5,247 matches
-
liberale din Flandra au făcut ca centrul economic al Belgiei să se deplaseze dinspre regiunea minieră și metalurgică Valonia spre nord. Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Valoniei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux. Populația Regiunii valone era de 3.435.879 la începutul anului 2007. Charleroi, Liège, Namur și Mons sunt
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
în 891, domnind până la moartea sa în 894. Guido a fost nepotul lui Lambert I de Nantes și stră-strănepotul lui Carol cel Mare din partea bunicii paterne. A fost duce al Ducatului de Spoleto, un ducat din sudul Italiei restabilit de către franci ca apărare împotriva domeniilor bizantine din sudul peninsulei. La detronarea lui Carol cel Gras a pretins coroana Franciei Occidentale, dar după încoronarea lui Odo a renunțat la această pretenție și s-a întors în Italia, în încercarea de a obține
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
Adelaida de Lombardia, la rândul ei fiică a lui Pepin de Italia, fiul mai mare al lui Carol cel Mare. În anul 842, fostul Ducat de Spoleto, care fusese donat de către Papalității de către Carol cel Mare, a fost reînviat de către franci pentru a constitui o barieră împotriva bizantinilor grupați în jurul catepanilor de Italia din sudul Italiei. Ca urmare, familia lui Guy produsese actori importanți în politica din Italia începând din secolul al IX-lea. Deși în 876 Guy și fratele său
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
chiar și role de hârtie. Fonoautograful a fost utilizat pentru studii în domeniul acusticii. Cu ajutorul său se putea determina frecvența unei note muzicale și se studia vocea umană. Au fost comercializate puține modele de laborator, contra sumei de 500 de franci. Unul dintre aceste exemplare a fost cumpărat de Joseph Henry în 1866 pentru Institutul Smithsonian, unde se află expus și astăzi. În ziua de 30 aprilie 1877, inventatorul francez Charles Cros a depus la Secretariatul Academiei de Științe din Paris
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
care ar fi fost interesați de lucrările pentru pian sau orgă. Se spune că ar fi distrus cea mai amare parte a corespondenței sale, dar și lucrări muzicale și literare. Prin testament a lăsat și o rentă de 400 de franci pentru Asociația Muzicienilor, din 11 rue Bergère, Paris, sub forma unei proprietăți, al cărei uzufruct trebuia să îi revină lui Elie Miriam Delaborde (fiul său natural). Dar, printr-un codicile revocă acest legat și cere ca uzufructul să fie acordat
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
revocă acest legat și cere ca uzufructul să fie acordat Societății de patronaj a muncitorilor și ucenicilor izraeliți (4 bis rue des Rosiers), instituție recunoscută din 1878 ca fiind de utilitate publică. Mai lasă o rentă anuală de 800 de franci Secțiunii de muzică de la Institut, pentru înființarea unui concurs anual de pian, ce trebuia să înceapă la 4 ani de la moartea sa. Mai lasă o altă rentă anuală, de 1800 de franci, primului șef al Secțiunii de muzică de la Institut
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
Mai lasă o rentă anuală de 800 de franci Secțiunii de muzică de la Institut, pentru înființarea unui concurs anual de pian, ce trebuia să înceapă la 4 ani de la moartea sa. Mai lasă o altă rentă anuală, de 1800 de franci, primului șef al Secțiunii de muzică de la Institut, pentru finanțarea unui concurs internațional de cantate pentru cor și orchestră, pe o temă din Vechiul Testament. Concursul trebuia să fie deschis atât francezilor cât și străinilor, dar nu și femeilor. Fiul său
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
răspândită imaginea vikingilor purtând coifuri cu coarne, nu există nicio dovadă istorică a acestui presupus obicei. Vikingii au profitat de conflictele interne din Europa pentru a-și extinde activitatea în alte teritorii, Astfel, după moartea lui Ludovic cel Pios, împăratul francilor, în 840, fiul său Lothar I a solicitat sprijinul unei flote vikinge în lupta pentru putere pe care o ducea împotriva fraților săi. Vikingii și-au dat seama că nobilii franci erau dispuși să le plătească sume bogate pentru a
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
teritorii, Astfel, după moartea lui Ludovic cel Pios, împăratul francilor, în 840, fiul său Lothar I a solicitat sprijinul unei flote vikinge în lupta pentru putere pe care o ducea împotriva fraților săi. Vikingii și-au dat seama că nobilii franci erau dispuși să le plătească sume bogate pentru a-i împiedica să-i atace, făcând astfel ținuturile lor o țintă irezistibilă pentru raidurile vikinge. De la mijlocul secolului al-IX-lea, Irlanda, Scoția și Anglia au devenit obiective majore pentru vikingi. Vikingii au
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
Roma Antică. Cuvântul a ajuns în uz mai ales în anturajul conducătorilor barbari ce s-au succedat la conducerea Imperiului Roman de Apus. Astfel, persoana însărcinată cu conducerea unei curții regale sau ducale se numea "major domus". La curtea regilor francilor merovingieni, "major domus" sau "praefectus palatii" avea o putere atât de mare încât își putea detrona stăpânul (cazul lui Pepin de Herstal).
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
asupra orașului, și în ciuda opoziției unora dintre liderii cruciați, Boemund a luat în stăpânire Antiohia. Cruciada a fost întârziată pentru tot restul anului, vreme în care nobilii s-au certat pe tema statutului Antiohiei. Istoriografia modernă presupune de obicei că francii din nordul Franței, provensalii din sudul Franței și normanzii din Italia se considerau "națiuni" distincte și luptau între ele pentru o poziție dominantă. Deși astfel de rivalități au putut să aibă un rol în disputele dintre cruciați, mult mai dăunătoare
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
ei că Prinț al Bulgariei. Clementine și-a urmat fiul în Bulgaria, undea ea a devenit o persoană importantă că mama a suveranului. Extrem de bogată, Clémentine s-a făcut populară în țară adoptiva folosindu-și banii inclusiv donând 4 milioane franci pentru finalizarea unei căi ferate care lega Bulgaria de rețeaua feroviară din Europa. Se considera că ea a avut un impact pozitiv în societatea bulgară; a finanțat mai multe clădiri și instituții cum ar fi școală pentru orbi și spitalul
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
fost grăbit și datorită confruntărilor religioase din cauza iconoclasmului care duseseră la rebeliunea (vechii) Rome. Deși, iconoclasmul a fost condamnat în 787 la al șaptelea sinod ecumenic de la Noua Romă, imperiul nu va mai recăpăta (vechea) Roma, aceasta ajungând sub influenta francilor. În 800, papa de la Roma, Leo al III-lea îl va încorona pe regele francilor Charlemagne ca împărat al romanilor, ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german (800-1806). Imperiul Roman (de răsărit) va începe să-și revină în vremea dinastiei
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
iconoclasmul a fost condamnat în 787 la al șaptelea sinod ecumenic de la Noua Romă, imperiul nu va mai recăpăta (vechea) Roma, aceasta ajungând sub influenta francilor. În 800, papa de la Roma, Leo al III-lea îl va încorona pe regele francilor Charlemagne ca împărat al romanilor, ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german (800-1806). Imperiul Roman (de răsărit) va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene (867-1056), atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea (976-1025). În această perioadă
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
de Benevento, Paul a început să lucreze scriind o continuare a istoriei lui Eutropius, la solicitarea fostei sale eleve. Este un fapt cert că a trăit la curtea din Benevento, posibil refugiindu-se acolo după ce Pavia a fost capturată de francii lui Carol cel Mare în 774; pe de altă parte, stabilirea lui la Benevento ar fi putut avea loc cu câțiva ani înainte. La puțină vreme după stabilirea acolo, el a intrat într-o mănăstire situată în zona lacului Como
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
într-o mănăstire situată în zona lacului Como și înainte de 782 deja devenise rezident la marea locație a benedictinilor de la Montecassino. În jur de 776, fratele său Arechis a fost dus ca prizonier în Francia, iar atunci când, mai târziu, regele francilor a vizitat Roma, Paul a reușit, printr-o scrisoare, să îl convingă pe Carol cel Mare să îl elibereze pe prizonier. Realizările literare ale lui Paul au atras atenția lui Carol cel Mare, el devenind un factor pozitiv în așa-
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
în mediul monastic de la Montecassino. Istoria acoperă istoria longobarzilor de la originile legendare ale acestora, din Scandinavia și migrațiile lor ulterioare, în special în Italia în 568/569 până la moartea regelui Liutprand din 744, și cuprinde multe informații despre Imperiul Bizantin, franci etc. Istoria este povestită din punctul de vedere al unui longobard și este prețioasă în special pentru relațiile franco-longobarde. Printre sursele sale, Paul utilizează documentul intitulat "Origo gentis Langobardorum", "Liber pontificalis", istoria pierdută a lui Secundus de Trento și analele
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
Dolarul australian (cod ISO 4217: AUD) este în prezent cea de-a șasea cea mai comercializată valută pe piețele mondiale de schimb valutar, după dolarul american, euro, yen, lira sterlină, și francul elvețian, și reprezintă peste 6%, la nivel mondial, din tranzacțiile de schimb valutar. Dolarul australian este popular în rândul comercianților de valută din cauza ratelor dobânzilor relativ ridicate în Australia. Libertatea relativă a pieței valutare față de intervențiile guvernamentale, stabilitatea generală a
Dolar australian () [Corola-website/Science/303778_a_305107]
-
tranziția de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu. A fost o perioadă marcată de schimbări teritoriale în Imperiului Român dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice că hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberica
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
pășuni, spații de locuit sau pentru desfășurarea ocupațiilor. Migrațiile sunt întâlnite încă din secolele V-IV î.Hr. spre Galia, Britania, Italia, Grecia, Asia Mică dinspre vest spre sud și est. Populațiile ce au migrat în secolele III-IV d.Hr., precum francii, anglo-saxonii, goții, longobarzii și vandalii au urmat direcția dinspre est spre vest sau dinspre nord-est spre sud-vest. Au mai urmat și alte valuri de migratori, că maghiarii care au intrat în Europa și au ajuns până în Burgundia în secolul X
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
urmați de uzi, pecenegi și cumani. Nou-veniții aduceau cu ei limbi și obiceiuri diferite, pe care le-au impus. Pentru români, migrațiile nu erau privite că ceva nou. Îi denumeau "geți" pe goți sau "sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând că popoarele aflate în afara imperiului erau la fel de "barbare", fie că erau celți, germanici sau migratori asiatici. Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunta atacurile migratorilor. Exagerau efectivele și proporțiile amenințării barbarilor și considerau că aceștia veneau în număr
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
sa, creștinismul devenise religia oficială a imperiului. Sub împărații Iulian Apostatul, Iovian, Valentinian I și Valens, politica de combatere a populațiilor germanice aflate la frontierele imperiului ocupau un loc prioritar în agendă imperiala. Valentian , stabilit la Milano, a luptat cu francii și alamanii, iar Valens s-a confruntat cu goții în zona Dunării. În 376,vizigoții au solicitat permisiunea de a pătrunde și a se stabili în imperiu datorită presiunii hunilor. Odată ce au primit permisiunea și au traversat fluviul, la sud
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
goții, vandalii și alanii din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i pe goții, francii și alamanii din Galia, învingând grupările Bagaudae din Armorica și pe burgunzi și a depunând efort pentru a stopa fragmentarea politică a imperiului. Dar readucerea bazei de impozitare i-a afectat planurile, mulți funcționari pierzând dreptul de a fi scutiți
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în provinciile balcanice. Împăratul Decius a încercat să-i alunge, dar a murit în 251. În timp ce frontierele din regiunea renana erau neglijate, amenințarea sasanida de la estul imperiului îi determinau pe împărați să-și îndrepte atenția spre aceștia. Profitând de situație, francii și alamanii au pătruns temporar în imperiu. De la relațiile de tip schimb/incursiune și pradă specifice sec. III-IV, s-au trecut la raporturi radicale, migratorii străpungând liniile fortificate române de le Rin și cursurile superior și inferior ale Dunării. Germanicii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
goților au afectat alte populații și au determinat asocierea unor triburi sau confederații. În 212, este formată o uniune de triburi alamane, care domină cursurile superior și mijlociu ale Rinului și cel superior al Dunării. În 257, este formată uniunea francilor, regrupați în secolul V în două uniuni de triburi: salică-pe cursul inferior al Rinului și riquarica pe cursul mijlociu al Rinului. Uniunea saxona ocupă zona dintre Ems, cursul inferior al Elbei și regiunile Schleswig și Holstein. Uniunea thuringa s-a
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]