1,614 matches
-
admirație, șoptind mereu acel nume melodios, tulburător, predestinat succesului și iubirii. ― Nanone!... Ah, vei fi a mea! Simt că vei fi a mea! Tu vii doar pentru mine. Mă vei privi în ochi și... Se veșteji dintr-odată, căci îl fulgerase prima dilemă: ce haine prefera Nanone? Orientale sau europene?... Ah, ah, ah, idiotule! Prostule! Era profund dezamăgit și furios pe sine. Îți imaginezi că ea va admira poalele tale de mare boier, ișlicul și papuceii tăi turcești? Amintește-ți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
croitor, nu mi s-a părut prea entuziasmat... Să fi fost croitorul? Exclus! E deja verificat. Nu înțelege o boabă din limba rusă. Doar dacă... Ia stai!... Acum îmi amintesc. Mai era acolo și tânărul acela insolent care tuna și fulgera împotriva mea și a ofițerilor mei... Să fie vreo legătură între el și văduvă?) Kutuzov o urmă preocupat pe Nanone în cabina ei. Era sau nu era agent? ― Mă simt flatat, daragaia maia! Probabil că lumea care mă iubește îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dansator la altul și de la cadril la pyrrhica, vals, galop, mazurcă și mult îndrăgitul lancier, recent adoptat în saloane. O urmărea fermecat și, ori de câte ori trecea pe lângă el, unda de senzualitate îl lăsa fără respirație. Încerca să descifreze enigma privirii care fulgera din umbra coifului, mai ales atunci când bătea din palme, așa cum cerea una din figurile dansului. Savura beția pe care zâmbetul și râsul ei o infuzau în sângele lui. „Da, este cu adevărat liberă. Poate că asta e și trăsătura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se milogea de câteva minute, alergând tot lângă calul lui. Prințul era obișnuit cu astfel de cereri și nu refuza niciodată pe nimeni. Scoase o monedă și i-o aruncă. țiganca o prinse din zbor și, în același timp, îl fulgeră nu numai albeața brațului, dar și privirea. Manuc tresări, ca și cum ar fi recunoscut pe cineva. Privi în urma lui, pe drum. O căută printre servitorii și târgoveții care umpleau strada, dar țiganca dispăruse. Ochii aceia... Putea să jure... Erau ochii Marioritzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acceptaseră sfârșitul războiului și semnaseră tratatul de pace, membrii delegației turce de negociere. Îi cuprindea turbarea când se gândeau că niște mocofani dejucaseră mărețele planuri ale împăratului lor. Bineînțeles, nu puteau folosi acești termeni pe față, așa că spumegau, tunau și fulgerau doar despre trădarea intereselor Imperiului Otoman. Ce oameni de treabă! Într-adevăr, acea pace de la București căzuse ca un trăsnet pe capul împăratului francez. Napoleon avusese o încredere nelimitată în victorie atunci când ordonase trupelor sale să tropăie prin stepele Rusiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Intuiția lui nu greșise. Scrisoarea Marioritzei, invitația ei, de fapt, îi oferise ocazia nesperată de a acumula toate acele informații. Și, pe tot acest drum, în toate căutările lui fusese însoțit, susținut, încurajat de... Dante Negro. ― Dante Negro! șopti prințul, fulgerat de un zâmbet ivit dintr-o spontană transfigurare interioară. Trăia o relație nouă, în care diferențele se estompau, o relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văzut-o alergându-și-o prin vii, dar nu e ea chiar atât de mare-mare, Încât să nu se mai joace și cu mine, olecuță (ultima oară la noi, În bucătărie, unde-a dat mama peste noi, mie mi-a fulgerat perechea de palme, pe Duda a primblat-o de gâțe - de gâțe a azvârlit-o afară, zicându-i să n-o mai prindă pe la noi, că i le taie - dar m-am dus eu la ea, când bătrânii erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vreo zece zile grohăie-mugește Încolo, pe mâna dreaptă; acolo-i Răsăritul. Oamenii zic: La-Nistru. De aici, din calidor, se vede bine de tot lumea largă; și frumos, oamenii din sat: I-a apucat, așa, dintr-o dată, hărnicia; vrednicia i-a fulgerat, de nici n-ai zice că suntem la noi, la Mana. Se tot duc, Mănenii - și se to-ot Întorc - de la deal. Dacă ai număra: de câte patru-cinci-șase ori pe zi; de vreo săptămână. Din zori pornesc să-și tot primble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri, mi se pare că va trebui să... Se întrerupse brusc, pentru că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe urmă în tigaia bătrânului, ca să-l sature... Și el, Rafael, s-ar fi putut agăța în acele undiței, iar după aceea ar fi sfârâit în tigaie. Frântura asta de coșmar, fulgerându-i pe dinaintea ochilor pentru o secundă, îl făcu să se răsucească pe burtă și să înoate repede spre celălalt mal. 4 N-o mai fi avut mult până s-o ia razna definitiv, după felul cum o ținea de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așa ceva? Mirela înfuleca de zor la cârnați, socotind că nu s-ar fi dat pe una ca Geta, cât de friptă de foame o fi, de abia se mai ține pe picioare, Doamne iartă-mă, și-n același moment o fulgeră gândul: se spurcase - cârnații, deh, acum, tocmai acum, cu mai puțin de-o săptămână până să iasă din post... Ținuse la sânge tot postul, păcătoasa de mine, am zis că poate s-o îndura Dumnezeu să-mi meargă mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vizor. Pe urmă, mi-am dorit să mă fi abținut. Felice Bortshe, Duggie Sutton, dnul și dna Ashley erau Înșirați pe treptele de la ușa mea, În această ordine, de parcă stabiliseră În prealabil o oarece schemă a Întâietății. O clipă, Îmi fulgeră prin minte gândul de a mă furișa Înapoi pe canapea și de a sta Întinsă până ce plecau ei, dar Felice se uita fix În vizor, ca și când ar fi știut că sunt acolo. Printr-un efect al lentilelor, ochii ei păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o smucitură, dar el Își ținea mâinile atât de strâns pe fundul meu, că abia de-am reușit să mă las pe spate suficient cât să-l privesc. Încă n-am spus „start“... — Tacă-ți gura, ticăloasă mică, replică el, fulgerându-mă cu ochii săi albaștri. Dacă ai de gând să-ți scoți hainele, ai la dispoziție treizeci de secunde, după care ți le smulg eu. Dă-i bătaie. Mă eliberă fără tragere de inimă, probabil ca să mă ajute. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-l lase în pace pe Finn. Numai de farmecele ei nu mai are el nevoie acum. Nu știu ce-am putea noi să facem, ridic eu din umeri. Poate doar să-i stropim cu niște apă rece. Lui Daisy îi fulgeră ochii a război. — Numai atâta știi! mă apostrofează ea triumfătoare. Mai există și alte metode! Tocmai mă gândesc s-o întreb ce are de gând, dar Barney intră în cameră. Are părul ciufulit și pare foarte, foarte dezorientat și supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
curaj să coboare În puț. Povestea asta m-a ațâțat, și mi-a venit poftă să vizitez locul. Dar de la sfârșitul secolului trecut până astăzi multe subterane se prăbușiseră și, chiar dacă puțul acela existase vreodată, cine știe unde se găsea acum. Îmi fulgeră prin minte că dragonii găsiseră ceva acolo, la al treilea nivel sub pământ. Citisem tocmai În zilele acelea o carte despre secretul de la Rennes-le-Château, Încă o istorie În care, Într-un fel, intră și templierii. Un paroh fără bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Franța de către Iosif din Arimateea, după alții o piatră cu puteri misterioase. Adesea Graalul apare ca o lumină fulgerătoare... E vorba de un simbol care ține locul vreunei puteri, al vreunei surse de uriașă energie. Dă hrană, vindecă răni, orbește, fulgeră... O rază laser? Unii s-au gândit la piatra filosofală a alchimiștilor, dar, chiar de-ar fi așa, ce anume a fost piatra filosofală, dacă nu simbolul vreunei energii cosmice? Literatura privitoare la ea e nesfârșită, dar se identifică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar el un digestiv de plante. I se părea, zise el, călugăresc, arhaic și aproape templier. L-am Întrebat ce credea el despre colonel. „Pe la edituri”, răspunse el, „se adună toți insipizii de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză, trebuia să plece. „Astă-seară sunt invitat undeva”, zise el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
circulau sub haină falsă. Când se Întoarce la Paris, după apariția manifestelor, află că toți Îl considerau rozacrucean. După cum bătea atunci vântul, nu era o faimă prea bună și-l deranja și pe prietenul său, Mersenne, care tocmai tuna și fulgera Împotriva rozacruceenilor, tratându-i de mizerabili, subversivi, magicieni, cabaliști, puși pe semănat doctrine perverse. Și atunci, ce face Descartes? Se arată În lume, peste tot unde poate. Și pentru că toți Îl văd, și nu se poate nega asta, e semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiind sigur că nu vor rezista mult loviturilor năpraznice, mi-am scos sandvișul cu pastă de pește și o revistă de literatură. Înfulecam și citeam despre simbolistica morții fericite a lui Pașadia în Craii de Curtea Veche, când m-a fulgerat o revelație: cravata nu mi se potrivea de nici un fel cu pantalonii bufanți, albaștri. - Tăcere sau vă ia mama dracului, broscoilor! C II - Nene, cumperi cărămida asta? Să-mi sară ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă fulgeră o idee: care are la el un cuțit? Râsetele au tăcut. Intram la clasă, dar nu țineam ore. Doar stăteam cu elevii. Ăsta era ordinul de la sindicat. O chestie mult mai grea decât predatul. Cum să stai ochi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puse subit, cu privirea arzătoare. ― Mi-ai arătat atâtea moșii boierești, moșii peste moșii, mari și frumoase. Dar pământurile oamenilor unde sunt? Grigore Iuga tresări. Nu așteptase acuma întrebarea, deși, pe când îi explica, pe drum, în câteva rânduri, i-a fulgerat și lui prin minte și chiar s-a mirat că Titu nu i-o pune. Își reveni repede și răspunse: ― Apoi vezi, pământurile oamenilor, asta e chestia țărănească!... Pămînturile! Nu prea sunt, și unde au fost s-au cam spulberat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ca niciodată odaia lui Roșu era plină de redactori și de gălăgie. Se discutau întîmplările de ieri de la Cameră și mai cu seamă un articol-manifest apărut în Glasul poporului, oficiosul opoziției, semnat de un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna și fulgera comentând pasagiile, pe care un redactor roșcovan, veșnic revoltatul Bebe Antoniade, le citea cu glas tare. ― Stai, șefule, ascultă, că acuma vine partea cea mai tare! strigă Bebe triumfător. Ia ascultați: "Cu câtă durere de inimă văd insuficiența, nedestoinicia guvernului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atât de înfrățit cu ei prin toată viața sa și a înaintașilor săi, încît i se părea peste putință ca țăranii să nu aibă instinctul aceleiași frății. " Ar fi trebuit să mă duc totuși la Ruginoasa să-i dojenesc! îi fulgeră iar prin creier gândul care-l frământase toată ziua și pe care-l înlăturase mereu. Te pomenești că țăranii vor crede că mi-a fost frică și..." Ajunsese la marginea grădinii, unde începea ogorul. Conacul rămăsese în urmă. Felinarele din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu știu, nu știu. Poate că a căzut și și-a stricat generatorul. (Șovăi.) Nu poate sau nu vrea să răspundă. Cred că ar fi mai bine să-l ridicăm. ― Nu e prematur? Și eu sunt îngrijorată, dar... Dallas o fulgeră cu privirea. Când văzu că Lambert îl fixa speriată, se calmă. ― Bine. Bine. Locul ăsta (arătă către pereții lucioși) mă calcă pe nervi, asta e. Îți spun că trebuie să-l tragem. ― Se poate dezechilibra, dacă se prăbușește; rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]