de nevasta pe care soțul ei a legat-o cu frânghie de stâlpul casei, ca s-o împiedice să alerge la tine în pădure? I-a stat inima în loc și-a murit. Tudorel: Da, dorințele se împlinesc întotdeauna. Angheluță: Bine, o să-ți cânt. Tudorel: Mersi. Pictorul, om cucernic, cercetează în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atât de bun nu se explica. Ceea ce știa revista cu certitudine că le va plăcea cititorilor ei era descrierea spânzurării. Socrul meu a fost urcat pe un taburet pentru picioare înalt de numai zece centimetri. I s-a pus o frânghie în jurul gâtului și frânghia a fost legată strâns de craca unui măr înmugurit. Apoi cu un șut cineva i-a zburat taburetul de sub picioare. În felul acesta Noth a putut să danseze și să țopăie pe pământ în timp ce se strangula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se explica. Ceea ce știa revista cu certitudine că le va plăcea cititorilor ei era descrierea spânzurării. Socrul meu a fost urcat pe un taburet pentru picioare înalt de numai zece centimetri. I s-a pus o frânghie în jurul gâtului și frânghia a fost legată strâns de craca unui măr înmugurit. Apoi cu un șut cineva i-a zburat taburetul de sub picioare. În felul acesta Noth a putut să danseze și să țopăie pe pământ în timp ce se strangula. E bine? A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
amintea de podul de funie din Indiana Jones; părea la fel de fragilă și de nesigură. Cu asta va ajunge Marie la mobil? zisei, mergând către locul unde unul dintre poduri era prins cu bolțuri de parapet. — Da. Dar va avea propria frânghie, prinsă deja de coarda de siguranță. Se urcă pe mobil și coboară cu el, dar ea are o altă coardă. Așa trebuie procedat, pentru siguranță, înțelegi? — Dar nu poate rămâne agățată de cablul ăsta pe măsură ce coboară, zisei eu pipăind unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se agațe? — Păi, teoretic, ar putea să se prindă o persoană, zise Bez, cu foarte multă reticență. Dar - și ăsta e un mare dar, să ne înțelegem - pur și simplu n-are cum să se întâmple așa ceva. Verific toate frânghiile înainte de fiecare spectacol. Și mașiniștii și-ar da seama imediat, după cum simt frânghia la mână, dacă ar fi prea grea, să zicem. Fricțiunea ar fi prea mare. Nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. Așa că să nu ne facem griji, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bez, cu foarte multă reticență. Dar - și ăsta e un mare dar, să ne înțelegem - pur și simplu n-are cum să se întâmple așa ceva. Verific toate frânghiile înainte de fiecare spectacol. Și mașiniștii și-ar da seama imediat, după cum simt frânghia la mână, dacă ar fi prea grea, să zicem. Fricțiunea ar fi prea mare. Nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. Așa că să nu ne facem griji, bine? —‘Nțeles, căpitane Bez, îl salutai militărește. Îmi arătă cu degetul scara lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ucizi și să-l iei cu tine, dar asta - o știa - nu era un lucru simplu. Cugetă îndelung. Apoi coborî din copac și se întoarse la mlaștină. Luă din colibă o lance groasă cu vârf de fier legată cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului rănit. Odată ajuns acolo, ținu ușor frânghia, fără să o întindă, încercând să ghicească, trăgând lin, când va înceta orice rezistență, semn că saurianul era mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un animal încă viu, care, cu o singură lovitură de coadă, ar azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un individ cu dorințe perverse, pe cale de a se îndeplini datorită geamantanului cu bani găsit (absolut) întâmplător, însă neîndeplinite din motive... de sinucidere. Nu se hotărâse încă asupra felului în care individul avea să-și pună capăt zilelor, poate o frânghie aruncată peste bara pentru bătutul covoarelor, poate o supradoză - se gândise să îl prezinte drept dependent de vreun drog, și își propusese să se documenteze - sau, de ce nu?, niște vene tăiate cu un cuțit bine ascuțit. Din acelea de la teleshopping
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sfanțul Petru în Temnița [Figurile 6 și 13]31. Paralelă hristologică include nu numai arestarea lui Rinaldeschi în grădina [Figurile 4 și 14]32 și rană sângerânda, care reapare (probabil miraculos) în ultima scenă [Figurile 4 și 9], dar și frânghia pe care o căra [Figură 8], probabil cea cu care este spânzurat în scenele următoare, unde bătălia dintre îngeri și demoni apare că o parte din Judecată de Apoi [Figură 9]. Printre alte caracteristici ale picturii, care abundă în motive
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Din baionetă de armă, cu glonț, militară. Asta era cam tot ce i se Întipărise, nepotului, copilului, adică, din prima sa ieșire În lume, cu tatăl tatălui său. Ce făcea tatăl tatălui său: lovea puternic, unul din câinii legați cu frânghii, pe malul apei, acesta se zbătea nu prea mult, iar după aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe undeva pe la jumătate, cu voia Domnului. Dar putea să se și sfîrșească În scurt timp; oricînd; tocmai pentru asta plăcerile Își aveau rostul lor. CÎștigai sau pierdeai, totuna! Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm suprem. Thomas murise de mii de ori și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]