1,521 matches
-
care caută esențele, trandafirul de peste fire, trandafiri / ai iubirii de mamă ridicați dintre riduri ori eul poetului ca zeu, culoarea imaculării etc., simțind acea reverberație a durerii din orice dezastru astral. Stampe de suflet, dispersate de-a lungul cărții, exprimă frenezia eului visând să empatizeze cu lumea în echilibrul orei, iar o punte între real și astral e dragostea... STEA, de unde începe atingerea îngerului a cărui omniprezență este sugerată, încât conștiința, în lume, pare a fi în gazdă la zei, unde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nemuritorul motiv al lui Calderón de la Barca, la vida es sueño. Barocul este, prin urmare, o altă dimensiune a acestui univers, căruia cartea îi sporește, între altele, aspectul de păpuși rusești, Matrioșka, din care poetul pare că ar dori cu frenezie să dezerteze, deși are conștiință imposibilității gestului, însă, pe de altă parte, în care ar dori să rămână perpetuu captiv, să poată căuta în continuare, ca singură rațiune a existenței, asumate cu o tensiune colosală, bufonul cerșetorului întâlnindu-se, din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Betta și tangențial în Delta, deci prima personalitate aleasă a fost decanul Facultății de fizică, doctor în cuantică și recent uns membru “honores ca uza” la două dintre cele mai faimoase academii hispano-americane din Turcia. L-am găsit înconjurat cu frenezie de câteva zeci de tineri, desigur discipoli sau, oricum, admiratori ai distinsului academician prin corespondență. Privindu-i de la distanță, urmărindu-le gesuturile largi, țipetele entuziaste, mi-au dat lacrimile.Iată, care va să zică, îmi spuneam, cel mai superb tablou al setei de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Nimic! Fie-i țărâna ușoară! Măcar de atât să se bucure pe lumea Cealaltă pură și morală! O morală a Nimicului. Și, în sfârșit, o apreciere bună a lui Dobridor: "Norma nu provine din seducția euforică, din exaltarea sexuală, din frenezia biologică, ci dintr-o evaporare a carnalului în spirit." Ceea ce ne propun Freud, Norman și Spinoza este o "crustă științifică a disperării!" Da, domnule Dobridor! Cu ce vindeci disperarea în fața morții? Anulezi ultima dorință a condamnatului la moarte? Îmi sorb
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
mă chema ea pentru întîia oară, m-au trecut fiori de voluptate. ― Aimée, draga mea Aimée! Și din nou ne îmbrățișam strîngîndu-ne pierduți, ca în fața unei primejdii iminente. O sărutam pe ochi, pe față, pe gât, pe umeri, cu o frenezie smintită, parcă mi-era frică să nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetică, iar eu să rămân pururi însetat de ea. Am întrebat-o: ― De ce m-ai ocolit până acum? ― Mi-a fost frică, a răspuns surâzând cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a se descoperi în întregime. Se zbuciuma întruna, tresărea cuprinsă de o neliniște apăsătoare, mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
străină. Doamne, n-o mai cunoșteam. Avea fața palidă, suptă, parcă zăcuse luni întregi în spital, luptând cu moartea. În jurul ochilor se iviseră cearcăne vinete, iar privirea nu mai semăna cu a ei. Unde era Mihaela, unde frăgezimea, neastâmpărul și frenezia ei de viață? Mă duru că o găseam așa de schimbată față de cealaltă pe care o purtasem în mine. Cât trebuie să fi suferit! Și asta numai din cauza mea. Pentru că un gând scelerat mă îndemnase să-i trimit scrisorile acelea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
justificări neroade sau gîndindu-mă la falanga inepuizabilă a cârnățăreselor. Cumplita sfâșiere interioară stăruia, e drept, cu intermitențe, dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabilă. Era de ajuns să-mi închipui pe Mihaela în brațele lui Nenișor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie, așa cum făcea cu mine odinioară, ca să-mi simt toată ființa măcelărită de acele degete vrăjmașe, adevărate cuțite. Mă înăbușeam. Am deschis larg ferestrele spre cer. Aerul rece al zorilor năvăli în odaie și-mi schimbă direcția gândurilor. M-am îmbrăcat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu subtile trimiteri la psihanaliza „tatălui castrator“, cu sincerități uneori crude, incomode dezvăluiri de sine și captivante aliaje de boemă dionisiacă pe canava apolinică (pe care le avea, bine camuflate, și aulicul goetheean Tudor Vianu, cel care consuna la tumultuoasele frenezii barbiene și care, ajuns în India, nota cu fervoare în Jurnal că „în biblioteca universitară din Bombay zboară rândunele...“!). După ce voi recupera handicapul bibliografic, promit să revin. Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul lui Radu Muntean
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
substanța lirică în favoarea hăuliturilor propa gandistice. Toate acestea cu precizarea arzătoare că, siste matic, tot ce a făcut bine - în viața de poet, ziarist și en ter tainer, de artist, soț, comunist și naționalist - a întors în rău, cu o frenezie suicidară. A pârjolit cu o fervoare aproape demoniacă tot ceea ce, inițial, înflorise atât de promițător în preajma lui. M-a fascinat în 1969-70, când l-am văzut tunând, whitmanian și esenian, la cenaclul Luceafărul, unde știa să-i laude deopotrivă pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai degrabă în Mircea Vulcănescu decât în Foucault, rămași la Camus, departe de Sartre, bovarizând mai intens la Hurezi, Ieud, Mogoșoaia, Putna și-n culele de la Măldărești, decât la Duchamps, Warhol și toate „instalațiile“ postmodernității. Ei bine, nimic nu întrece frenezia care te cuprinde când ajungi să șochezi și să farmeci cu tombaterismul tău fobia la trecut a adolescenților, presupusa dumnealor alergie la mainstream și la mulțimea celor calificate drept peltele paseiste. În ultimii ani, am făcut de câteva ori, la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
când, exact din Belgrad, am venit acasă cu un gentoi de vreo zece kg bucșit numai cu dulciuri.) Nu știu ce blesteme plătesc, fapt e că la aproape șaizeci de ani am dat rău în damblaua plecărilor. E ca una dintre acele frenezii maniacale de andropauză, care te fac să aspiri pe nemestecate și negândite orice risc. Numai ce ne-am întors de-o săptămână din Belgia și Olanda, că deja vorbim de-o Londră sau Barcelonă pentru vara viitoare, de-un revelion
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
devastatoare de cartiere întregi, invazii felurite - turci, ruși, bulgari, nemți -, bașca răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Să fi fost vreo treizeci și ceva. Am trecut, așadar, prin toate stările posibile. Elan postrevoluționar, recuperând insațiabil scrierile exilului românesc, înghițind nesățios literatura anticomunistă, traducerile prohibite, libertățile necunoscute vreodată. Revelații în bine și în rău, resincronizare eficientă sau tardivă. Frenezia evenimentelor editoriale cu sute și chiar mii de oameni, inclusiv concurența neloială a microfoanelor, până la jalea lansărilor cu trei fursecari și-un deget de șampanie în pahar de plastic. Pe scurt: mărire și decadență. Ei bine, uite că roata se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
palmele de pigmenți pline, Sărut roșul gurii pe hârtie. Încep să-mi împletesc o coadă Și-o înmoi în tuș și pastă albă. Singure liniile vor să se deseneze Dar se preschimbă în stampe japoneze, Dar printre godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete un penel, Dar mi se sfarmă în pulberi de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
la prețul dorit și cu mobile cu tot. Era Încîntat; nimic nu-i făcea mai multă plăcere decît să lichideze complet un lucru și să Înceapă altul pornind de la zero. Se simțea ca renăscut, era cuprins de un fel de frenezie a schimbării, Își punea alte haine, Își dorea un aperitiv neobișnuit, ieșea să mănînce la vreun restaurant recent inaugurat și voia să vină vara cît mai repede. În schimb, lui Susan nu-i făcea de loc plăcere faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai mult. Începuse să ducă o viață dublă: la serviciu era inginerul perfect, cel mai bun profesionist poate, dornic cu tot dinadinsul de a studia în permanență. În timpul liber, era estetul boem, dornic în permanență de distracții, citind cu frenezie tot ce apărea nou și broșuri de poezii. Se înscrisese la Masterat, era deja în anul II, în vacanța mare mai mergea pe la părinți, atunci când avea concediu, dar se simțea din ce în ce mai distant, având un sentiment de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Dar tinerețea era nerelevantă. Îți aduce aminte de cineva? Și atunci își dădu seama. — Da. Aura că fugise de viață. Cu un pas în afară și deasupra ei. Același fals aer angelic ca la autorul acestor trei cărți. Și totuși, frenezia aceea intimă, chiar sub aparența reprezentației ei fără cusur. — Da. Se pare că sunt legat de ea. Îmi aduce aminte de mine. Ar fi fost totuna dacă ar fi pălmuit-o. — Nu înțeleg. Noi doi. Își apăsă orbitele cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va afla ale ei paradisuri. Ca-n „Invitation au voyage”, a lui Baudelaire între atâtea minuni vei prinde curaj - ul ciocârliilor când zboară în cer. Vis de copii zburdalnici, inocenți, maturi vraja unei naturi plină de euforii. 1946 Această dublă frenezie Orice-ntrebare-i plecare la drum vertical și peste aceste plictisuri de-acum. Visarea, ca orice visare nu-ntotdeauna face rod; al timpului miriapod vrea să ne calce în picioare. Unii vorbesc de cutremure, înec dar și de ce nu au
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
visare nu-ntotdeauna face rod; al timpului miriapod vrea să ne calce în picioare. Unii vorbesc de cutremure, înec dar și de ce nu au; de ce când plec aș vrea să stau? De ce când stau aș vrea să plec? Această dublă frenezie, a lui Bergson este un pod pe care trecem când ne rod neliniștile din vecie. 1947 Contrast Orașul și oamenii, aparent laoaltă, trăiesc contradicții profunde; ce multe guri de Rai rotunde ne duc într-o lume mult mai înaltă. Stări
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nici din pricina stresului, nici din pricina oboselii. Știu că, însărcinată în luni avansate, am participat în continuare la cercurile de poetică ale academicianului Coteanu (am mers, cu intermitențe, zece ani după absolvire, până în 1987), dar fără lucrări proprii. Am recuperat, cu frenezie, spectacole de teatru amânate din pricina distanței, dar n-am scris despre niciunul - de altfel, nici n-aveam unde, pe atunci. Iar zâna poezie s-a abținut de la orice vizite inopinate... Explicația stă, cred, în concentrarea extatică a acelui timp în
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
și disperare și ne făcuse pe noi, cei care ne credeam pierduți, să trăim din nou. Războiul adunase parcă, Într-o imagine unică a bucuriei și a tăriei și forței reunite, toate imaginile bucuriei și tăriei și vieții pline de frenezie pe care le trăisem totdeauna și despre care nu avusesem niciodată nimic de zis. Ni s-a părut că auzim Întreaga națiune Înaintînd În pas de marș peste cîmpiile tăcute și misterioase ale nopții, că auzim pasul cadențat, blînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
confuză, se manifestau peste tot, dar la o scară mult mai redusă. Pentru o sută de oameni și o sută de camioane în partea din față, aici erau numai douăzeci dar care trudeau din greu cu aceeași intensitate, cu aceeași frenezie, vizibil convinși că nu peste multă vreme, mulțimea irezistibilă le va disputa aceste facile achiziții. Zgomotul continua să scadă în intensitate. Gosseyn și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o regină, oricâtă putere ar avea, nu-i până la urmă decât tot o piesă. Atunci, cine-i jucătorul? Unde a început partida?... O dată mai mult... (gândul deveni incoerent)... cercul se închide și nu suntem cu nimic avansați"! Gosseyn lupta cu frenezie să păstreze contactul, dar acesta se estompă, apoi se întrerupse complet. În timp ce se concentra pentru a recepta și alte gânduri, realiză deodată fantasticul acțiunii sale. Se văzu pe el însuși, în mijlocul ruinelor acestei clădiri cu pereții bătuți în pietre scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]