4,656 matches
-
îndemnuri nu sunt însă imposibil de pus în practică. Sfântul Apostol Pavel când spune acestea se adresează unor oameni duhovnicești. Un om duhovnicesc se roagă mereu, se bucură mereu și este mulțumit în permanență de viața sa. Problema care a frământat spiritualitatea răsăriteană se rezumă la această întrebare: Cum să te rogi neîncetat? Cum să fii nu doar un om care participă în fiecare duminică sau mai des la Sfânta Liturghie, la Slujba Euharistică, ci, potrivit îndemnului paulin citat mai sus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
ploaia și atmosfera plumburie: Plouă... / durerea și tristețea îmi rup inima-n două. Tu... / ești jumătătatea inimii mele, / ești visul meu, ești stăpânul emoțiilor...” (,,Ploaia”, Sandra Fortuz). La pragul maturității, când se simt înstrăinați chiar și de ei înșiși, îi frământă întrebări despre viață și rostul ei. Viitorul vine cu un mare semn de întrebare și unii sunt nesiguri în fața lui: ,, Viitorul este în fața mea, / Mă întreb: / Ce mă așteptă? / Oare o să triumfez? / Care este destinul meu? / Atâtea întrebări și niciun
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
De răsăritul dezmierdat de mare. Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară, De toamna care freamătă cu-ardoare, De valuri care tremură sub soare, Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară. Și focul care arde mă frământă, Am ostenit în haina de mister, Doar stelele și luna mai cuvântă Iar eu privesc aievea către cer. În noaptea asta o lumină sfântă Va îmbrăca tabloul efemer. Referință Bibliografică: Sonet de dor / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SONET DE DOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383155_a_384484]
-
surprinderea sa, calul îl urmase docil, cu pași mărunți, smucind ușor frâul, parcă să-i dea de înțeles că el era făcut să înghită distanțele, nu să bată aproape pasul pe loc, să scormonească pământul centimetru cu centimetru, să-l frământe în copitele nerăbdătoare. Surprinzător de bine își aducea aminte de toate aceste detalii, aceea fusese ziua primei lui întâlniri cu Olga și reflectase îndelung asupra împrejurărilor de atunci. Parcă simțea încă în suflet imensa ușurare trăită în momentul când, în
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
bieților bunici sau mămici. În ce mă privește pe mine, deși maică-mea, care era foarte ocupată, îmi spusese câteva povești, nu reușisem să le țin minte, darămite să le spun și altora. Când mi-a venit rândul, m-am frământat ce m-am frământat și am născocit o poveste lălâie, inspirată dintr-o întâmplare adevărată, care îmi provocase o frică teribilă. Mă trimitea mama cu sora mea mai mare să “păzim” via. Adică să ne vadă oamenii pe acolo și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
În ce mă privește pe mine, deși maică-mea, care era foarte ocupată, îmi spusese câteva povești, nu reușisem să le țin minte, darămite să le spun și altora. Când mi-a venit rândul, m-am frământat ce m-am frământat și am născocit o poveste lălâie, inspirată dintr-o întâmplare adevărată, care îmi provocase o frică teribilă. Mă trimitea mama cu sora mea mai mare să “păzim” via. Adică să ne vadă oamenii pe acolo și să se ferească de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
2015 Toate Articolele Autorului Sunt fericit Sunt fericit. O nouă primăvară pe plaiurile mele a sosit, iar sufletu-mi de ea se înfioară râzând de-a ei lumină-ntinerit. S-a stins din ochii mei orice tristețe și nu mă mai frământă niciun dor de când cu bucurie dau binețe acestor ani ce curg din viitor. Pline de drag speranțe mă-mpresoară și eu mă las de ele ocrotit trăind din plin a doua tinerețe în care plin de-avânt e al meu
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă să-ți întorci ființa pe o parte și alta până la durere, pentru a înțelege lumea în care trăiești. Și faci acest lucru având curaj. Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Femeia este-o floare parfumată. Ea naște... Viitorul în dureri și chin. Este Icoană, în suflete purtată, Ea, este puritatea florilor de crin. Femeia-i insomnia care te frământă Dulcele din seva unei flori... de vis! Femeia este versul care te încântă Pe de rost îl știi, fără să-l fi scris. Femeia e ființa ce suferă-n tăcere Atunci când copilașul este bolnăvior. Noaptea, ea privește a stelelor cădere
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
bețivanul de Erou? Despre Doctor am auzit lucruri care m-au pus pe gânduri. Vrea să descopere nervul optic atribuit celui de-al treilea ochi! În loc să se îngrijească de sănătatea pacienților, își consumă energiile aiurea, pentru că nu doar asta îl frământă. Unul din oamenii mei a auzit, de la un felcer, că Doctorul face disecții pe ascuns, încercând să dea de urma centrilor de memorie neconvenționali: unul fiind situat, zice, în apropierea ombilicului, altul în inimă, iar al treilea pe undeva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a sonda mai profund și mai rapid conștiințele tot mai încărcate ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
când te-ai întors acasă, ai găsit acele de pe mozaic mișcate; stratul de talc păstrează și acum urma unor pantofi de damă. Te-a vizitat, poate, fufița, are un rând de chei. FILOZOFUL. „Ce știe Filozoful despre dragoste?” - asta o frământă pe Caravella. S-a mutat cu catrafuse cu tot la Darling și, seara, ține „conferințe”. Am ajuns de basmul unei târfe! Ce cred despre iubire? Nu există cuvânt mai tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Caravella poate să vină: ești singurul care știe cum arată. În roman, nu are chip. Numai picioare. Veți sorbi împreună supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sfatul merita urmat. Calm și echilibru, așadar. Ce se Întâmpla, de fapt? Eram victima unei răpiri? Mi-am dat seama că nu de la companionul meu laconic trebuie să aștept răspuns la Întrebări, drept pentru care m-am mulțumit să le frământ fără rezultat În gând. Nu prea mult timp. Taciturnul anticipase corect: În mai puțin de un sfert de oră, mașina se afla În fața unei porți metalice care s-a deschis, lăsându-ne să pătrundem În curtea pietruită cu grijă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cameră. Tipul insinua În chip evident ceva, era Însă mult prea subtil pentru starea mea de agregare interioară ca să mă prind ce anume. Și, oricum, nu considerațiile lui constipate despre relativitatea timpului reprezentau cea mai importantă dintre problemele care mă frământau atunci. Stai liniștit, n-o să te plictisesc cu trecerea lor În revistă. De altfel, nici nu cred că ar fi nevoie, cu un minimum de bunăvoință, ți le poți imagina singur. Faptul că, În fine, știam ceva - respectiv, că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum de la mine? M-a scos din Încurcătură fizicianul taciturn și prezident, pe care, Întâia oară, cred, l-am văzut surâzând destins, cu ochii lui neverosimil de verzi luminați: - Mister Adam, aveți răspunsul la cea mai importantă Întrebare care vă frământă. Ne aflăm aici toți, inclusiv dumneavoastră, din cauza - sau, dacă preferați, pentru - acelui „altceva”. Înțelegeți acum de ce vi s-a spus că erați pe punctul de a atenta la siguranța planetară? - Ca să fiu sincer, nu. - Centrul vă stă la dispoziție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simțiți impulsul să fiți uimit, vă rog: be my guest. Oricine În locul dumneavoastră ar fi la fel, așa că nu vă jenați. Și ca să vă scutesc de un efort inutil, vă voi răspunde neîntrebat și la problema care bănuiesc că vă frământă În momentul de față. Acest Pământ a fost creat - repet, artificial - pentru a servi drept poligon experimental. Unul extrem de vast și de complex, dar atât: un poligon experimental. Dacă aș fi fost absolut convins că individul Își bate joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centrum-ului, de exemplu - și stabilea imperativ destinația viitoare a comorii? Sau, dimpotrivă, reprezenta o adăugire operată ulterior, care consemna retroactiv un fapt Împlinit deja ori numai În curs de Împlinire? În ce punct de pe scara timpului se plasa autorul enunțului? Frământam În minte - destul de steril, recunosc - aceste Întrebări când, subit, am avut senzația materială că gândul Îmi Îngheață Într-o revelație năucitoare. Nu, sigur că nu semnificația acelor opt cuvinte așternute neglijent la finalul paginilor care devoalau misterul uciderii templierilor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unul mai plauzibil și mai la obiect, probabil... Plecaserăm amândoi din biroul lui Roger, iar În drum Îi Împărtășisem câte ceva din gândurile care mă asediau. Finalul discuției tripartite mă găsise pe mine mai bogat cu câteva confirmări, dar și mai frământat de Întrebări noi, iar pe ei, mai Întunecați la față și mai Îngrijorați. Howard, cel puțin, adunase atâta neliniște În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
darmite un academician constipat. - Să Înțeleg că ăsta-s eu? - A, nu, vorbeam așa, În general... N-avea sens să continuăm În această manieră, n-ajungeam la nici un rezultat. Am luat hârtia pe care scrisese cuvântul acela imposibil și am frământat-o gânditor Între degete, sugerându-i că mi-ar plăcea să revenim la lucruri mai serioase: - Spune mai departe. Îmi imaginez că n-ai pierdut atât timp, plus toată noaptea trecută, doar pentru a ajunge la concluzia că ai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU GĂTESC PENTRU SOȚUL CEL IUBESC etc. întrebări chinuitoare frământau mintea sa fragedă: ce legătură există între lucruri? Sunt ele dispuse la întâmplare? Să nu existe nici o relație între, de pildă, micul gândac roșiatic care iată-l că intră sub poalele rochiei doamnei Potoțki și sinodul ecumenic de la Niceea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară. Unul căzuse deja, dar care din ei? Care dintre ei, Dumnezeule sfinte? Înțelese îndată că este inutil să se frământe încercând să afle ceva ce, în fond, n-avea nici o importanță, deoarece, oricum, în patru zile aveau să fie executați toți. Își șterse nasul cu dosul palmei, făcu un efort să se liniștească și se strădui să recurgă la experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nimeni nu se va mai gândi la misiunea pentru care se aflau acolo, ci cum să reușească să respire în continuare. — Ce-o să facem acum? Se întoarse spre numărul unsprezece, primul care îndrăznise să rostească, abia șoptit, indecenta întrebare ce frământa sufletele oamenilor săi. — Tu ce crezi? răspunse cu vădită acreală. — Aș prefera să nu cred nimic, dar ultimul lucru pe care mi l-aș fi putut închipui atunci când am acceptat treaba asta e că logistica o să dea greș. — Nu logistica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să-mi lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]