3,189 matches
-
cultură întinsă și temeinică, un spirit mobil și o inteligență pătrunzătoare, și-a transpus în Neamul Coțofănesc (1930), Rumilia (1934) și Stăvilare. Se aleg apele (1942) părerile polemice despre societatea românească a epocii. Ambiționa, asemenea lui Cezar Petrescu, la o frescă socială. Acaparantă se dovedește preocuparea pentru refacerea unui traseu al istoriei românești după o schemă foarte personală. În volumul Cărvunarii (1928) se află mai curând succinte tablouri istorice, fanteziste în mare parte, cu deosebire când au în vedere „viața zbuciumată
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
însă în mod izbitor cu Misterele Londrei de Paul Féval, însușindu-și până în amănunt intriga, personajele, atmosfera, toate specifice, de altfel, romanului-foileton occidental. Adaptarea este forțată, pornind de la bizareria numelor proprii până la descrierea moravurilor. Mediocru, construit șubred pe ideea de frescă a unui mediu social, este și romanul Muncitorii statului. B. a scris, de asemenea, foarte multe piese de teatru. Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni (1858) figurează printre primele drame istorice românești în versuri, fiind înrâurită, ca și Alestar (1878
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
artistic” al scrisului, vădind o deschidere eseistică, probată și în jurnalele de călătorie, ocazionate de plecările în străinătate: Foamea de spațiu (1969), Jurnal în China (1970). Detenta romanescă este însă impresionantă, propulsând titluri atât pe ambițioasa linie a realizării unei fresce sociale (Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii, 1964), cât și vădind interes (inclusiv filologic) pentru reconstituirea în cheie barocă a crepuscularei lumi fanariote în romane care ating, sub acoperișul parabolei, din nou, pragul capodoperei: Princepele (1969), Săptămâna nebunilor (1981). Nu poate
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
numeroase cronici și articole în „Chemarea”, „Contemporanul”, „Adevărul literar și artistic”, „Politica”, „Rampa”, „Ultima oră”, „Cuvântul”, „Facla”, „Seara”, „Acțiunea” (la care a fost și director din 1940 până la 1944) ș.a. Cronicile dramatice ale lui B. se constituie într-o adevărată frescă a vieții teatrale bucureștene, incluzând o multitudine de aspecte revelatoare, precum schimbările la nivelul conducerii instituțiilor, bilanțurile periodice, atmosfera începuturilor de stagiune, evoluția unor piese pe scenele românești și străine etc. Piesele luate în discuție vizează o gamă largă de
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
natură înrudită cu figura Porziei întru noblețea simțirei sale celei curate, a cugetărei sale celei mărinimoase, totuși umorul {EminescuOpXIV 263} acela ce izvorăște din adânc, ce dă abia personalității întregi respirarea sa cea caldă și ce strălucește ca o rouă frescă a dimineței pe această floare frumoasă, acest umor nu-și va găsi deplina sa esecuțiune pe care are dreptul de-a o pretinde, în el nu se continuă cu ușurătate natura reprezintatoairei, cum se-ntîmplă aceasta în afectele Porziei. Acest element
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
crește din pământul spiritului național, știința se poate compara cu acele intime puteri agente cari, sugând și alăptând, scot sucul din adâncimile izvoritoare și-l trimit modificat în toate ramurile; trunchiul și rădăcinile sânt purtătorii consistenți ai științei, învățații; viața frescă, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală care răsare din cele precese. Așadar scopul culturei este individual în fiecare om singuratic, fără vo referință nemijlocită și folositoare la întregul și generalitatea semenilor săi, și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Noe - Nava lui Cristos), amândouă fiind lăcașuri ale mântuirii, sunt doar câteva argumente în sprijinul acestei echivalări simbolice. în iconografia creștină, de-a lungul secolelor, arca lui Noe a fost figurată fie ca o simplă ladă (în creștinismul timpuriu : frescele cimitirului de la Priscille - secolul al II-lea, sau cele din catacombele de la Domitille - secolul al IV-lea), fie ca o casă plutitoare (pe un capitel al catedralei din Bourges - secolul al XIII-lea, sau într-o gravură din Biblia Sacra
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel de legende (10). Cea mai notorie dintre ele este legenda Sfintei Martha, care leagă balaurul Tarasque cu centura sa. În aceeași sferă de semnificații intră și legenda balaurului răpus de Sf. Gheorghe și legat de fecioară. Vezi, la noi, fresca respectivă pe fațada sudică a Bisericii Voroneț și ilustrația din Cazania lui Varlaam. Tot fără luptă supune Iason balaurul care păzea lâna de aur, folosindu-se de descântece și ierburi „aducătoare de somn” primite de la Medeea, vrăjitoare care, nu întâmplător
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inițial, era bourul. în unele colinde românești, eroul răpune cu mâinile goale un „leu” bovimorf, înzestrat cu coarne (109, p. 279). În alte versiuni, „leul” este rumegător, nu carnasier (130). Poate că leul, necunoscut propriu-zis de români, a coborât de pe frescele bisericilor, din reprezentările iconografice ale lui Samson. Ceea ce mă interesează acum este faptul că, în colindele românești, „leul” este o ființă zoomorfă cu conotație mitologică precisă, dar cu conformație biologică echivocă. Este o făptură care, ca și Minotaurul, „transgre- sează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
texte și imagini (121). În spațiul românesc, textul propriu-zis al legendei este atestat relativ târziu (secolul al XVII-lea), el fiind, se pare, precedat de tratarea iconografică a motivului și a submotivului în discuție. Iată câteva ctitorii care conțin în fresce submotivul „legarea balaurului de către fecioară” : Voroneț, Hârlău, Dobrovăț, Biserica episcopală din Roman (toate în Moldova ; cf. 44, pp. 54-56), Biserica Doamnei (București), bisericile din Gura Văii (119), Căzănești, Genuneni, Covrești, Copăceni, Drăgășani (Vâlcea), Vladimir (Gorj), Urși, Vineți (Olt), Ciofrângeni-Ungureni, Cotu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în care îl aștepta pe te. Văzuse încă de pe orbită zidurile gigantice ale Fortăreței profilîndu-se precum un contur neregulat în Câmpia Pannoniei și se așteptase să fie primit într-o sală imensă, luminată prin vitralii și cu pereții acoperiți de fresce, cu mii de lumânări al căror fum parfumat să se ridice stâlp până la bolțile arcuite gotic. Acum era surprins. În loc de o asemenea încăpere imensă, stătea într-o cameră cu puțin mai mare decât sala de mese a navei imperiale care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care merită să faci asemenea înțelegeri. Coloranții artificiali pe care Crey îi trimisese în malul de argilă grăbiseră împlinirea artistică a câtorva clone, care acoperiseră relativ repede pereții interiori și pe cei exteriori ai Templului cu fel de fel de fresce, care de care mai stângace, dar în fața cărora semenii lor zăboveau ore întregi, unii dintre ei având o atitudine pe care doar ochiul experimentat al lui Isodor o putea deosebi de religiozitatea adevărată. Modul excepțional în care se făcea implementarea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Hristos, pînă la dispariția, către secolul al XIII-lea, în Occident, a interdicției de reprezentare a lui Dumnezeu-Tatăl. Creștinismul este singura din cele trei religii monoteiste care a îndrăznit să dea imagini antropomorfice ale Creatorului, și e de remarcat că frescele lui Michelangelo din Capela Sixtină nu au fost "cenzurate", ci recondiționate de către autoritățile Vaticanului (care a reafirmat întruchiparea, în ciuda propriilor interdicții teologice reactualizate de 12 secole încoace). Excepția istorică a unui tabu monoteist este cu atît mai meritorie cu cît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în ciuda propriilor interdicții teologice reactualizate de 12 secole încoace). Excepția istorică a unui tabu monoteist este cu atît mai meritorie cu cît păgînismul inamic se baza pe sacralizarea imaginilor divine și imperiale: faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se coboare pe pămînt. A adora nu înseamnă a venera. Confuzia între acești termeni
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a Doua. Exemplu de vector performant: îngerul. Traducere din greacă a lui angelos, "mesagerul". Nu opuneți angelicul operaționalului, căci fac corp comun. Folosit în iconografie, agentul de legătură, micul telegrafist bucălat și pîntecos nu mai inspiră încredere, într-atît a invadat frescele și porticurile. Creștinii înșiși nu cred prea mult în el, și n-au dreptate. "Îngerii sînt marii necunoscuți ai acestei epoci care încearcă să idolatrizeze cosmosul", îi deplîngea pe drept cuvînt Ioan Paul I; și, într-adevăr, angeologia este, dintre
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sfîrșește prin a le antrena, dar împotriva voinței lor. Fiindcă optimul tehnic impune totdeauna servirea optimului politic. Mai ușoară, hîrtia este mai fragilă. Deci desacralizantă. Ceea ce pierde în greutate, pierde și în "aură". Așa cum pînza declasează retablul, tabloul de șevalet fresca, așa cum materiile plastice declasează bronzul sculpturilor și argila ceramiștilor, hîrtia a îngropat ieri pergamentul, așa cum astăzi video-ul ("plasticul cinematografului") alungă filmul sau caseta discul. Ca o regulă generală, suportul de fier nu rezistă suportului de pămînt. Regulă care poate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
citesc în fotoliu și să-mi fac abonament la ziar. Gramofonul îmi aduce concertul la domiciliu, înaintea discului. Sau iau sub braț tabloul de pe șevalet, pe pînză și înrămat, ca să-l agăț unde vreau, pe cînd dacă vreau să văd fresca murală trebuie să merg la biserică. Avem aici și mutarea, și transportul unui material. Cu cît suportul este mai puțin material, cu atît destinatarul poate rămîne pe loc și traseul se scurtează. Se putea, cu siguranță, la Suse sau Babilon
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ordine. De aceea i se pare necesar a adăuga la consacratul jurământ hipocratic o propoziție, prețuită ca indispensabilă pentru cariera chirurgului: "Jur să mă instruiesc toată viața". Îndemnul acesta l-a urmat cu statornică sfințenie profesorul Mihai Pricop. Zugrăvind în frescă, cu tot șiragul de detalii, opera chirurgicală, compunând portretele figurilor mai importante, care au populat memorabil în decursul timpului îndeletnicirea, Mihai Pricop se mărturisește pe sine, își etalează discret, dar limpede, crezurile, valorile. Este, cum o spune fără ocolișuri, un
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
limba sunt juxtapuse că pietrele unui mozaic, fără goluri între ele, s-a dovedit curând eronată. Cercetările au evidențiat nu numai faptul că un lexem funcționează în mai multe câmpuri deodată (E. Coșeriu da ca exemple franțuzecul frais și italianul fresco ce țin și de câmpul adjectivelor de tip neuf, nouveau, vieux etc., si de cel al adjectivelor ce se referă la temperatura - froid, chaud etc.), dar există și neutralizări și sincretisme. S-a descoperit că aceste câmpuri se întretaie și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ceea ce i-ar da o tentă specială. Negreșit că folosirea aurului în aceste opere asigură, prin sclipirile lui în penumbra edificiului, expresia unor efecte luminoase. Căci aurul este mai degrabă o lumină decât o culoare. Sunt motive să credem că fresca romanică, ale cărei culori sunt astăzi spălăcite, avea tonuri vii. Începând cu Van Eyck, dezvoltarea modelului și căutarea unor efecte de ecleraj vor deschide în îndelungata perioadă a picturii de umbre, care nu se va încheia decât o dată cu apariția impresionismului
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
A, R+ Vi; amestecând culoarea pură cu o altă culoare ruptă: R+AO, R+GVi, A+RVetc; amestecând culoarea pură cu negru. Acest mod de a rupe culoarea este destul de răspândit și a fost practicat în toate timpurile. Zugravii de frescă îl foloseau pentru a "murdări" culoarea, adică pentru a o atenua. In toate aceste patru cazuri se obține o tentă ruptă întunecată; pentru a o lumina, deobicei se introduce alb prin amestec fizic. Dar labul o decolorează. Pentru a evita
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
un oraș de 17 000 de locuitori care au pierit și ei ca Pliniu cel Bătrân. în 1895, niște arheologi descoperă cetatea, o scot parțial de sub cenușă și, cu această ocazie, găsesc o comoară compusă din vase de preț și fresce din epoca augustiană. Printre piesele de argintărie, o cupă filosofică î!) pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
istoria artei, istoria propriu-zisă, filozofia, estetica și alte discipline au studiat, exemplificat și valorificat cultura medievală (plus în zilele noastre turismul, cărțile poștale ilustrate și reproducerile în culori, care au pus în circulație pe scară largă imagini de catedrale, vitralii, fresce etc.) să nu recurgi la altă sursă asupra acestui subiect decât câteva pasagii din Essai sur les moeurs, asta înseamnă a te scuti cu o cam prea mare dezinvoltură de obligațiile intelectuale ale unui scriitor, mai ales ale unuia „de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ele patina neagră a secolelor. Reprezentarea eidetică a Evului Mediu a fost falsificată de viziunea nocturnă sub care îl exalta romantismul. Dar toată civilizația medievală și toate manifestările ei sunt dimpotrivă concepute pentru lumina diurnă. Nici vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional destinate decât orelor de plină zi. Să ne reprezentăm ceea ce ne propune titlul unei cărți a lui Le Corbusier: Du temps où les cathédrales étaient blanches. Ca și Antichitatea greco-latină, Evul Mediu european este
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dacă rezultatul este esteticește plauzibil. În definitiv, figura lui Napoleon nu apare în Război și pace șarjată cu extremă părtinire vindicativă, rămânând totuși memorabilă esteticește? Anume am adus vorba de Război și pace, fiindcă Un om între oameni e o frescă istorică de aceeași natură (chiar dacă, bineînțeles, nu de aceeași colosală genialitate), cu o excepțională intuiție a concretului. De altminteri, Camil Petrescu scriind despre Amintirile Colonelului Lăcusteanu pomenește Război și pace ca un model de „autenticitate”. Faptul că Un om între
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]