58,766 matches
-
de mal. Înotătorul se abate de la ruta fixată și, frânt de oboseală, sub soarele torid, începe să aibă halucinații și să simtă mângâieri de sirenă. Decodarea are loc în final: sirena e de fapt o asistentă medicală dintr-un spital francez, care l-a recuperat din moarte pe tânărul naufragiat aflat în comă. La cealaltă extremă valorică se situează Un dar neașteptat, cu o treaptă mai jos decât alte câteva povestiri nici ele prea reușite: o parabolă căznită (Îngerul de la benzinărie
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
care se manifestă diferențe interculturale. O excelentă îmbinare între rigoarea analizei și spectacolul de idei a constituit-o conferința finală, în care Catherine Kerbrat-Orecchioni și Hugues Constantin de Chanay (Lyon) au analizat o dezbatere televizată între un reprezentat al guvernului francez și unul al comunității arabe, pe tema interzicerii vălului islamic în școlile franceze: urmărind strategiile argumentative, pozițiile clare sau ambigue, reacțiile contradictorii ale publicului, raportul dintre a învinge și a convinge, astfel încît vălul a devenit (prin mișcarea de acoperire
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
de idei a constituit-o conferința finală, în care Catherine Kerbrat-Orecchioni și Hugues Constantin de Chanay (Lyon) au analizat o dezbatere televizată între un reprezentat al guvernului francez și unul al comunității arabe, pe tema interzicerii vălului islamic în școlile franceze: urmărind strategiile argumentative, pozițiile clare sau ambigue, reacțiile contradictorii ale publicului, raportul dintre a învinge și a convinge, astfel încît vălul a devenit (prin mișcarea de acoperire - descoperire) și o metaforă finală a interpretării dialogului. Alt punct de interes l-
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
ale actului de predicție în argumentare Anca Gâță (Galați), despre insulte și alte acte de limbaj agresive Iulia Mateiu și Rodica Zafiu. Luiza Palanciuc (Paris) a investigat dimensiunea filozofică a violenței limbajului, Anca Măgureanu a analizat nuanțele semantice ale termenului francez égards, căutîndu-i echivalente în română și observînd diferențe interculturale în manifestarea politeții. Irina Condrea (Chișinău) a analizat extremismele din discursul recentei campanii electorale din Republica Moldova. Congresul IADA a fost un excelent exemplu de participare la schimbul de idei, la normalitatea
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
Tipul de filmare era, firește, static, iar filmul avea drept sursă de inspirație teatrul, degenerând uneori în tableaux vivants. O dată cu falimentul din 1913 al acestui inovator, în luminile rampei apare un nume cunoscut și acum, nume care a consolidat dominația franceză în piața producției cinematografice timpurii: Pathé -Frčres. Cel care a fondat-o tot în 1896 a fost un om de afaceri mai dotat decât pionierii acestei arte: deținea patentele fraților Lumičre încă din 1902 și până la începutul primului război mondial
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
cartea a venit tocmai din Germania, de la bunul nostru prieten Dinu Ianculescu, căruia îi mulțumesc încă o dată prin aceste rânduri. Recidive face parte dintr-o serie de autor - ajunsă la al nouălea volum - Questions de principe, a filosofului și literatului francez și adună la un loc o serie (amplă) de cronici, articole, prefețe, comunicări, texte circumstanțiale, printre care se numără și cel referitor la Cioran, integrat în primul capitol al cărții: Literatură. Următoarele se intitulează Filosofie, Cinema, Reportaj, Teatru, Muzeu, Polemici
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
prefețe, comunicări, texte circumstanțiale, printre care se numără și cel referitor la Cioran, integrat în primul capitol al cărții: Literatură. Următoarele se intitulează Filosofie, Cinema, Reportaj, Teatru, Muzeu, Polemici. Altele sunt circumscrise mai strict: A fi evreu, Despre un fascism francez, Bosnia, Adio, Israel, Lumi în război, Folosirea timpului. Scriitorul mărturisește în scurta prefață a cărții că ceea ce a stat la baza alcătuirii ei a fost faptul că în epoca în care trăim, ceea ce suntem, și mai ales ceea ce ascundem interesează
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
ochean întors, în comparație cu cultura țării noastre: ca "român și european" el era invitat să țină conferințe în universități străine (în Portugalia, în Danemarca), are interesante convorbiri cu specialiști străini în problemele literaturii comparate contemporane (mai ales despre literatura și critica franceză), participă la colocvii și congrese - ca un adevărat reprezentant de frunte al cercetării românești în literatura comparată. Pe lîngă opera sa personală, seria de Cahiers roumains d´études littéraires i-a sporit notorietatea internațională: Adrian Marino este ales în Biroul
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
nici atît! Autorul menționează numai cîteva întîlniri călduroase cu René Etiemble, căruia îi dedicase un volum (Etiemble ou le comparatisme militant, Gallimard, Paris 1982) și articole omagiale. René Etiemble s-a purtat cu Adrian Marino "afectuos, amabil, solidar": "singurul intelectual francez întîlnit de mine ce mi-a dat integral satisfacție... Simți că ești considerat, într-adevăr, un coleg, un confrate, în cadrul cetății literare universale" (Prezențe românești..., p. 286). Bineînțeles, a putut intra în această relație prietenească și faptul că Etiemble era
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
do ut des... Cu Emil Cioran (notat EMC!) - pe care trebuie să-l "ghicim" din descriere, relațiile au fost mai intelectual relaxate: plimbări nocturne în Jardin de Luxembourg, aprecieri ironice comune despre mentalitatea Francezilor ("mizogalie"!), aversiuni comune față de "noua critică franceză" dar - remarcă autorul - și o solidaritate intimă, "cu soarta culturii noastre, acasă și în lume" (p. 291). Nici un cuvînt de admirație pentru filosoful francez de origine românească! (Să nu-l fi înțeles?). Notațiile sînt reținute, avare. Dreptul de a face
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
în Jardin de Luxembourg, aprecieri ironice comune despre mentalitatea Francezilor ("mizogalie"!), aversiuni comune față de "noua critică franceză" dar - remarcă autorul - și o solidaritate intimă, "cu soarta culturii noastre, acasă și în lume" (p. 291). Nici un cuvînt de admirație pentru filosoful francez de origine românească! (Să nu-l fi înțeles?). Notațiile sînt reținute, avare. Dreptul de a face parte din "republica literelor universale" a devenit o lacerantă năzuință a lui Adrian Marino. Pentru un om de cultură cu o operă de dimensiuni
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
autarhice": "doar culturile mici sînt cu adevărat universaliste, deschise întregii lumi"". Celelalte sînt "predispuse să transforme sistemul propriei culturi în normă universală, prin satelizare" (Prezențe europene..., p. 280). Avea perfectă dreptate! Iar vizată era, în primul rînd, Franța, unii intelectuali francezi și cultura lor. Franța culturală, de bună seamă, îl deziluzionează. Despărțirea definitivă de un anume tip de studii literare occidentale, predominant franceze" (p. 304), "indiferența politicoasă, dar foarte reală, a atîtor intelectuali, universitari, publiciști față de tot ce depășește cercul închis
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
prin satelizare" (Prezențe europene..., p. 280). Avea perfectă dreptate! Iar vizată era, în primul rînd, Franța, unii intelectuali francezi și cultura lor. Franța culturală, de bună seamă, îl deziluzionează. Despărțirea definitivă de un anume tip de studii literare occidentale, predominant franceze" (p. 304), "indiferența politicoasă, dar foarte reală, a atîtor intelectuali, universitari, publiciști față de tot ce depășește cercul închis al francofoniei", adică "decepțiile umane - numeroase" (p. 306) - sînt adnotările diaristice care dezvăluie descurajarea lui Adrian Marino față de Franța (în 1977). De unde
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
90). Acesta a fost în adevăr Adrian Marino, acest infatigabil "intelectual român și european". Realizările excepționale, în interiorul culturii naționale românești, nu au fost pe deplin acceptate și apreciate la justa lor însemnătate, în Europa, mai ales în Franța. Aroganța culturii franceze este de altfel bine cunoscută - iar respingerea, refuzul integrării operelor străinilor au constituit deziluziile multor generații de mari oameni de cultură din afara granițelor Franței. Adrian Marino, scriitor și critic de primă valoare - dar Român, în România, cu toate eforturile sale
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
și la Belgrad, i-au apărut traduceri în Japonia (Etiemble... 1988), în Statele Unite (Biografia ideii de literatură, New York 1996) - dar o integrare în "republica literelor universală", așa cum și-o dorea, pe bună dreptate - i-a lipsit. Mai ales în cultura franceză, deși fusese tradus și publicat în Franța (Ed. Gallimard). Pentru Adrian Marino, crescut și nutrit, ca orice om de cultură român (mai ales cei activi în epoca interbelică) în cultul Franței, faptul că nu a fost admis - nici înțeles - în
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
oricărei încercări de umilire, subordonare sau desconsiderare intelectuală din partea oricui ar veni ea" (adaug: "nu toți intelectualii străini au calitatea de a ne privi distant, cu superioritate" discriminatorie) înțelegem ușor că Adrian Marino se despărțea de iluziile occidentalizante (mai ales franceze) și se definea pe sine însuși. Ipso facto, el a devenit - spre sfîrșitul vieții - un apărător convins - patriotic - al culturii românești, în România. Un alt fel de a spune - precum Cronicarul, precum G. Călinescu - "nasc și în Moldova oameni!". * Dacă
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Tot în pagina de cultură a ziarului Adevărul o știre neprofesionistă, grăbită, stângace, greșită o dă Tiberiu Fărcaș. Să cităm începutul notei fără a modifica nici o virguliță, dar permițându-ne niște paranteze: "Peste 30 de specialiști în opera marelui scriitor francez, șsic și pentru adjectivul original și pentru virgulăț Jules Verne, majoritatea proveniți din spațiul francofon, participă șcând?ț la un colocviu internațional organizat de Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai (UBB) Cluj și Centrul Cultural Francez. Manifestarea este dedicată Anului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
în opera marelui scriitor francez, șsic și pentru adjectivul original și pentru virgulăț Jules Verne, majoritatea proveniți din spațiul francofon, participă șcând?ț la un colocviu internațional organizat de Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai (UBB) Cluj și Centrul Cultural Francez. Manifestarea este dedicată Anului Jules Verne și operei sale șadică operei Anului!ț, cu referire la localități românești, sub titlul generic Castelul din Carpați". Ultima parte a frazei ar ține mai degrabă de anul Caragiale decât de anul Jules Verne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
de anul Caragiale decât de anul Jules Verne. Ce crede dl. Fărcaș că înseamnă anul Jules Verne, aflăm din finalul notiței: "UNESCO a decretat anul 2005 Anul Jules Verne, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea scriitorului SF francez". Las la o parte greșelile de formulare (a decretat anul...Anul...cu ocazia etc.) ca să-i semnalez autorului că Jules Verne nu s-a născut în 1905, cum își închipuie domnia sa, ci în 1828. Anul 2005 marchează centenarul morții lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
în 1828. Anul 2005 marchează centenarul morții lui Jules Verne. Nu cunosc vârsta autorului "informației" din Adevărul dar poate că citirea unor cărți de Jules Verne, măcar acum, în anul Jules Verne, l-ar ajuta să-l plaseze pe prozatorul francez în secolul adecvat. Și să-și dea seama că un calificativ ca scriitor SF este discutabil sau numai parțial adevărat. Și o ultimă remarcă: parcă pe vremea lui Cristian Tudor Popescu nu scăpau asemenea gafe. l Că tot veni vorba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
Troyat. Urmează cursurile Colegiului Pasteur din Neuilly și, pe când își ia licența în drept, începe să scrie. Primul său roman, într-o lumină proastă, e încununat cu Premiul Romanului Populist din 1935. Se bucură de mult succes în rândul cititorilor francezi cu volumele Eleșteul, în mărime naturală, Cheia de boltă, iar în 1938 primește Premiul Max Barthou, acordat de Academia Franceză pentru cele mai importante scrieri ale sale până în acel moment. în același an, noul său roman Paingul obține Premiul Goncourt
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
într-o lumină proastă, e încununat cu Premiul Romanului Populist din 1935. Se bucură de mult succes în rândul cititorilor francezi cu volumele Eleșteul, în mărime naturală, Cheia de boltă, iar în 1938 primește Premiul Max Barthou, acordat de Academia Franceză pentru cele mai importante scrieri ale sale până în acel moment. în același an, noul său roman Paingul obține Premiul Goncourt. Este ales membru al Academiei Franceze în 1959. De-a lungul prodigioasei sale cariere - publică un volum aproape an de
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
naturală, Cheia de boltă, iar în 1938 primește Premiul Max Barthou, acordat de Academia Franceză pentru cele mai importante scrieri ale sale până în acel moment. în același an, noul său roman Paingul obține Premiul Goncourt. Este ales membru al Academiei Franceze în 1959. De-a lungul prodigioasei sale cariere - publică un volum aproape an de an - se manifestă atât ca romancier cât și ca eseist și dramaturg. în literatura sa de factură balzaciană - fie că e vorba de romane sau de
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
evocă figuri istorice și personalități remarcabile ale Rusiei, recompunând traiectoria unor frământări politice și sociale de la apusul imperiului țarist și descriind totodată psihologii individuale și colective după modelul dostoievskian. De asemeni, în ciclurile sale romanești compune o frescă a provinciei franceze contemporane și elaborează biografii ale unor nume literare ilustre ale Franței. Se remarcă și ca scenarist, adaptând pentru ecran sau televiziune unele dintre romanele sale sau creând scenarii; cel mai cunoscut publicului românesc fiind cel după care s-a realizat
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
cu litere de mână, însemnarea mea dezordonată, făcând literele să se hâțâne: Henry Michaux - scris de mâna lui Manolescu. Ce căuta ilustrul critic, aici... illo tempore?! Era de demult de tot. De pe vremea când ne mai vizitam. Fraza marelui autor francez, transcrisă cuminte în carnetul meu de însuși N. M., mă făcuse să mă gândesc la... . De fapt, acum îmi aduc aminte de ce. Mă gândisem la el ca la un simbol al scrisului, având sub ochi mărturia exemplară, vrednică de cele
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]