915 matches
-
Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe când treceam peste un fir de apă și puteam să vedem mai departe de jur-Împrejur, zărirăm pe malul din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
groasă și de unsuroasă și de plină de zăpadă din care se ițeau nenumărate bucăți de gheață. Undeva, spre Miazănoapte, se mai vedea Marea cea mare așa cum o știam noi și, din ea se ridicau din când În când niște fuioare Înalte de apă. Imediat În urma lor se auzea un fel de strănut prelungit și moale, așa că ne repezirăm cu toții să vedem ce se petrece. - Niorak, peștii cei mari, Îmi spuse Nunatuk. Uite-i! Îmi arătă ea cozile care izbeau apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare Înainte să fi ajuns la noi. Unul dintre vânătorii lui Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea cea mare, Între două stele strălucitoare, și ne spuse, sigur pe el: - De acolo vine. Acolo e tare departe. Iar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească ceva. Și după aia, și piatra. La sfârșit, și oamenii. Așa e. Of, of, mi-am spus, să vezi că, odată și odată, vorbele astea o să despice lumea În tot atâtea fuioare câți oameni. Și atunci, lumea va mai fi? Ne-am descrețit frunțile de tot doar după ce soarele a mai răsărit de câteva ori, pe când treceam pe lângă un pământ uriaș, despre care Dyas mi-a spus că era locul unde Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
băiatul mersese În urma acestui om, cu ochii ațintiți asupra spatelui său lat. Acum, cînd bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am mai putut abține și am citit-o acolo mergând, stând Într-un picior, ținându-mă cu o mână de bară. Acum camera asta Îmi pare să se află În mijlocul lumii. I’m happy. Și inconștientă. Ana. * (FIRIDĂ, FOTĂ, FLUIER, FUIOR) E Începutul verii. Grințu deja a Însoțit un grup de greci ortodocși În turneul lor prin nordul Moldovei și al Transilvaniei. Experiența i se pare interesantă și, Într-un fel, suficient de „filmică“ pentru a-i sugera scenarii gata decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
interesat de sensul cuvântului, ci de sonoritatea lui. L-am mai surprins o dată făcând asta când am oprit Într-un sat să bem apă. A văzut o femeie torcând cânepă și a repetat apoi de trei ori la rând cuvântul „fuior“. Parcă Încerca să denumească obiectul din nou. Poate ți-am mai zis eu, mai demult, că aveam un coleg În armată... — Da, mi-ai spus, obiectă Gelu. Era prima dată când Își tutuia fostul pedagog. Ei, da, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În românește. Mă așteptam ca măcar unul din ele să fie de origine greacă sau latină. Asta ar mai fi explicat câte ceva. Dar nu. Firidă e bulgăresc, fluier se pare că vine din albaneză (!), fotă e turcesc, iar etimologia lui fuior este necunoscută. Ciudat, nu! Într-un fel, teoriile „istorice“ ale tipului de care-ți spun se confirmă și prin asta. Atâtea obiecte circulă Însoțite de numele lor și atâția oameni fără! Gelu fu sigur acum că știe cine a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
continuare, programul: Eu unul nu mă mai căznesc să pun ordine. / Când ziduri vor cădea în ruină, voi fi cel mai drept. Și, legat de condiția demiurgică a artistului, el proclamă: Ești o lume ce-ncepe, fiind însă Înconjurat de fuioare de fum și își îndeamnă „ucenicul” să accepte sacrificiul (Fii ucis!), fiindcă numai așa poate avea garanția regenerării, prin eliberarea de jumătatea asemenea celorlalți. Poezia Simonei-Grazia Dima implică o luciditate și o fermitate a perspectivei eului liric, prin care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde seara când se-arată Luna veselă-n ferești, Ea îmbracă-n aur
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
îngădui. Tata trebuia să cosească iarba de pe Seaca, să are, să semene, să aducă lemne din pădure, iar mama, după ce din primăvară până ce cădea zăpada nu avea timp decât duminica să-și spună în liniște rugăciunile, trebuia să toarcă iama fuioarele de cânepă din care țesea, tot iarna, pânza pentru cămășile noastre. Toate problemele mele provin, probabil, din înstrăinarea de această mentalitate. Ce misiune mi-am atribuit eu? 14. Am avut o noapte aproape albă. Așteptând să-și producă efectul somniferul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cred că pe mine mă urmărește. M-am desprins din strânsoarea mâinii ei și am spus: — Ne putem lămuri imediat. Am deschis ușa și m-am strecurat afară; Fiona m-a urmat până la trepte. Se făcuse răcoare și era liniște. Fuioare subțiri de ceață atârnau în aer și se încolăceau straniu în jurul luminii albe a lămpilor stradale. Am urcat și am coborât aleea, peste peluzele de iarbă și m-am uitat în ambele direcții pe stradă. Nimic. Apoi am căutat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
distrați în jocul fulgilor albi care nu contenesc dânsul, pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam ai dreptate, Pâcule. Aista
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Printre nămeții cu spinările cocoșate, Crâșma din drum apărea ca o arătare care și-a tras o cușmă albă mare cât o lume și aceea cam prea pe-o ureche...Când au ajuns mai aproape, au băgat de seamă că fuiorul de fum scos de hornoaică părea ca un stâlp pe care se sprijină un colț de cer. Stiți voi ce înseamnă când fumul urcă drept în sus? a întrebat plin de importanță Pâcu. Nu știm, moș Pâcule - a răspuns Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
e marea potrivnică a vieții normale a oamenilor și cea mai cumplită secetă s-a lăsat asupra meleagurilor românești, oamenii hrănindu-se cu scoarță de copac măcinată și „Umblam buimaci prin grădini/ După ierburi și rădăcini/ Care treceau prin noi fuior/ Când verde, când roșu, multicolor”. Cât de crunt a fost lovită o mare parte a țării de această calamitate și mai ales Bucovina și Moldova - sporind numărul crucilor în cimitire, alături de cei ce muriseră în 4 ani de război, apărând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Bum! Și Vecinul acela curios a devenit, instantaneu, o simplă amintire pentru partenerii de bridge ai domniei sale... Sau nici măcar atât, pentru că (nicio noutate, de acum) uitarea este, pur și simplu, un burete hulpav care șterge, repejor, toate urmele... * Scriitorul văzu fuiorul de fum negru și fu în stare să bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi câteva momente de mirare maximă, apoi se rezemă de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă. - Nu. Nu acum. Nu din nou. De ce, Magicianule? De ce? - Fiindcă ești un iepure. Iepurii nu pot avea momente de liniște. Iepurii fac pe ei de frică, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se supere boierii, că umblă să cumpere moșia cucoanei și nici pământ de muncă n-o să le mai dea, să rămâie muritori de foame. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrân dintre toți, cu pletele crescute până pe umeri și cărunte ca un fuior de cânepă melițată, cu ochii albaștri apoși, întrebă cu glas plin de îngrijorare: ― Toate bune și frumoase, măi oameni, dar ia să facem socoteala că boierul zice: nu pot să vă vând vouă moșia, că voi n-aveți bani destui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tine! bâlbâi bătrânul, crucin-du-se. Numai să nu-ți pară rău pe urmă! ― Ce să-mi pară rău, că doar o singură moarte are tot omul! strigă Petre depărtîndu-se, grăbit, fără să știe unde. În câteva ferestre ale castelului se iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre vârf, acolo unde erau umerii, și mai subțiri, ca niște fuioare, spre glezne. Nu aflaseră niciodată cât de calzi erau aburii aceia, dacă erau aburi sau doar o vedenie a vânturilor, acolo unde se întâlneau ele, căci Magul frunzelor, cu mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
violenței infantile, prin același duet al fetițelor surprinse în plină agresiune - aici ele rup, vertical, tapetul de pe pereți, dezvăluind imaginile secrete ale corpului, ce par să o absoarbă, foarte concret, pe una dintre ele, răsucindu-i părul ca pe-un fuior, în sus, unindu-l, prin forța unui vârtej, cu ombilicul-sfincter proaspăt dezvelit în zid. Imaginea e un recul tardiv al altei vechi obsesii - despre banalul casnic din Illinois-ul copilăriei Tanning afirma, în memoriile sale, că desemna un loc în care
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]