15,951 matches
-
întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să dea un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a-i lua pământul, forțat, din Rotonda. Dacă nu răcnea nevastă sa pe afară, o omora, bătând-o de pereți. Beraru Era un bărbat scurt și gras, dar nu avea burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu doi nasturi. Cămașă albă și o cravată pe măsură, în picioare avea pantofi bine lustruiți, încât puteai jura că sunt noi. De meserie era învățător
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că mergeau cei doi și cu uratul și cum casele la acea vreme nu erau înalte și erau cu o cameră și tindă și beci nu aveau, carnea de porc și cârnați de la Crăciun le țineau oameniI în pod la fum, casele fiind acoperite cu paie, iar soba era prevăzută cu hoarnă și mai rar cu horn. Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și subțiri întunecate și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Tablou uitat Am visat în această noapte, că mă plimbam prin grădinile din Ada Kaleh și prin cetate. Era un rai, să stai printre flori, smochini, măslini și chiparoase. Un fum de cafea învăluia cetatea cu porțile ei de fier ce au ascuns lumini și mister. Orașul, fără statui, fără tipare, ca o stea, la Dunăre te aștepta, din geamie se umplea cerul cu smirnă și tămâie. Cunoscută de argonauți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor instinctive fac din acest personaj, destul de plat, o femeie ce ascunde comoara senzualității, căci ea avea mintea acoperită într-o plasă amețitoare și înconjurată de fumul des al unei beții, o beție în care doar Vâlsan se poate vedea limpede, perceptibil. Scriitoarei nu îi reușește foarte bine povestea de dragoste ca manifestare în doi, dar cu toate acestea paginile cel mai bine realizate sunt cele în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
geroaselor nopți siberiene, după ce încerca să se încălzească cu supa aceea din coji de cartofi adunate de la groapa de gunoi a comandamentului lagărului. Dus la un moment în biroul comandantului, pentru un interogatoriu, P.H.L. a găsit camera acestuia plină de fum, din cauza unei sobe improvizate. De fapt, paznicii sovietici nu știau să facă sobe! Drept care s-a oferit să rezolve problema. Într-o vacanță studențească învățase de la un unchi cum se construiesc sobele de cărămidă și teracotă, cu acele camere comunicante
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unei sobe improvizate. De fapt, paznicii sovietici nu știau să facă sobe! Drept care s-a oferit să rezolve problema. Într-o vacanță studențească învățase de la un unchi cum se construiesc sobele de cărămidă și teracotă, cu acele camere comunicante denumite „fumuri”. După ce l-a scăpat de fum pe comandant, a fost trimis și în alte lagăre, pe o rază de două-trei sute de kilometri, ca „specialist”. Evident, situația sa a devenit oarecum „privilegiată”, dar „tinicheaua” de la dosar, de „dușman al U
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sovietici nu știau să facă sobe! Drept care s-a oferit să rezolve problema. Într-o vacanță studențească învățase de la un unchi cum se construiesc sobele de cărămidă și teracotă, cu acele camere comunicante denumite „fumuri”. După ce l-a scăpat de fum pe comandant, a fost trimis și în alte lagăre, pe o rază de două-trei sute de kilometri, ca „specialist”. Evident, situația sa a devenit oarecum „privilegiată”, dar „tinicheaua” de la dosar, de „dușman al U.R.S.S.”, atârna încă destul de greu. Și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că reușise s-o stîrnească la vorbă. Așa că se hotărî să fie cît mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Evelin: Da, totul pe suport electronic și magnetic. Nu folosim suportul de hărtie, îl considerăm depășit. în timpul liber pe terase speciale - un fel de cafenele - inhalăm arome obținute din Univers, inclusiv ale Pămăntului. Aurora: Arome de pe Pămănt? Evelin: Scorțișoară, vanilie, fum de bețe de tarhon. Profesorul: Vorbiți o limbă? Evelin: V-am spus că noi comunicăm prin telepatie după un cod stabilit individual de către Academie de milioane de ani. Deci numai Academia poate modifica sau completa codul individual. Aurora: și nouă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ai umblat și ce-ai făcut. Evelin, în timp ce consumă sucul special: M-am plimbat pe străzi, prin parcuri; am văzut mulți căini și cerșători. Apoi, am intrat într-o discotecă. Mi-a plăcut numărul fetei de la bară, dar prea mult fum de țigară și mare zgomot. Aurora: Ai văzut un număr de striptis și n-ai dansat? Evelin: Ba am dansat, am primit și aplauze... Aurora: Uite Casanova, unde era? Auzi, dar cu ce-ai plătit tot ce-ai făcut la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin: Vă duc la domiciliu și după amiază trec să vă iau. Darwin: Cred c-o să fie o noapte de pomină. Onorabile, unde mergem, în afară de fete, să fie și lăutari. îmi este dor de căteva melodii: „Deschide gropare mormăntul”, „în fumul de țigară” și căte alte melodii cu care am pansat mereu rănile sufletului meu atăt de încercat de-o lume invidioasă, duplicitară, capabilă de orice josnicie pentru a nu fi altul mai fericit decăt ea. Evelin: Domnul Darwin, vă cred
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
exclusivitatea unor pagini, așa cum va avea loc mai târziu, ci era reflexul vieții de fiecare zi. Prometeismul creator al propriei vieți, poietizarea, catharsisul tragicului existențial acesta era sensul răspuns la antisensul destinului, al moirei. Pentru Omar Khayyam jucărie a timpului, fum și cenușă este sensul vieții și al lucrurilor omenești; și totuși, pentru cei aleși ar exista un sens ascuns, numai de ei știut. Pentru Petrarca, Goethe sensul vieții este iubirea transfigurată de poezie. Pentru Lala Lal Ded, dansul care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pericol care-l stârnea în aceeași măsură în care îl surprindea neplăcut. Faptul că el, Alexandre, se lăsa prins într-o poveste aproape compulsivă cu o fată încă imposibil de deslușit, la trei săptămâni după ce legătura lor se oficializase în fumul unei țigări pe care ea i-o stinsese cu aplomb, în cămăruța lui deodată umplută până la refuz de un trup alb și perfect, însă încă fără suflet, ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căscând, deși buzele ei rămân prinse în același imperturbabil surâs politicos. Franceza ei soignée, tipică studentului străin care face ușoară paradă de integrarea lui lingvistică lipsită de asperități, mascând o origine exotică, se rostogolește în șoapte pline și cărnoase peste fumul de țigară care inundă încăperea și se oprește, voluptuos, în cupa lui cu șampanie. Alexandre bea și surâde, la rândul lui, ușor în admirația propriei imaginații, care detectează metafora și-l face să soarbă din nou lichidul în continuă efervescență
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Alexandre, cutreieră orașul ca un îndrăgostit sadea la braț cu o femeie frumoasă căreia, da, a început să i se ghicească un ușor accent estic, mănâncă somon cu sos de ciuperci și mărar într-un pub zgomotos și înecat de fum, urcă la monumentul lui Walter Scott, aleargă prin ploaie (bineînțeles că plouă, suntem și ești la Edinburgh, iar aceasta poate dege nera oricând într-o autentică poveste siropoasă). Becul de 100 de wați e varianta ta de lampă a lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O apucă cu colții de-o labă și-o scutură cu putere. Era ultima ei șansă. Dacă nu-și revenea în simțiri și nu ieșea atunci, focul nu i-ar fi lăsat scăpare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară?, împrejurimile. "Începe iarăși", își spuse Lupino, neștiind ce să creadă. Cum putea acorda credit vorbelor unui lup care, amețit de căldură și de fumul gros pe care-l inhalase, părea să urmărească fantome?! Închise ochii preț de o secundă. "Ascultă-ți glasul inimii", spunea adesea Hana. Se lăsă, pentru a nu știu cîta oară, condus de glasul inimii și se relaxă. Spui că ești
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
crezut pe cuvânt. De aceea voi recurge la o ultimă și supremă încercare: îi voi nega existența cu patimă și cu ardoare, cu vorbe și - de ce nu? - cu talent! Deci, omul meu nu există, este cel mult o fantomă, un fum de o consistență chimică necunoscută, modelat, în chipul cel mai bizar, de vânt... Că ar semăna cu cineva anume nu este dovedit și, la drept vorbind, nedorit. Orice s-ar întâmpla, el nu va exista și nimeni nu o va
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un renegat al propriilor copii: cărțile. Și este vorba de paginile pe care le-a scris consumându-se până la flacără, lumile imaginate depărtându-se treptat de acest incendiu ciudat, ca niște planete rătăcitoare, pe când el rămâne orbit și tușind din cauza fumului... Dar ce poate fi mai înălțător decât sacrificiul prin creație? Ce-și poate dori un scriitor mai mult decât ca romanele sale să hălăduiască singure, purtându-i numele pe buzele a mii și mii de cititori? Deși se știe - și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
prea apăsați de sarcinile de serviciu. Și atunci, caută o portiță de salvare... Văd eu numaidecât! Bat în ușă, dar, cum mă așteptam, nu aud nimic. Ați înțeles, cred, Beșleagă nu avea nevoie de secretară: mai întâi pentru că nu avea fumuri, al doilea, nu voia să împartă secretele cu nimeni. O restructurase cu vreo doi ani în urmă. De aceea uza de sonerii. Este mai eficient, mai economic și chiar mai democratic, comunicând, adică, direct cu masele. Cum spuneam, bat în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
apelul la frică pentru a crește conformismul social și pentru a menține status quo-ul. Exemple * "Nimeni niciodată nu a fost concediat pentru că a cumpărat un IBM." * "Dacă nu introducem cipuri pe pașapoarte, teroriștii vor ataca din nou." * "Nu vrem ca fumul de la armele de foc să devină nori în formă de ciupercă." Președintele SUA, George W. Bush * " Dacă inculpatul nu va fi achitat, vor fi lupte de stradă. De aceea el e vinovat." * "Nu cred că vreți ca dl. Jones să
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
MINISTRUL: Ce? Te-am rugat eu să vii? Poate crezi că aveam nevoie de prezența ta într-un asemenea moment. Cînd trebuie să mă duc la cimitir. Să car coroane de plumb. Să fiu vînat de fotografi. Să stau în fum de lumînări proaste, pentru că nu sînt bani pentru lumînări bune. Să ascult preoți cu voci proaste, pentru că bugetul nu-și poate permite unii cu voci mai bune. În loc să mă compătimești, te dedai la agresiuni. Îmi stresezi Venera. PATROANA: Ajunge, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prim ajutor, dar Efimița o gonește cu un gest) Fugi, nenorocito! Efimița începe să plîngă, își adună forțele, ia paharul, toarnă apă în el, pune un lichid dintr-o sticluță, mai pune, gustă, mai pune zdravăn, apa se colorează, scoate fum. Efimița trage aer mult în piept va urma un moment decisiv. Ridică paharul ca o tragediană. EFIMIȚA (patetic): Hai, mamițo, să te culci și dumneata. (ordonă sieși) Scurt mișcarea! (dă paharul pe gît și cade moartă). Leonida se trezește. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]