1,352 matches
-
azi. Își scoase cuțitul, Îl deschise și-l Înfipse În buștean. Apoi ridică sacul, băgă o mână Înăuntru și scoase un păstrăv. Simțindu-l viu În mână, ținându-l cu greu de undeva aproape de coadă, Îl lovi de buștean. Păstrăvul fremătă rigid. Îl Întinse pe buștean, la umbră, și apoi rupse gâtul celuilalt păstrăv În același fel. Stăteau Întinși, unul lângă celălat, pe buștean. Era o captură bună. Se apucă să-i curețe, despicându-i dinspre coadă spre cap. Măruntaiele, limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nefericitul bivol Învârtindu-se În cercul lui sisific. Înc-o dată și Înc-o dată, mereu În cerc, se opintea și se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți o acompaniară exprimând sentimente similare. Esmé mai avea puțin și plângea. —Opriți-i cumva. Domnișoara Rong Încercă să le mai risipească disconfortul. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
american Harold Dwight Lasswel, care definea politica drept "cine primește, ce primește, când și cum". Păi altfel, cum ne-am putea explica comportamentul psihologic aberant a liderilor în politică și afaceri. Dar observ, nene struțule, că tot nu auzi ce freamătă în jur, ci doar simți la modul acut loviturile ce ți le dă guvernanții la ... părțile moi. Așa că degeaba îmi răcesc și eu gura să te lămuresc, vorba ceea, caravana trece, câinii latră. Nu-i așa că dacă aș scrie despre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
asta deoarece Traian Băsescu, marele maestru și sforar de renume cel puțin național, a acestei scene, apreciază cum se cuvine persoanele delicate, fragile și care mai ales, cele care gândesc în orice problemă ca o blondă tipică. Ehei, ce au fremătat și freamătă pe scena aceasta nume de blonde ca Boagiu, Udrea, Turcan, Săftoiu, Anastase, Mantale, Șandru, Emil Boc. Acum sunt sigur, că unii dintre dumneavoastră veți spune că Emil Boc nu est de genul feminin, dar vă contrazic, fiindcă prin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Traian Băsescu, marele maestru și sforar de renume cel puțin național, a acestei scene, apreciază cum se cuvine persoanele delicate, fragile și care mai ales, cele care gândesc în orice problemă ca o blondă tipică. Ehei, ce au fremătat și freamătă pe scena aceasta nume de blonde ca Boagiu, Udrea, Turcan, Săftoiu, Anastase, Mantale, Șandru, Emil Boc. Acum sunt sigur, că unii dintre dumneavoastră veți spune că Emil Boc nu est de genul feminin, dar vă contrazic, fiindcă prin talentele lui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormîntări, și nu facem nici o reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, și nu le observăm. (Bineînțeles, sunt unii care observă toate apusurile și alții care freamătă la fiecare mort, iar amintirea lor continuă apoi să-i tulbure.) Facem doar o socoteală de tarabă: "s-ar putea să mai trăim, deoarece sunt oameni mai bătrâni ca noi". Și ne punem din nou la micile noastre treburi zilnice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea să-l admire și ea în curând, am făcut o mie de planuri. I-am scris între timp și o dată i-am vorbit la telefon, spunîndu-i mereu cu ce nerăbdare o aștept și cum toate frumusețile naturii nu pot fremăta în mine fără ea, parcă ar fi un disc (aceeași mînie) care strălucește alături, îmbie cu o mie de emoții, dar așteaptă încă diafragma pentru a-și spune întreg secretul. Nu avusesem ocazia despărțirilor dar oricum, totul nu era prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se ridică în mine, spun: "Te iubesc, Ioana! Pot să ți-o afirm fără nici o ezitare. Ce să socotesc? Să precizez? La socoteală desigur ca oricărei dragoste i-ai găsi limite. Trebuie să ai încredere în tot sufletul meu, ce freamătă pentru tine și mă îndeamnă să-ți fac această mărturisire. - Sunt fericită, Sandule! Noaptea, îmbrățișarea cu Ioana a fost frenetică, așa cum nu mai fusese din primele timpuri. A doua zi, doamna Axente ne-a anunțat că Viky își recăpătase temperatura
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să se tânguie. Sunt convins că-mi voi susține energia și că-mi voi pune în aplicare proiectele, cu toate că experiența ar trebui să-mi aducă aminte că nu e prima oară când sunt invadat de astfel de stări și că freamăt inutil. Discut cu Ioana despre trecut, pe pridvorul casei familiei Axente. Am luat temperatura la ora 6 - mare - a fost doctorul, tot așa de evaziv, și, cum știm că până mâine nu putem avea nici o noutate în ceea ce privește pe Viky, putem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea spre sud. în aer se auzea, ca un tunet difuz, înăbușit și deformat din cauza distanței, un vuiet nedeslușit. Fremătând de-a dreptul, Vitalius arătă cu degetul înspre armata romană. — Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și încet-încet cavaleria acoperea câmpia întreagă. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii întinse, aurită de spicele în pârg și mângâiată de acel apus de iunie, era temperată de șirurile de plopi și de pâlcurile de mesteceni, al căror frunziș fremăta sub mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de culori, era cucerită de geometria riguroasă a culturilor din jurul caselor coloniale și al reședințelor nobiliare, care, deși devastate de jafuri, continuau să dea cu încăpățânare mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunseră din nou în poziție, Sebastianus se întoarse să privească dușmanul. Mingan-ul înfrânt se regrupa în dezordine la poalele pantei, însă alte unități, ridicând nori de praf, se desprindeau din liniile hune pentru a le veni în ajutor. încins și fremătând, după cum îi era firea, Vitalius se apropie de el: — Ai văzut, Prefectule? Au luat-o pe cocoașă! Ce-au mai încasat-o! Sebastianus dădu să-i răspundă, însă Iustinus Datianus veni către el și arătă cu degetul către unitățile hune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se topesc! IMPOSIBILUL Peste tot aș vrea să fiu, oriunde, Să văd întregul univers ce-ascunde, Și tuturora de pe globul pământesc Să pot spune la toți că vă iubesc! Aș vrea să pot spune la toți de bine, Câtă iubire freamătă-n mine, Cu emoții să spun, cu vorbe fierbinți, Cu lacrimi ascunse, cu patimi cuminți, Că-mi este dor de toți, vă voi iubi de sus ... Nu pot, sunt muritor de rând, dar ca supus Îl rog pe Domnul, Bunul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îndreptată înspre pământ, dar Zach era gata s-o ridice la cea mai mică provocare. Elanii sunt cele mai imprevizibile animale din Idaho și s-au auzit cazuri în care au atacat. Elvis n-a făcut însă decât să-și freamete nările și să-i miroasă. Apoi și-a coborât capul și l-a clătinat de câteva ori, până când coama i s-a dat pe-o parte. Zach nu era dispus să interpreteze gestul altfel decât era firesc, cu toate că inima îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un hippiot ca Drew. Ellis a traversat luminișul, a acolit tufișurile și-a văzut elanul. Mâna a început să-i tremure, iar pușca a căzut pe pământ. S-a lăsat în genunchi lângă Elvis, care avea încă ochii deschiși și fremăta din nări. Ellis s-a uitat în ochii acelei ființe și n-a mai auzit muzica. Mâinile muncite i s-au strâns în pumni. Ahmad stătea pe-un povârniș și-l urmărea pe bărbatul îngenuncheat lângă elanul muribund. Lui Ahmad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
buze și se lăsă pradă tăcerii ca și cînd ar fi fost purtată de gînduri undeva departe. Precum o floare care se veștejește, filmată cadru cu cadru, ochii i se duseră În fundul capului pe cînd o priveam atent, nările Îi fremătară și pînă și culoarea pielii ei moi Își pierdu din strălucire - ca o piele de căprioară veche. Începeam să am remușcări pentru ceea ce spusesem. Au dreptul la omucidere numai călăii și soldații pe cîmpul de luptă. Un doctor n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-i pun pe jar și pe fată, și pe mandatar. De unde stăteam, nu prea vedeam bine nasul fetei, căci era ascuns de Încheitura mîinii cu care ținea aparatul de radio. Tare mi-ar fi plăcut să știu dacă-i fremătau nările... Fața mandatarului rămase În continuare Îngropată În ziar. Chiar deasupra capului său, fotografia care reprezenta plantația de cafea din America de Sud părea tare comică: nici nu era greu de imaginat În locul dispozitivului de iluminare, decolorat de praf, un soare arzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pește față. Mi-am potrivit, În secret, respirația cu pîlpîierea scobiturii din dosul genunchilor ei ce se Întindeau și se adunau ușor, o dată cu mișcarea lină a picioarelor de sub fusta foarte scurtă. În același timp, Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi cu băgare de seama, mi se va Întîmpla exact același lucru ca și Înainte de curbă. Am ridicat receptorul și am introdus o monedă de zece yeni. Am format numărul și era liber de data aceasta. L-am auzit sunînd. Fremătam. M-a cam luat pe nepregătite, căci nu mă așteptăm să fie liber. Mai bine aș pune receptorul În furcă. Chiar dacă-mi va răspunde cineva, cu starea mea de spirit... Am Început să număr fisurile din fereastra cabinei telefonice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]