1,800 matches
-
doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale, aflată pe țărmul năpustit de valurile neliniștite ale iubirii, așteptau pe aripi de îngeri cum bine spunea poeta, chemările dragostei încă necunoscută. Aștepta să-i aducă acel freamăt ale brizei din zorile senine de revărsat de ziuă, când luna pornește liniștită la culcare, iar stelele se sting, încet, încet, una câte una, lăsând loc să se aprindă razele soarelui răsare, ce-ți vestesc ieșind din adâncurile tenebroase ale
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BORIS MARIAN MEHR - ÎNTRE INFERN ȘI PARADIS - POEME (1) Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului TRĂIESC HALUCINANT TRECUTUL Trăiesc halucinant trecutul, Splendoare-n iarba amintirii, Acea plăcere, freamăt, prime, n-am fost amanți, noi am fost mirii, urcăm în timp, ca-n spre-o cetate care plutește-n neuitare, noi vom fi doar cuceritorii, nebănuite avatare. Clipele triste, neîmplinite Vor fi acolo, dezvrăjite. Se făcea, se făcea... transatlantic
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BORIS MARIAN MEHR - ÎNTRE INFERN ȘI PARADIS - POEME (1) Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului TRĂIESC HALUCINANT TRECUTUL Trăiesc halucinant trecutul, Splendoare-n iarba amintirii, Acea plăcere, freamăt, prime, n-am fost amanți, noi am fost mirii, urcăm în timp, ca-n spre-o cetate care plutește-n neuitare, noi vom fi doar cuceritorii, nebănuite avatare. Clipele triste, neîmplinite Vor fi acolo, dezvrăjite. Se făcea, se făcea... transatlantic
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
setea tainic buric, de piatră sân și sfârcurile-n piept arsură mă ispitesc, iar eu hapsân le sorb dulceața pe măsură *** alint, răsfăț și iar alint alint, răsfăț și iar alint ochii și gura nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
dogorea . Razele lui pătrund cu greu printre frunzele din bolta, căutând roua ascunsă vederii. Un vânticel cald atinge totul în calea lui....cu mângâieri dulci pentru iarbă și flori.... Pământul se pregătește pentru binecuvântarea unei nouă zile. Undeva pe strada freamăt de voci tinere.... Trec că o năluca.... În urmă, cativa câini sparg liniștea cu lătraturi răzlețe.... Andrei încă doarme.... Că prin vis aude glasul tărăgănat al bunicului învăluit de un glas de față ciudat de energic și hotărât: -A lui
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
aș vrea să dorm la noapte aici! - Mă tem însă că n-o să putem dormi! îi răspund fără să mă gândesc prea mult. Nu am nimic împotrivă. - Mulțumesc. Lasă un urmă un miros de Chanel care îmi face nările să freamăte. Oțelul rece a revolverului, care mă apasă pe coapsă, mă aduce cu picioarele pe pământ. Nu mai am cum să dau înapoi. Corra îmi spusese că toți combatanții erau măcelăriți. Mă gândesc s-o sun pe Maria și să-mi
DRUMUL APELOR, 25 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376323_a_377652]
-
gură de aerˮ, resimțindu-se cu totul revigorată. Evident, peisajul natal, parte integrantă a ființei Elenei Buică, izvodește gânduri emoționante, memorabile: „Scriind despre vizitele făcute în țară, de fiecare dată mă încearcă dorința de a surprinde trăiri intense, îmbrățișarea dorului, freamătul codrilor, legănarea apelor, surâsul soarelui peste casa copilăriei mele, borangicul stelelor din nopțile senine și misterele nopților cu lună așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalți
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
rămâi. Ața zmeului parcă este destul de lungă, îmi spune Victor și îi dă drumul să zboare, tocmai când cerul sub care fiecare pânză din corăbiile vieții se zbat ușor, să scape din strânsoarea pătimașă a metaforei morții. Acolo ții tu freamătul, Anna? - Acolo-l țin, Victor și știu că uneori scapătă pentru că pânzele se sfâșie sau chiar se găuresc și prin acele găuri reușesc să privesc altfel curcubeul. Uite că a mai venit o vârstă peste mine și tot răzvrătită am
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
firească, precum în poemul titular al volumului, o acumulare tensionată de ipostaze și atitudini, uneori contradictorii, ca în creația romantică: „Peregrinând prin gânduri cu iubire / prin rătăciri ce par fără de rost / ecou, trecând prin toate câte-au fost / Purtată-n freamăt de neliniști grele / retrasă-apoi în liniști ca-ntr-un leac / mă-ndrept pe drumul luminat de stele /spre-acel izvor de așteptări prin veac / să-mi răcoresc o viitoare trudă / pe când ivit hazardul îmi dezminte / că străluciri de suflet vor s-
INFLORIND CUVINTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376078_a_377407]
-
ști că totul este bine, dar... atunci când se tulbură, ceva nu este în regulă, fiindcă mama simte cel mai bine asta. Ea aude și mugurul verde ce crește pentru copilul său! Bunătatea, candoarea, blândețea le citești în portretul mamei, iar freamătul său îți atinge pașii de departe. Gândul său veghează asupra ta permanent și împletește ghirlande de flori de noroc pe care ți le înșiră la gât sub formă de coliere strălucitoare. Mama a trăit 89 de ani, a părăsit această
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
într-un grafic colorat al nefericirii globale acest punct albastru ești tu un punct negru la capătul curbei Gaussiene este el între voi cam 30 cm de vid Lungimea unei mâini întinse în speranța unei îmbrățișări. TE MAI INTERESEAZĂ NOAPTEA? Freamătul lăcustelor la capătul stepei mestecenii spânzurați de cer șoseaua pe care rulăm în tăcere picior peste picior stăteai cu fusta scurtă în vântul polar, mansarda mult prea mică treceam pe roșu ca un asteroid beat de tine împroșcam cu smoală
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
creat o anumită stare, care să modifice statutul lor de simple cunoștințe și de colaboratori în afaceri. A fost doar un dans între doi prieteni, uneori poate prea apropiați, care, așa cum se întâmplă adeseori, transmite în corpul celuilalt partener un freamăt cu vibrații interioare, pasiuni nemărturisite și, de ce nu, dorințe indecente, ce nu ar fi trebuit să apară între persoane aflate în situația lor. Fiecare își făcuse o anumită impresie despre partenerul de dans. Gloria percepea fără să-și dorească acest
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
Tribuna și Creier, Cogniție, Comportament, precum și în volume colective la Rodopi, Facts on File, Napoca Star, Monster Fish. În 2000 a tradus, împreună cu Ioana Nan, Românii și România de Ioan Aurel Pop (Columbia UP). Alexandra are o minte în continuu freamăt care își găsește liniștea în meditație, cănd scrie, sau când se plimbă de-a lungul Străzii Birkenhead pe muzica unei simfonii de mirosuri care i-ar face și pe orbi vizionari. Odată pe când călătorea cu trenul în Auckland, citind poezii
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ALEXANDRA BALM în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375104_a_376433]
-
Petru Bălan Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului DUBLEZ TOT INFINITUL... Dublez tot infinitul când meditez profund, Clădesc un mare cosmos, când scormonesc înaltul, Prin mine cresc spre soare și crinii, și bazaltul, Dar freamătul din gânduri nu pot să mi-l ascund. Iar visele ce mari mi-s ! Îmi fac din ele saltul, Chiar de-mi lipsește forța să zbor peste miraje. Nu pot... Că-n orizonturi văd roată doar baraje Și mă-nfior... Și
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
de plete vălurind Și-atuncea chipul nostru pe cer se va răsfrânge. PRIVIREA TA DE ÎNGER... Privirea ta de înger e marea mea durere, Crepusculul de flăcări și zarea tremurând, Și roua de pe lujer, și liniștea ce-mi piere Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând... Simțirea mea e-un viscol, voința mea se-nclină; Fără să vrei, din mine începi să mă alungi, Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină, Și-n noi
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
lăngă grădina familiei. Flăcările, înalte de peste doi metri, au luminat chipurile participanților și marii copaci din jur, iar scânterile, țâșnind la peste cinci metri, dădeau impresia unui izvor de cu mii de miracole strălucitoare tinzând spre înaltul cerului. Ele simbolizau freamătul de bucurie din inimile participanților, ca un fel de memento al clipelor de încântare trăite la manifestările dedicate limbii române. Cântecele nu au lipsit nici cu acest prilej. Astfel, Adrian Toader-Williams, acompaniat de un casetofon instalat în propria mașină, a
REVISTA STARPRESS A ORGANIZAT A TREIA EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE LA MÂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU DE LA SÂMBĂTA DE SUS de GHEORGHE NOVAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375208_a_376537]
-
CELESTE, de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. DUBLEZ TOT INFINITUL... Dublez tot infinitul când meditez profund, Clădesc un mare cosmos, când scormonesc înaltul, Prin mine cresc spre soare și crinii, și bazaltul, Dar freamătul din gânduri nu pot să mi-l ascund. Iar visele ce mari mi-s ! Îmi fac din ele saltul, Chiar de-mi lipsește forța să zbor peste miraje. Nu pot... Că-n orizonturi văd roată doar baraje Și mă-nfior... Și
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
viață. O, CER SENIN... O, cer senin, tu nu ești zeu, ... Citește mai mult DUBLEZ TOT INFINITUL...Dublez tot infinitul când meditez profund,Clădesc un mare cosmos, când scormonesc înaltul,Prin mine cresc spre soare și crinii, și bazaltul, Dar freamătul din gânduri nu pot să mi-l ascund.Iar visele ce mari mi-s ! Îmi fac din ele saltul,Chiar de-mi lipsește forța să zbor peste miraje.Nu pot... Că-n orizonturi văd roată doar barajeși mă-nfior... Și-n
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
care ne citești, Invata-ne să-i judecăm drept pe cei Care scriu Și nu ne duce în ispita laudelor deșarte, Nici în cea a hulei nemeritate, Ci ajuta-ne să vedem în fiecare carte Adevărul estetic, dara de existență, freamătul ființei, Iluminarea lăuntrica Și ne iartă erorile noastre de judecată Și fa-ne culți, că suntem mulți !... Angela BACIU : Să trecem la o altă întrebare, vă considerați un critic stăpân pe un anumit sector al literaturii ? preferați poezia, proza, teatrul
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
ești tu? Te întrebam, dar erai la același capitol, Cu împrejmuiri senzitive developai conținuturi, Mi-ai spus:- Sunt cumințenia mută a ispitelor, Să nu regretăm cele două sceptice săruturi. Cu lux de tăceri, înghițind umbre sinusoidale, Eram ruinați de un freamăt sub propriul drum, Nu era nici o urmă de ploaie, și nici de ninsoare, Ci doar enigma pur dumnezeiască a sufletului bun. Lilia Manole Referință Bibliografică: UMBRE SINUSOIDALE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie
UMBRE SINUSOIDALE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372716_a_374045]
-
Liniștea profundă la care orice suflet aspiră în taină este zugravită cu măiestrie în imagini simbolice, unde natura își pune pecetea într-o manieră sublimă. Așa arată calea spre tihna lăuntrică prin ochii poetei: „Mi-am cules sufletul Risipit în freamătul frunzelor L-am scăldat în verdele codrilor Am alungat tristețea norilor Și-ascultandu-i cântecul, Pe strunele dorului L-am dăruit privighetorilor. Din cristalul râurilor Mi-am spalat ochii-ncețoșați Și-am adunat raze de lună Împletind în tihnă punți de suflet Până când
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Simfonia mării creează o scenă mirifică, aceea „a dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”: „Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
pic în rece noapte și chiar ziua, cu amenințări deșarte de ploi reci, timidă brumă ori ninsoare timpurie pe alocuri. A vuit pe ici-pe colo, întețindu-se când pădurea nu-i sta-n cale și chiar el își amintește despre freamătul din codru existent în alte vremuri, când pădurea cea stăpână domolea a sa mișcare și dorința sa nebună de-a vui în alergare... Nu-l oprea pe-atuncea strada. Era goală... O arenă nesfârșită unde vântul era liber să triumfe
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
Acasă > Cultural > Ecouri > FLORIN APOSTOL. MAREA, CA O IUBITĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Interpretul de muzică ușoară Florin Apostol, cu freamăt de ocean în glas, la nuntirea cu marea, când două pustiuri de țărm se reped în îmbrățițările a doua întinsuri de ape, în armonia inserării, alaiurile de valuri liliachii venind unele către altele cu pacea, a cântat marea că pe
FLORIN APOSTOL. MAREA, CA O IUBITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373151_a_374480]