1,578 matches
-
de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici. - Doar ăia au mai rămas. - Buni și ăia, și adu-ne o carafă de apă și oțet. De dormit, nu-ți face griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe o laviță și ne-am privit în ochi. După care, fixându-mă cu un deget, a spus: - De ce nu izbutesc să am ascultarea celor pe care-i iubesc cel mai mult? M-am aplecat spre el, deși flăcările îmi frigeau fața. - La ce-i bună ascultarea, când ai deja iubirea lor? Cele două lucruri nu merg împreună. Trebuie să te decizi: fie dragoste și respect, fie lingușire și supunere. Între ele nu există decât intrigi și interese personale. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chiloții. Încercă să scape, dar scutierul trase din nou apa. De data asta era mai puțină - rezervorul nu se umpluse Încă -, dar Îi ajunse oricum În gură și În nas. Acum era fără chiloți. Anzalone Îi plesnea fesele și Îl frigea cu flacăra unei brichete. Kevin Încercă să se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În jurul unei măsuțe de pe colț, sub lumina generoasă care evidenția bronzul fals al lui tati - folosea o cremă specială, căci nu avea răbdare nici măcar să stea liniștit sub lămpile autobronzante. Devorară hamburgerii unși de ketchup și Înecați În Coca-Cola. Își fripseră buzele cu plăcinta de mere fierbinte. Acum nu mai era străinul agresiv cu ochi ciudați care Îi răpise din sala de sport și de la petrecere. Și nici nu mai era acel tată episodic pe care nu știau cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le cauzaseră. Ei distruseră copia lui Ted și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți împreună cu noii lor prieteni, calculatorul Semi și ursul de pluș Ted. Făt Cătălina-Elena, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Ploaia Frig - asta e tot ce simt. Totul în jurul meu e doar ceață și fum. Inima-mi sângerează de durere, de dor, de mânie... Nu văd, nu aud, nu simt nimic în jur, doar acea prăpastie cu trei trupuri deformate, împletite de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în toată firea și au nevoie de putere, să se apere de tine, mârșavule! Ha! Ha! Ha! a început a râde bădia, dar nu era râsul dânsului. Știa el că cu Mărioara nu se poate pute el, că s-a fript și-n alte dăți. Văd că ai chef de glume, cumătră! Ba deloc. Doar și că mi-s dragii ca sufletul, cum aș putea să-i rănesc, cumătră dragă! zise lupul cam cu o jumătate de gură. Dragi îi erau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
părăsi pe Bruno după cinci minute, lăsându-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să publice poeme imbecile Într-o revistă de rahat? — În momentul apariției, continuă Bruno, am cumpărat totuși cinci numere din L’Infini. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ce s-a întâmplat cu mine ? O, Doamne. De ce iese fum din cuptor ? La ora șapte, încă mai gătesc. Cel puțin, asta cred că fac. Amândouă cuptoarele ard la maxim. Pe plită fierb oale. Mixerul amestecă de zor. M-am fript la mâna dreaptă de două ori, când am luat tăvile din cuptor. În bucătărie sunt întinse opt cărți de bucate, una pătată cu ulei, iar alta cu gălbenuș de ou. Sunt congestionată la față, transpir ca un porc și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
N-am mai spus niciunul nimic. Hârciogul ăla blestemat... Știuse dar nu zisese nimic! Ticălosul! Măcar pentru Unu s-o fi făcut! Soarele nu mai dogorea la fel de tare, dar căldura era parcă și mai aprigă decât În zilele trecute. Nisipul frigea. Nu se auzea nimic. Nu se vedea nimic. Am Început să-i cântăm pe rând lui Unu. - Nani pui, nani pui... Unu a fost primul care s-a Înmuiat. Apoi Runa. Apoi Enkim. Eu abia mai răsuflam și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la troc. Mai rău decât prost. Țanțoș! Ca un cocoș. Dar soarele ți-a cam fript penele, Încheie ea și se duse să vadă de Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
expresiile feței. Îmi spuneau: «Ce mai, e carne ca oricare altă carne».” Și, Într‑adevăr, autorul vorbea mai mult decât era necesar despre aroma apetisantă. Vânătorii Îl asiguraseră că dacă ei ar fi fost cei Învinși, vrăjmașii i‑ar fi fript la fel și i‑ar fi devorat. La noi, ar fi fost o chestiune de rațiune. La ei era un fapt de viață. Jungla nu abundă În vânat. Vânătorii adeseori ajung vlăguiți de puteri În căutarea de hrană. Americanul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
amuzat, apoi tot mai sadic.) PARASCHIV: Îți place? MACABEUS (Molfăind.): Nu simt nimic. PARASCHIV: Am să ți-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Așa e bine? MACABEUS (Molfăie.): Sunt fierbinți. PARASCHIV: Simți tu că sunt fierbinți? MACABEUS (Molfăind.): Da. Mă frig. PARASCHIV: Am să ți-i răcesc. (Suflă pe un cartof.) Așa? MACABEUS (Molfăind lacom.): Sunt buni. PARASCHIV: Nu te grăbi. MACABEUS: Sunt foarte buni... (Clepfăie.) Mai vreau. PARASCHIV: Așteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește prin sare și-l aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
frate geamăn, și ție, nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Bine, hai... du-te acum în camera de sus... Trebuie să te duci în camera de sus... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Acolo nu... Mai stau puțin... Mi-e foarte frig... Și mă tem să nu aud din nou... picăturile acelea de apă... picăturile acelea blestemate de apă... căzând în paharul meu... Brusc tresărind, privind în direcția în care a plecat Grubi.) Ioana! Se întorc! IOANA: Se întorc? Îi vezi? CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dom’ Aulius? Nici Aulius nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese așa de tare pușlamaua aia de arhitect, Lazarovici, că nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de reintrare în drepturi, de rămăsese interzis până și prefectul Soporan. Pusese și el ochii pe palat și vroia să și-l facă al său. Goncea pur și simplu urlase trei zile în șir, ca un elefant cu trompa arsă, fript de furie că-i scăpase mișcarea. Se spune că moștenitorii fratelui Chirului, pe care nimeni nu-l mai văzuse dar despre care toți vorbeau, vroiau să facă acolo un Muzeu al Rezistenței Anticomuniste din Baltă și din pădurea de la Obancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să intervină Biserica, la știință și la încredrea în americani, care combate și chestii de-astea cu ăia, de-o fi să nu corespundă la politica lor. Dar voi, la Biserică, ați rămas tot la războiul rece, care mi-a fript tinerețile, tot o mai țineți cu atenția la cum zicea Moscova, chiar de-i mai dați șuturi la Patriarhul lor, tot cu ochii acolo stați. Ce mai...“ Dădu plictisit din mână. „Nu v-a-nvățat nimic Papa, de s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știa de ce aleargă, nici nu-și punea această întrebare. Alerga și atât, ca și cum ar fi vrut să doboare ultimul record mondial înregistrat oficial. Își simțea transpirația cum alunecă pe sub cămașa ai cărei nasturi se desfăcuseră unul câte unul, iar tălpile frigeau ca și când ar fi trecut în fugă peste cărbuni încinși. Unde alergi, domnule?, auzi o voce. Către ce te grăbești? Contează așa de mult o oră în plus sau în minus? Sau i se păru că aude o voce, mai bine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de fereastră, este absorbită În cerul din tablou. — Îi tare frig acolo jios sub pământ, se plânse tata În timp ce sora mea Îl ajută să-și Înfășoare capul Într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de liniștie. mâncă din tinie zi și noaptie și tu te uiți și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de fereastră, este absorbită în cerul din tablou. — Îi tare frig acolo jios sub pământ, se plânse tata în timp ce sora mea îl ajută să-și înfășoare capul într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de liniștie. Mâncă din tinie zi și noaptie și tu te uiți și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
altundeva, nu luau În seamă acest amănunt, al porților, și nici pe cel al bătrânilor, pe când, soarele, urca,victorios,către crucea zilei. Ghici, ce-i aici? Nici primul sărut pe care acel băiat frumos ca un porumbel, care i-a fript buzele gurii ce Încă nu cunoscuse nici un fel de ruj, decât pe cel al soarelui - răsare, sărut Încrustat, pentru totdeauna, pe sufletul ei, sedimentat, acolo, prin gurița, ca o vișină dată În copt, nu i-a procurat, atâta emoție, ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și noaptea. Klick <maria>: bună, victor <victor37>: bună, maria <maria>: nu mi- ai mai scris <victor37>: nu știam că te interesează <maria>: întotdeauna mă interesează. Mai ales ce îmi scrii tu <victor37>: cum e la Cta? <maria>: rece. Vintul te frige. E urit la mare iarnă <victor37>: nu știu. Cel mai tîrziu am stat o dată pînă pe 21 sept <victor37>: o dată am stat la bulgari pînă mai tîrziu <maria>: da, la bulgari e mai lungă vară cu 2 sapt. Ți-a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
urmă își ia nasul la purtare. Ce-i dreptul, Ana merita îndoielile Aglaei. Nu gătea mai niciodată și, dacă se hotăra să facă ceva, mergea în bucătărie îmbrăcată ca în oraș, apuca alimentele cu vârful degetelor, ca pe niște impurități. Frigea la repezeală ce-i trimitea Aglae (conservele, lucrurile mai greu de preparat le lăsa să se strice, le arunca la gunoi), dar apoi, gustând din propria-i mâncare, o mânca de-a binelea. Intra prin bucătăria bătrânilor, se apropia în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre... De să se cojească varul de pe pereți. Și... să clănțăne tăblăriile de pe tramvaie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl fluierase și i se încolăcise între canapele. Has-Satan se înclină înainte și, încercuindu-i celuilalt capul în menghina palmelor, îi vîrî, fulgerător, limba sa lungă, pupăcioasă și scormonitoare, de-a lungul rețelei de tainițe ale urechii. - Ce-ți pasă? Frige-o normal!... Du-mă unde și-a înțărcat dracul copiii! Au fript-o normal, încă jumătate de oră, prin babilonia și prăfăria întregului centru istoric al Bucureștilor. Genel resimțea persistent cum limba solzoasă a Procletului îi linsese cornetele osoase ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]