1,005 matches
-
Însă neconcordanța dintre lucrurile de-afară, unde sunt mâinile, și lucrurile dinăuntru, din cap - faptul că știi: acum gândesc ceea ce nu trebuie gândit -, asta era altceva. și nu ți se-ntâmpla decât când frica venea peste tine. Nu eram mai fricoasă ca alții, pesemne însă că, la fel ca și ei, aveam numeroase motive neîntemeiate de a mă teme - toate construite, imaginate de mintea mea. Dar această frică imaginată nu este doar imaginară, ci perfect valabilă atunci când ești silit să lupți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vreodată să-l faceți atunci, în vremea aceea? A.R. Ce-am învățat despre mine din epurarea biblio tecilor și din cenzură? Nu cred că sunt surse prea instructive. Am învățat despre mine că, la disperare, știu să fiu lașă, fricoasă și, vai!, conformistă. Cum poți trăi cu tine însuți când ești obligat să ciopârțești literatura? Te dedublezi - deși dacă ești născut în zodia gemenilor ești deja dual. Dar chiar dacă nu crezi în zodiac, te trezești oricum divizat într-un actor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că destinul nu are simțul umorului. Țin minte că am avut atunci o reacție cabotin-livrescă. I-am spus cu glas tare lui Leibniz: Oui, monsieur Leibniz, tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles. R.P. Numai că, fricos din fire, Leibniz n-a răspuns. A.R. Așa e, n-a avut nici o reacție. Toate astea le-am mai povestit. Dar merit să mă pedepsesc repovestindu-le până la saturație. Da, te disprețuiești, dar în același timp îți acorzi și circumstanțe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu i-a mai mers așa bine ca-n obăgie, eșa în fiecare an tot cu deficit. Oamenii (pe) care-i angaja la lucru trebuia să-i plătească, iar oamenii care se duceau la el la lucru nu mai erau fricoși ca iobagi, că-i mută ori îi persecută altfel, s-au îndîrjit de-l mai și furau din toate ce aduna. Atunci groful văzând că-i merge rău a adus unguri de-ai lui ca să supravegheze pe lucrători, să nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1. Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se potolească; și potolindu-se, s-a liniștit marea; oamenii s-au minunat de aceasta, spunând: („Ce fel de om este acesta, că și vântul și marea ascultă de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mei care erau în număr foarte mare. Nu trecea nici o zi fără să mă văd cu prietenele mele Olga și Valentina. Când am plecat, tata a fost de acord cu mine, dar mama nu. Știi cum sunt mamele duioase și fricoase. Într-o zi aș vrea să scriu o carte despre povestea vieții mele. În acest timp Leon își turnă vin în pahar dintr-o sticlă din frapieră și-l bău dintr-o dată. Când îl văzu o trecu un fior ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lucru: alaltăieri, Marinescu, șeful tău, m-a întrebat dacă aș putea să pornesc eu, singur, stația ta de separare. I-am răspuns că da, de vreme ce-am făcut cu tine probele în gol pe montajul interior. Marinescu e un fricos, salt eu din umeri a indiferență. Vrea întotdeauna să fie asigurat. M-a văzut acum cîteva zile că mă mișcam cam greu și se teme să nu mă internez în spital înainte de-a porni stația de separare. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimic, n’am scris nimic; m’am gândit la tine și am trăit alături de prietenii noștri de aici. Nu știi ce a putut fi Rein[er], pentru mine: o prezență atentă și afectuoasă, o inteligență ce deschidea orizonturi inteligenței mele fricoase sau ankilozate (sic). Mereu aceleași sfaturi, Monica, draga mea. Nu vreau un mariaj pentru salvarea unor bunuri materiale problematice, chiar dacă ar fi să nu mai găsești decât ruine și ca în Varlaam să spunem: „Pe malul Vavilonului șezum și plânsem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o parte dintre viciile pe care românii le pun pe seama evreilor : că se ocupă „numai cu negoț și ghișefturi”, că trăiesc din Înșelăciune și din „paguba altora”, că „Talmudul are legi În contra cristianis mului”, că „ovreii sunt răi”, dar și „fricoși și lași”, că sunt paraziți („nefolositori societăței”), lipsiți de loialitate și de patriotism, că sunt Împotriva căsătoriilor mixte și refuză asimilarea etc. Celălalt personaj al disputei Închipuite, evreul, Îi răspunde preotului la fiecare acuzație, demontând imaginea schematică și negativă a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
supraviețuit până În zilele noastre. Clișee pozitive și negative conform cărora evreii ar fi foarte inteligenți, vicleni, instruiți, buni familiști, solidari Între ei <endnote id="(vezi nota 286)"/>, foarte religioși (pentru sensul termenului habadnic, devenit habotnic, <endnote id="vezi nota 283"/>), fricoși („E un erou, măcar că e ovrei” ; <endnote id="vezi 293"/>), lacomi de bani și Însetați de putere, harnici și, mai ales, buni afaceriști (Geschäftstüchtigkeit) apar practic În toate răspunsurile date de oamenii simpli <endnote id=" (70, passim ; 69, pp. 10-15
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reflectă această percepție : „O să se Întâmple când s-or Întoarce ovreii de la seceră” <endnote id="(3, p. 51)"/> sau „când vor ieși jidanii la seceră” <endnote id="(39)"/>, adică niciodată. Ion Ghica a combinat această imagine cu cea a evreului fricos : „când plecase ovreii la secere și s-a Întors speriați de o pisică” <endnote id="(824, p. 365)"/>. În folclorul polo nez se regăsesc formule asemănătoare : „E Îndemânatec precum un evreu la munca câmpului” <endnote id="(127, pp. 89-90)"/>. Astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
german. „Evreul trebuie să cumpere acel drept la viață - notează Léon Poliakov - pe care societatea creștină Îl acordă ultimului bădăran” <endnote id="(455, I, p. 78)"/>. Alte proverbe și zicători populare culese În centrul și estul Europei completează imaginea evreului fricos : „Evreul poartă cizme cu pinteni ca să nu-l muște iepurele”, „Pe zece evrei cu nasul mare Îi vânezi ca pe iepuri” (proverbe germane) ; „Are evrei” [= Îi e frică] (expresie germană) ; „De ce tremuri, jupâne Iancule ? - Nu eu, pământul tremură”, „Jupân Leiba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu numai românii percepeau frica evreului, ci și alți minoritari care trăiau printre români. Mihail Sebastian, de pildă, Își aducea aminte că În copilărie, În Brăila natală, grecii din oraș aruncau după el cu pietre, strigându-i bine-cunoscuta insultă „jidan fricos” <endnote id="(219, p. 29)"/>. Este o injurie preluată chiar și de către evrei. La sfârșitul anilor ’50, când Nicolae Steinhardt era anchetat de Securitatea română, tatăl lui Îi spunea : „Să nu fii jidan fricos, să nu te caci În pantaloni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pietre, strigându-i bine-cunoscuta insultă „jidan fricos” <endnote id="(219, p. 29)"/>. Este o injurie preluată chiar și de către evrei. La sfârșitul anilor ’50, când Nicolae Steinhardt era anchetat de Securitatea română, tatăl lui Îi spunea : „Să nu fii jidan fricos, să nu te caci În pantaloni... Fii țăran, ovreiașule” <endnote id="(311, pp. 14 și 25)"/>. „E un adevăr elementar că evreul poate fi bătut oricând de oricine - constata cu obidă F. Aderca -, ba și copiii știu că «ovreiul e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să nu te caci În pantaloni... Fii țăran, ovreiașule” <endnote id="(311, pp. 14 și 25)"/>. „E un adevăr elementar că evreul poate fi bătut oricând de oricine - constata cu obidă F. Aderca -, ba și copiii știu că «ovreiul e fricos»” <endnote id=" (510, p. 151)"/>. Șulăm, vânzătorul ambulant de gaz dintr-o nuvelă a lui Liviu Rebreanu (Cumpăna dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p. 220)"/>. Scriitorul evreu care a Încercat să detalieze chestiunea a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Nord, Leiba Zibal, din nuvela lui Caragiale O făclie de Paști (1889). „Spaima are adesea efectele curajului”, susține Călinescu. „Leiba Zibal aparține unei rase bătrâne, cu nervii zdruncinați și cu imaginația Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tot un hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu și al evreului. Dimpotrivă. Pentru imaginarul colectiv, frica de câini a evreului a devenit proverbială. În paremiologia populară poloneză, un om fricos este „Curajos ca un evreu În fața câinilor” <endnote id="(70, p. 179)"/>. Dar de unde provine cinofobia de care suferă evreii ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, folcloristul bucovinean Dimitrie Dan credea că evreul n-ar suferi de o spaimă fizică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele care Îl pasc pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța „Codru Herții cel de moarte,/ La jidani-i dușman foarte”. Această pădure din nordul Moldovei era unul dintre locurile cunoscute ca fiind „moartea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și jupânu Solomonichi harabagiul, care purta totdeauna la drum un harțagan mare pentru volintiroi [= eteriști], și chind se Întâlnea cu dânșii... le da degrabă harțaganu, ca să nu se facă primejdie” <endnote id="(427, V, p. 54)"/>. De la expresia „voinicos, da’ fricos” și până la localizarea acțiunii În Codrul Herții și la spaima de tâlhari a boccegiului evreu, toate motivele par să fie preluate din textul interpretat de personajul „Ovreiul” din cadrul jocului popular de păpuși, text cules de folcloristul G. Dem. Teodorescu, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sufereau călătorii evrei era deci perfect justificată. „Ai văzut tu vreodată jidan să tragă cu pușca !”, spune un personaj din proza lui Panait Istrati <endnote id="(723, p. 584)"/>. O seamă de proverbe și zicători probează imaginea- stereotip a evreului fricos și, ca atare, lipsit de aptitudini războinice : „Cal verde, armean cuminte și jidan pușcaș nu se poate”, „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut”, „E un erou, măcar că e ovrei” (proverbe românești ; <endnote id="cf. 293 ; 3, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu pușcă (sabie)”, „Inutilă precum o sabie la un evreu”, „Femeile, broaștele și evreii - ce mai războinici !” (proverbe poloneze ; <endnote id="cf. 70, p. 179 ; 127, p. 90 ; 455, I, p. 230"/>). Probabil că imaginea - adevărată sau nu - a „evreului fricos și pacifist” a fost mai pregnantă În spațiul româ nesc, unde a contrastat cu imaginea - adevărată sau nu - a „româ nului viteaz și războinic”. Călătorii străini prin Țările Române au conturat această a doua imagine, căreia Marcus Bandinus i-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imagine : „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul Dumitru Stăncescu a publicat snoava Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos. Ajunsă la marginea unui sat, „oastea evreiască” a cerut primarului „să le dea vreo câțiva dorobanți, ca să-i apere de câini, până vor trece dincolo de sat”. La refuzul primarului, soldații evrei au luat hotărârea eroică de a traversa satul În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nefiresc de timid - spunea el -, Încât ei nu pot să lupte În armată. Din acest motiv ei nu sunt nicăieri soldați” <endnote id=" (688, p. 35)"/>. Evreul real la războiul real În Europa Centrală și de Est, imaginea evreului laș, fricos, Înspăimântat chiar și de umbra sa - imagine pe jumătate adevărată, pe jumătate nedreaptă - era În măsură să rănească mândria „evreului real”. În tradiția orală a evreilor din Moldova au supraviețuit mai multe legende menite să demonstreze, dimpotrivă, curajul și loialitatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Brociner, rănit de două ori În timpul luptelor de la Plevna. Lui i se potrivește proverbul ironic românesc „E un erou, măcar că e ovrei”. În propriii lor ochi, evreii s- au Împărțit În două : curajoși (cu care poți să cucerești Plevna) și fricoși (cu care nu poți s-o cucerești). Un proverb evreiesc născut În acea epocă este simptomatic : „Cu el [= cu un evreu fricos ca el] n-ai să cucerești Plevna” (În idiș : Mit im vesti nișt annemen Plevne ; <endnote id="cf.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]