34,387 matches
-
împotriva curentelor hedoniste, cele care macină nemilos spiritul uman și sensibilitatea omului. Așa a ajuns poetul cracovian la convingerea că răul - putem să îi spunem și comunism - poate și trebuie să dispară. „Pe tine te-ador, copac aspru,/ căci în frunzele căzute din coroana ta / nu găsesc jalea. Pe tine te-ador, copac aspru, Căci spatele Lui l-ai acoperit,/ Atunci când sângele din el a șiroit.// Pe tine te-ador, firavă lumină din pâine, Căci veșnică sălășluiești aici o clipă,/ plutind
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
Primul traseu turistic din Capitală parcurs cu autobuze supraetajate a fost inaugurat, joi, în prezența ministrului Turismului Elenă Udrea și a conducerii RATB, informează Mediafax. “De mâine începând, pe străzile din București vor putea fi văzute autobuze supraetajate roșii cu „frunză” brandului turistic pe ele. Întocmai că în filmele pe care le vedeam acum 20 de ani cu autobuzele cu etaj din Londra, devenite și ele simboluri ale Capitalei Mării Britanii.” - scria încă de aseară Elenă Udrea, pe blog. Costurile de
Udrea a fost primul turist care a mers cu autobuzul decapotat. Vezi aici poze de pe traseu () [Corola-journal/Journalistic/25633_a_26958]
-
prizonier din lagărul de reeducare comunist, care a scris mai mult în gând decât pe un singur biet petic de hârtie, câteva cărți. Fără acest suport moral, el n-ar mai putea auzi astăzi cum se topește zăpada, cum cresc frunzele și cum se plimbă norii. N-ar mai vedea drumul fără ieșire al unui gând, stelele stinse sau constituția unei virgule care schimbă sensul unui text. Inspirata scriitoare Kim Thui ne împărtășește cu mirare o întâmplare care a tras iar
O SCRIITOARE DE 14 KARATE. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_411]
-
au trimis de curînd un buchet luxuriant, aș spune imperial, de trandafiri în variațiuni de roz pal. Era în ajunui zilei cînd aniversam căsătoria noastră. Se petrecuse, ritualul nostru solemn, a doua zi după Sfîntul Gheorghe, sărbătoarea respira mirozne de frunze ivindu-se proaspăt, într-o lumină, crudă încă, de Armindeni. Acum, peste ani, profuzia aceasta floreală nu putea să încapă într-o cameră de spital, am desfăcut din ea un larg mănunchiu, care se cerea la căpătîiul Cristinei. Obrazul mi-
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
a îndreptat grăbit privirea spre mine și a remarcat: - A, încă o floare? Ca și cum aș fi fost o floare oarecare, și nu Prințesa, mormăi eu în sinea mea. Soțul ei trece la fel de grăbit, ocolind cu grijă canapeaua, dar nu și frunzele care încep să foș nească și să șușotească între ele. Se duce ca în fiecare dimineață să citească termometrul de pe ușa balconului. Trece iarăși pe lângă mine, aproape atingându-mă. Am vrut să strig și poate că am și strigat din
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
glorie. Vreau să întreb seva, dar ea îmi răspunde somnoroasă: - La ora asta mă trezești? e târziu, lasă pe mâine. Da, dar eu vreau să știu dacă mai există un mâine. Surorile mele sunt plecate, fie în boboci, fie în frunzele adormite, iar mama se preface că nu mă aude. Știu că tot timpul i-am pus o mulțime de întrebări. Așa sunt eu curioasă. - Prințeso, prea vrei să le știi tu pe toate. Ai să afli la timpul potrivit. Care
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
Gabriel Dimisianu După succesul literar fulminant obținut, nu doar în țară, cu Cartea șoaptelor, romanul din 2009, Varujan Vosganian se reimpune atenției cu volumul Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri (Polirom, 2013). Cu un volum, așadar, de povestiri, astfel cum suntem avizați din titlul noii cărți (poate prea lung!), adică de narațiuni care implică o desfășurare de evenimente, cu personaje între care funcționează anume raporturi, la fel
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
îl asociem pe Vosganian unui clasic al literaturii noastre, acest clasic este Hortensia Papadat-Bengescu, cu al său realism al necruțării, astfel cum îl cultiva în scrierile ei de la începutul veacului trecut. Maca, Tili, Jenică din Jocul celor o sută de frunze, trăitori în lumea noastră cea de toate zilele deambulează prin noroaie și când își ridică privirile văd balcoane coșcovite, geamuri murdare sau sparte. Caută alt cadru, în lumea propriu-zis reală nu-l pot găsi și atunci recurg la jocurile simbolice
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
când onirice, pe ecranul memoriei sunt proiectate când întâmplări petrecute aievea, când imagini din filme odinioară interzise, cum ar fi Reconstituirea, din care ar fi de reamintit imaginile cu procurorul și milițienii care îi „cotonogeau pe băieții aceia“. Jocul cu frunzele al celor trei este jocul vieții tuturor. Aduse în tolbă la cimitir frunzele sunt lăsate să cadă care unde ajung, o decizie a sorții: - „Ia și tu, îl îndemnă Tili. Lăsară frunzele să cadă cu încetineală. La sfârșit Maca întoarse
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
din filme odinioară interzise, cum ar fi Reconstituirea, din care ar fi de reamintit imaginile cu procurorul și milițienii care îi „cotonogeau pe băieții aceia“. Jocul cu frunzele al celor trei este jocul vieții tuturor. Aduse în tolbă la cimitir frunzele sunt lăsate să cadă care unde ajung, o decizie a sorții: - „Ia și tu, îl îndemnă Tili. Lăsară frunzele să cadă cu încetineală. La sfârșit Maca întoarse tolba și o scutură. - Le-ai numărat bine? Erau chiar o sută?” Proiecțiile
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
care îi „cotonogeau pe băieții aceia“. Jocul cu frunzele al celor trei este jocul vieții tuturor. Aduse în tolbă la cimitir frunzele sunt lăsate să cadă care unde ajung, o decizie a sorții: - „Ia și tu, îl îndemnă Tili. Lăsară frunzele să cadă cu încetineală. La sfârșit Maca întoarse tolba și o scutură. - Le-ai numărat bine? Erau chiar o sută?” Proiecțiile își lărgesc necontenit cuprinderea, de la cei trei la lume și la fel în toate povestirile lui Varujan Vosganian, propunând
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
cu spațiile trecerii sale spre nicăieri, pierzându-se în infinitul eternității? 1668. Nu munca asiduă este cheia succesului ci patima din sângele acestuia. 1669. Patima înfrângerii naște cel mai adesea succesul și al succesului înfrângerea. 1670. Toamna este anotimpul patimilor frunzelor care cred în nemurire și primăvara cel al patimilor unor muguri ce cred în moarte. 1671. Fiecare soartă își are patima ei. 1672. Câtă patimă este în magia unui sărut? 1673. Lacrimile sunt cel mai adesea stelele unde strălucesc patimile
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
vor putea viziona o expoziție foto și vor avea parte de o vizită ghidată în interiorul spațiului Grădinii Copiilor. Spațiul “are un design deosebit, sub forma unei plante uriașe, unde copiii se vor plimba prin Rădăcină, vor parcurge Tulpina sinuoasă până la Frunză, vor poposi sub petalele Florii sau vor juca eco-șotronul în căsuța semințelor, Fructul. Fiecare parte a plantei este un loc special de educație prin joc", potrivit comunicatului trimis către Mediafax.
Educație ecologică pentru copii la Grădina Botanică by Ghiulea Alma () [Corola-journal/Journalistic/22495_a_23820]
-
schimbate de Iluzia Vieții în spațiu și timp. 461. Cine știe câte curcubeie de Timp vor mai trece până am să întâlnesc ochii tăi de dincolo de viață. 462. Lasă-mă să fiu singur cu mine însumi și nu-mi insulta amăgirea cu frunza ruginită a iubirii vieții tale. 463. Suntem cenușa izvorâtă din cuptorul facerii ce arde iubirea părinților pentru noi. 464. Câte stoluri vor mai brăzda cerul vieții mele în căutare de moarte prin Destin? 465. Urmele viselor sunt lacrimile trezirii. 466
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
Această greșeală se pare că este datorată unei erori a motorului de căutare Google, precum și datorită faptului că nu există un logo propriu al Consiliului de Securitate al ONU, care folosește, în schimb, simbolul Națiunilor Unite, un glob înconjurat de frunze de laur. Eroarea jurnaliștilor de la BBC a fost remarcată imediat, iar instituția de presă a fost promptă cu prezentarea scuzelor de rigoare. “BBC face toate eforturile pentru a se asigura de exactitatea tuturor imaginilor difuzate, chiar și așa, destul de rar
Gafă la BBC: Sigla ONU, confundată cu cea a unui joc video () [Corola-journal/Journalistic/22765_a_24090]
-
lași. Întîlnim momente diafane, de autentică emoție, dar și accente panegirice despre lașul cultural. Lectorul va admira decrierile, realizate poetic, precum în această plimbare de primăvară în Copou: „Soarele începutului de mai își revărsa cu dărnicie lumina și căldura peste frunzele platanilor, parcă dezmierdându-le, sărutându-le și iubindu-le, iar acolo unde idila atingea cote înalte, frunzele deveneau strălucitoare și sclipeau de fericire, așa cum și ochii verzi-cleștar ai Mariei Lemnariu sclipeau și se oglindeau în privirea plină de dragoste a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
decrierile, realizate poetic, precum în această plimbare de primăvară în Copou: „Soarele începutului de mai își revărsa cu dărnicie lumina și căldura peste frunzele platanilor, parcă dezmierdându-le, sărutându-le și iubindu-le, iar acolo unde idila atingea cote înalte, frunzele deveneau strălucitoare și sclipeau de fericire, așa cum și ochii verzi-cleștar ai Mariei Lemnariu sclipeau și se oglindeau în privirea plină de dragoste a iubitului ei, Amoraș Doinescu”. Multe scene au un aer tradițional, natural, într-o bună tradiție românească. Să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
ilustrat romantismul, mulți dintre ei prin evocarea și invocarea Evului Mediu, cu boieri și țărani supuși, cu domni autoritari și puternici, cu ruine și castele, cu eroi războinici, dăruiți moșiei etc. Până și pe „veselul Alecsandri” îl prețuiește pentru că „din frunze îți doinește” , „cu fluierul îți zice” și „cu basmul povestește”, dar mai ales fiindcă „El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune,/ El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,/ Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal”[9
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
diademe de aur, locuitori ai unor castele de vis, în calești zburătoare, trase de cai de rasă, așa cum unii dintre aceștia, în ciuda titlurilor pompoase, au alură de simpli țărani, înfrățiți cu doinele și codrii, cu animalele și păsările, cântând din frunză etc. Orașul de demult este, în general, ignorat, fiindcă el este o excepție de la lumea medievală, formată din seniori și vasali, din boieri și țărani, din sate și preoți. Este vorba despre o ordine rurală și cavalerească, pe care orașul
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
în creația sa literară. Eminescu are și tentația de a-i prezenta pe domnii și voievozii români medievali ca pe niște țărani mai răsăriți, mai înțelepți. Ștefan Vodă, surprins „tinerel”, purta cușmă neagră de miel, arc la spinare, cânta din frunză o doină legănată, apoi doinea din voce, vorbea cu codrul, cânta din fluier, copleșit de dor de casă etc., aidoma unui simplu locuitor al țării, adică țăran. Ispita aceasta au avut-o, mai ales în vremea sămănătorismului, și unii dintre
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
ne trimiți...”, „Oastea mea...” în loc de „Oastea noastră...”, „Și să știi că-s sănătos...” în loc de „Și să știi că suntem sănătoși...” etc. De aceea, domnii lui Eminescu sunt maiestuoși și simpli în același timp, poartă zale și platoșe, dar cântă din frunză și scriu „cărți” (epistole) în vers popular doamnelor și domnițelor lor. Fiul lui Mircea cel Bătrân folosește pluralul maiestății, dar se simte frate cu codrul, Ștefan cel Mare, flăcăiandru fiind, cânta din frunză, din fluier și din voce, dar, la
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
poartă zale și platoșe, dar cântă din frunză și scriu „cărți” (epistole) în vers popular doamnelor și domnițelor lor. Fiul lui Mircea cel Bătrân folosește pluralul maiestății, dar se simte frate cu codrul, Ștefan cel Mare, flăcăiandru fiind, cânta din frunză, din fluier și din voce, dar, la propunerea codrului, urma să fie ales împărat al naturii și al oamenilor. Nu este vorba aici de o simplă licență poetică, ci despre o realitate venită, probabil, tot dintr-o excepțională intuiție: istoricii
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
în cazul meu, de a transforma în bine, îmi imaginez eu, ceva din concepțiile privitorului sau mai bine zis al participantului. Spun asta pentru că multe din lucrările mele implică participarea publicului. De exemplu pentru a tăia bucăți dintr-o uriașă frunză digitală și a descoperi pe dosul bucății tăiate fragmentele unui ecosistem ce poate fi studiat în continuare, sau pentru a despături o mare aripă transparentă și iridescentă ca să înțeleagă pe viu mecanismul de împăturire și despăturire al aripilor ascunse ale
“Artistul contemporan trebuie să fie capabil să identifice problemele reale ale societăţii în care trăieşte…” [Corola-blog/BlogPost/92671_a_93963]
-
exactitate când anume în copilărie am făcut o supradoză de pufarin. Sau dacă am făcut vreodată. Cert este că acum, în serile acestea călduțe (comparativ cu -15 grade), cu miros pregnant de primăvară, adică de iarbă umedă și mormane de frunze arse (asta poate aduce și a toamnă, ce-i drept) am o poftă nebună de pufarin. În fiecare an e la fel. Mă apucă în prag de martie și mă lasă la fel de brusc cum începe. Sunt în stare să îngurgitez
Miroase a primăvară. Miroase a pufarin [Corola-blog/BlogPost/98306_a_99598]
-
1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului FEMEIA ROUĂ Te mai aștept cât timpul îmi convine, când încă puterea așteptării nu mă lasă, sperând cât ești plecat în altă casă, te vei întoarce resemnat la mine. Am aruncat din frunzele trecute ale vieții, pe cele ce sunt triste, negre, profund fade. Am ars tristețile care pot arde, așa să încolțim iubirea primă a vieții. În fiecare dimineață m-am spălat în rouă, cu miros de levănțică să alung teama, să
FEMEIA ROUĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381600_a_382929]