1,190 matches
-
a revoltat împreună cu alți săteni în contra comuniștilor, veniți în 12 iunie 1949, pentru a-i lămuri să-și comaseze pămînturile. Tatăl va fi arestat și adus acasă pentru a-l aresta și pe fiu. Se va ascunde și va sta fugar pînă în 1971, în total 22 de ani și 4 luni. Asemănător cu Pan M. Vizirescu. "Pe 25 octombrie 1971, narează Ilie Alexoaie, a murit mama. Pe 26 octombrie, am ieșit eu. Îmi pare rău că a intrat în pămînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a venit multă lume. Și ca să mă vadă pe mine. Ziceau: "Unul a murit, altul a înviat!"" Va lucra nouăsprezece ani în CAP, iar după Revoluție își va recăpăta cele trei hectare și jumătate de pămînt, pentru care a stat fugar peste două decenii. Nici acum nu s-a lăsat de lucrat pămîntul, doar pentru el am suferit cum declară. Greu ar fi de spus despre acești supraviețuitori că ar fi eroi, mai degrabă victimele bolșevizării țării de către ocupanții sovietici. Aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Delta Dunării, în 1964, după 13 ani și 9 luni de detenție. Între cele prezentate din anii de pușcărie își va aminti de un băiat din Apuseni: "O victimă. Stătea pe munte, la niște odăi. Au trecut pe acolo doi fugari și i-au luat din mîncare. În urma lor, au venit securiștii. "Mă, au trecut pe aici doi?" "Au trecut. Erau înarmați și mi-au luat din brînză și din slănină". Pentru asta i-au dat 8 ani de închisoare!" Emanuoil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nesupunerea, chiar armată, la colectivizare, lupta împotriva bolșevizării țării, pregătirea populației satelor în vederea conflictului, prevăzut de noi, dintre Occident și URSS. Credeam că vin Americanii!" Împreună cu Constantin Malu va avea cîteva confruntări cu Securitatea și schimburi de focuri. Vor sta fugari prin păduri. Va fi capturat împreună cu soția și anchetat din 1951 pînă în 1953. Au fost condamnați la cîte 25 de ani de închisoare. Preotul Filip va fi ucis în 1952, în timpul anchetelor, la Securitatea din Bacău. Dumitru Huțanu (n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1948, pentru a-i găzdui la sălașul de vite, unde Maria se găsea singură, trimisă de părinți să-l păzească. De acord cu tov. lt.col. Gluvacov, am stat de vorbă cu Maria, pentru a putea fi utilizată la prinderea acestor fugari. Pentru aceasta am rugat pe tov. lt. col. Popic să le interneze într-un spital, unde să primească o îngrijire atentă pentru refacerea sănătății lor, după care să i se dea sarcină Mariei să găsească pe Crăciun Dumitru, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aservite puterii comuniste. Timp de peste zece ani, între anii 1946 și 1957, partizanii din munți au fost singurii oameni liberi dintr-o țară subjugată, reduta Făgărașului a fost ultima cucerită. O cană de apă dacă i-ai fi dat unui fugar însemna deseori condamnarea la moarte. Și totuși, cu mii de jertfe, țăranii i-au adăpostit pe luptători, le-au dat alimente, haine, arme, date prețioase despre mișcarea trupelor de securitate și adesea un loc de mormînt în grădina lor. Cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
totuși, cu mii de jertfe, țăranii i-au adăpostit pe luptători, le-au dat alimente, haine, arme, date prețioase despre mișcarea trupelor de securitate și adesea un loc de mormînt în grădina lor. Cîte merinde de drum au pus, pentru fugarii din munți, femeile din acel colț de țară nu se va ști niciodată" (L.H.L.). Viteaza din Nucșoara nu i-a trădat niciodată pe luptătorii grupului Toma Arnăuțoiu. Condamnarea la moarte a Elisabetei Rizea va fi comutată la douăzeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit un imperiu, cel moscovit, aș fi rămas „acolo” pentru totdeauna, un fugar, dar și un salvat În același timp, cineva, condamnat - sau, dacă vreți, invitat! - Încă o dată să „arate ce poate”; să fie, deoarece În profesiunea noastră, de creator, care de fapt nu e o profesiune, ci ar trebui să fie o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne convingă, cu risipă de argumente și inteligență, că Ion Călugărul, scriitorul experimentalist și apoi dogmatic-stalinist, ar avea o valoare literară care ar Întrece-o, de fapt, pe cea a ctitorului romanului românesc modern, Liviu Rebreanu! Și altele...Ă Alți „fugari” din suscitata falangă: Matei Călinescu, al cărui nume apare des În memoriile mele, Încărcat nu rareori de elogii meritate față de personalitatea sa atât de distinctă, bogată, merituoasă din multe punct de vedere, „prieten de bază”, al meu și al lui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îi pare rău că nu v-a găsit și nu va putut cunoaște . Alăturat vă trimit rândurile ei fugare și o fotografie din Suceava În care poate veți recunoaște pe concetățenii Dvs. Cu mulțumiri anticipate pentru un răspuns cât de fugar, vă dorim, și eu și soțul meu, multă sănătate și soției cele mai distinse salutări. Cu deosebită considerație, Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”4 aug. 1975”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Cred că scrisoarea mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Th. Mann și Proust m-a privit senin cu ochii săi albaștri și mi-a declarat că nu-i plac acești autori! (Erau anii în care erau de-a dreptul înjurați autori precum cei citați mai sus; chiar și „recentul fugar” în Vest, P. Dumitriu, fusese, cu câțiva ani înainte, „neîndurător” și sarcastic cu un Joyce, iar criticii de „autoritate” precum Crohmălniceanu, Tertulian sau Paul Georgescu, ce în intimitate confesau în șoaptă interesul lor față de „modalitățile moderne apusene”, în scris și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vor să profite de starea de criză pentru a face cariere spectaculoase, la limita legalității, a adevărului și a pudorii elementare etc. etc...Ă Nu, atunci, în anii imediat următori lui ’89, după ce m-am numărat printre foarte puținii scriitori „fugari” care s-au întors definitiv în țară, nu voiam să am, să „fi avut” dreptate politică și nici măcar să fiu tratat după cărțile mele de proză, după romanele mele publicate înainte; am primit cu bucurie revista Contemporanul oferită de ministrul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ziuă, zidurile se prăbușiră și poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Morțun în nordul Moldovei jurnalul lui Sadoveranu înregistra date zguduitoare, reluate, după două luni, în Cumpăna (1909, nr. 1-4), sub titlul Reflexiile unui explorator. Tușe apăsate, în negru, punctează dezolarea locurilor dintre Valea Jijiei și Prut. "S-au strâns aici fugari din toate părțile, dezertori, fugari din închisori, și trăiesc departe de cei care i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Sadoveranu înregistra date zguduitoare, reluate, după două luni, în Cumpăna (1909, nr. 1-4), sub titlul Reflexiile unui explorator. Tușe apăsate, în negru, punctează dezolarea locurilor dintre Valea Jijiei și Prut. "S-au strâns aici fugari din toate părțile, dezertori, fugari din închisori, și trăiesc departe de cei care i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici a trăit singuratic, departe de ai lui, ca pescar, s-a însurat cu o lipovancă, a făcut cu ea copii, s-a întors la starea sălbatică. Târziu, când l-au chemat feciorii, după amnistie, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a întemeiat un mic sat. A făcut căsuțe, și a primit oameni cari lucrează pământ închiriat, ori în parte, și firte la boer. Fac și alte treburi. Dar n-au al lor decât ce pot agonisi. S-au strâns aici fugari din toate părțile, dezertori, fugari din închisori, și trăesc departe de cei cari i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici. E așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
A făcut căsuțe, și a primit oameni cari lucrează pământ închiriat, ori în parte, și firte la boer. Fac și alte treburi. Dar n-au al lor decât ce pot agonisi. S-au strâns aici fugari din toate părțile, dezertori, fugari din închisori, și trăesc departe de cei cari i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici. E așa de departe până la comună, și e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Românească și Transilvania au fost în mod sigur locul de refugiu, dar câtă vreme a stat într-o parte sau alta nu se poate preciza. Iancu de Hunedoara fusese sprijinitorul tatălui său așa, încât, regatul Ungariei îi era deschis tânărului fugar. În Țara Românească, Ștefan avea prieteni și neamuri. În cele două țări, el s-a format ca om politic și militar, pe lângă oamenii care cunoșteau toate secretele artei militare, într-o vreme în care evenimentele din sud-estul european solicitau la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare și Țepeș. În realitate era un conflict între domnul Moldovei și regele Ungariei. Cererea ardelenilor, făcută în octombrie 1460, ne arată că Petru Aron se afla încă în Transilvania. Matei îl va primi la curtea lui pe fugar, în nădejdea că se va ivi prilejul de a-l pune pe tronul Moldovei, care se afla acum în sfera de influență politică a Poloniei. În aprilie 1461, regele polon trimitea un sol în Țara Românească. Trimiterea solului polon a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
inima spre vărsare de sânge pe Ștefan a trecut în Ardeal, „ci pentru că trebuia să poarte grija tronului său și a liniștei țării sale”, amenințată de prezența lui Petru Aron în Transilvania. Ștefan cel Mare a urmărit, probabil și prinderea fugarului, dar a ținut și să-i avertizeze pe cei care-l sprijineau că vor păgubi mult din această cauză. Consolidarea relațiilor moldo-polone După incursiunea din secuime, Petru Aron s-a refugiat la curtea lui Matei Corvin. Putea avea loc oricând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
somno, tum vino o ec cupatos”, cum scrie cronicarul ungur Thuroczi sau cum scrie Ureche „cându ei era fără de nici o grijă. Și fiindu și beți și negătiți de război”. În studiul lui E. Antoche, Ștefan cel Mare apare ca un fugar, după înfrângerea de la Baia. Mai mult, ungurii au reușit să-l prindă, în timp ce domnul rătăcea însoțit doar de două slugi. Această afirmație se bazează pe un pasaj din Cronica moldo-germană, titlu dat de P. P. Panaitescu, deși ea avea un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dacă va fi oprit de vreo vătămare sau de dușmani puternici, domnul va trimite pe cineva cu toată puterea sa. Ștefan se obliga să-l ajute pe rege împotriva tuturor dușmanilor acestuia, cu excepția Poloniei. În Moldova nu vor fi primiți fugarii din regatul Ungariei (aluzia limpede la ceea ce se petrece în 1467), iar litigiile dintre cele două țări vor fi judecate de comun acord la hotarul dintre cele două țări. N. Iorga a considerat că acest tratat era „adânc umilitor pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o apucă spre Dunăre, ca să le curme turcilor calea”. Dlugosz, în schimb, vorbește de o mare izbândă obținută de Ștefan cel Mare. Deși se temea de puterea lor, domnul i-a zdrobit „într-un măcel crâncen”. Și-i urmări pe fugari cu atâta râvnă, încât ucise mai mulți din fugă decât din luptă. Cuprinși de groază fugarii își aruncau nu numai armele, ca să fie mai ușori la fugă, ci și arcurile și tolbele, șeile și hainele ca să scape fie și „nearmați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
izbândă obținută de Ștefan cel Mare. Deși se temea de puterea lor, domnul i-a zdrobit „într-un măcel crâncen”. Și-i urmări pe fugari cu atâta râvnă, încât ucise mai mulți din fugă decât din luptă. Cuprinși de groază fugarii își aruncau nu numai armele, ca să fie mai ușori la fugă, ci și arcurile și tolbele, șeile și hainele ca să scape fie și „nearmați și goi”. O scrisoare a hanului tătar către sultan confirmă cele relatate de Dlugosz. Hanul scria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]