7,001 matches
-
liniștitor pe buzele cicatrizate, adoptând postura sa cea mai reușită - profil pe diagonală - ca și când l-aș fi supus unei audiții pentru noul său serial de televiziune. Vorbi pe-o voce distantă și confuză, parcă amețit de hașișul pe care-l fuma: - Ballard, femeia aia e baza fanteziilor tuturor subiecților pe care i-am testat. Timpul pe care-l avem la dispoziție e limitat, chiar dacă tu ești prea obsedat de propria-ți persoană ca să-ți dai seama de asta. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o prietenă, dar... nu știu unde e, s-a dus cu un tip pe dig, și în bar era cam mult fum și cam multă lume și cam proastă, și... - Deci... - Exact. - Foarte bine, spun. O să bem sticla asta de vin. O să fumăm. O să ne amuzăm. - Da. Tu? Singur? - Acum, da. Undeva, acolo, e un prieten, am zis arătând cu mâna teoretic înspre un pâlc de corturi. E cu altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jucam table sub vița-de-vie din curte, înregistram piese scurte pentru soneriile telefoanelor mobile, ne uitam la televizor la meciurile din campionatul bulgar și, în fiecare seară, ieșeam la plimbare printre blocurile care înconjurau strada pe care locuiam amândoi. În timp ce eu fumam două-trei pachete de țigări, el îmi povestea întâmplări din viața sa, îmi împărtășea impresiile lui despre lume, îmi explica deosebirea dintre tehnica lui Armstrong și cea a lui Miles Davis. Știa o groază de lucruri moș Francisco. Și pentru că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu se oglindește în ea, ci pur și simplu o anulează. Este un efect fizic pe care-l studiez de demult, fără să-i găsesc însă vreo explicație. - Extraordinar, am afirmat. - Da, într-adevăr... După o pauză în care am fumat trei-patru țigări, l-am descusut mai departe pe moș. - Și ce se fabrică în ea? Chiar sticlă? - Aș, de unde, chicoti Francisco. Nu nu, cu totul altceva. N-o să ghicești niciodată. - Nici nu vreau să încerc... - Bine, nu-ți mai pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ea pe balcon. Nu îi scăpaseră privirile pline de mii de subînțelesuri de neînțeles pentru ea pe care Bogdan le schimbase cu ceilalți băieți. Pe balcon, Monica îl luă de mână și îl privi. Era frumos, incredibil de frumos, chiar dacă fuma. - Ce e? întrebase Bogdan, dar nu cu răutate, ci cumva curios, cumva drăguț. Iar Monica nu prea știa ce să zică, cum să-l ia. - Hei, spusese. Și îl mângâiase tandră pe obraz. La care Bogdan o privi trist, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ar fi fost corectă, de altfel) că se dă la ea. Vorbiră despre Frankfurt, despre Hamburg, de unde venea ea, despre firmă și diverse alte nimicuri. Când ceilalți o luară înspre casele lor, Andreas și Christine mai rămaseră o vreme, vorbind, fumând, bând o ultimă bere. În cele din urmă, ieșiră și ei. Se plimbară prin noaptea răcoroasă până la mașină. - Și acum? întrebă Andreas, învârtind cheia în contact. - Ți-e somn? zise Christine. - Nu. Ție? - Nu. Andreas deschise radioul și schimbă posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fusese nici un fulger, ci pur și simplu ejaculasem. Nici nu îmi dădusem seama că mi se sculase. Mi se părea foarte ciudat. - Hei, zise Annie, ce să fac acum? Îmi trecuse orice chef de ea. Am închis stația și am fumat mai departe în tăcere. Era aproape cinci dimineața sau cel puțin așa mi se părea. Începeam să mă oftic. De ce nu muream? Se scursese mai mult de o jumătate de oră de când fusesem împușcat. Dacă în loc să-mi pierd timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mașină se auzea Billy Corgan cântând: Believe, believe în me, believe In the urgency of now And if you believe there’s not a chance tonight Tonight, so bright... Melania se sprijini de mașina udă. M-am apropiat de ea. - Fumezi? m-a întrebat, întinzându-mi un pachet de Camel. Fără să gândesc nimic, i-am tras un pumn în față. Apoi încă unul. Țigările i-au căzut din mână. Am apucat-o de un braț și am trântit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el e un nimeni! Ești un om atât de bun! Adăugă fata lingându-mă pe gât. - Hm, da... am răspuns zâmbind și călcând acceleratorul până la fund. Roțile mușcară din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8/9 octombrie 2004 DREPTATEA LUPULUI Pe fundul fântânii era un întuneric de puteai să-l tai cu cuțitul. Lupul schelălăi de câteva ori de frică până se convinse că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Și eu! Nu vrei să vorbesc cu fata de la ghișeu, să ne dea locuri împreună? - Ba da, cum să nu, vorbește! Și a vorbit, firește. 24-26 august 2004 CAT’S AVENGER Muzica: Peter Gabriel, Prodigy, David Bowie Stăteam pe balcon fumând niște țigări și ascultând Astral Weeks, și chiar așa și simțindu-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
duc să descopăr Europa, le spusese părinților când se hotărâse să plece. Mă duc să descopăr drogurile și femeile, le spusese prietenilor. Într-o oarecare măsură reușise. Nu descoperise chiar Europa, dar măcar văzuse Olanda - Amsterdam, Rotterdam, Den Haag, Eindhoven. Fumase toate felurile de hașiș accesibile legal în Amsterdam, dar fusese oarecum dezamăgit de ele. O bere avea asupra lui un efect considerabil mai mare. Iar femei avusese vreo patru, toate curioase să afle cum fute un japonez. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
O bere avea asupra lui un efect considerabil mai mare. Iar femei avusese vreo patru, toate curioase să afle cum fute un japonez. Cel puțin așa credea Shuoke. Și aflaseră. După patru luni de stat acolo începuse să se plictisească. Fumase hașișul, văzuse orașele, futuse femeile. Ce mai era de făcut? Un prieten olandez îl luase la un meci, Ajax-Heerenveen. Și ceva făcu „clic“ în capul lui Shuoke. Paradele lui Lobonț, nonșalanța lui Chivu, pasele lungi ale lui Snijder, driblingurile interminabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
blond. Un metru nouăzeci. Mușchi. Creier. Buze subțiri, surâs robotic, privire inteligentă, ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o lumină prea puternică și să nu se reflecte pe albul crud al hârtiei, rozând umbrele caracterelor tipografice, ca la amiază, în sudul Italiei. Încearcă să prevezi acum tot ce ți-ar putea evita întreruperea lecturii. Țigările la îndemână, dacă fumezi, scrumiera. Ce mai e? Vrei să faci pipi? Asta tu știi. Nu doar că aștepți cine știe ce lucru deosebit de la cartea asta. Din principiu, nu mai aștepți nimic. Sunt atâția alții, mai tineri sau mai puțin tineri decât tine, care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de loc în care se strâng hippioții și fumează dagga, ceea ce nu era cazul aici. Erau cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
semnificație sacră. Obed Ramotswe, care-și iubise fiica și care economisise fiecare rand, fiecare cent pe care-l câștigase în mina aceea inumană și sporise, de dragul ei, turma aceea minunată de vite, nu ceruse nimic pentru sine. Nu băuse, nu fumase, se gândise numai la ea și la viitorul ei. De-ar putea să șteargă cu buretele cei doi ani îngrozitori petrecuți cu Note Mokoti, când știa că tăticul ei suferise atât de mult, conștient că Note nu poate s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vin de butuc, cules bobiță cu bobiță de mine, le-am terciut în saci curați, face bine, nu mai puneți totul la inimă, că te ia vătămătura de nu mai știi ce-i cu tine, numa’ o-nghițitură... Am fi fumat o țigară în ghereta lui, iar nea Grigore mi-ar fi povestit a nu știu câta oară cum l-a repezit el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceață, n-o prinzi bine, dup-aia o vezi ca prin sită, numa’ voi credeți că-l puteți duce la gură, dar el nu este, cum nici primul n-a fost! Săracii discipoli nu mai îndrăznesc să arunce nici o vorbă, fumează, cu ochii în zare, adică la reclama la excursiile în Turcia care precizează și vizita cu ghid la cel mai mare bazar din Stambul. Sunt derutați: cum ar veni, ei beau de dimineață ceva ce nu există? - Numai mintea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dă-te de-acolo, vomiți pe trandafirii de dulceață ai maică-tii... Toți de lângă ștrand știu să-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de chichi, le scutur de nisip și le pun în buzunare. Sorin le fumează în grădină cu furculița. - Și n-a mai găsit-o pe prințesă? Cu cine s-a măritat din ăia doi? Cu moșneagul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de chichi, le scutur de nisip și le pun în buzunare. Sorin le fumează în grădină cu furculița. - Și n-a mai găsit-o pe prințesă? Cu cine s-a măritat din ăia doi? Cu moșneagul care-i cumpărase rochia sau cu ăla care avea cal și plecase la luptă? - Nu știu, c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
coada României, că, vorba ceea, de-aici ori fugi la gară, ori o iei spre cimitir, că nu mișcă nimic, dar io zic că-n vreo doi ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez în continuare. - Acuma s-am eu bani, să cumpăr vreo două-trei apartamente, c-o să le crească prețu’ de câteva ori, da’ n-am, fir-ar a dracu’ de treabă, n-am! Am să mă duc sâmbătă la o nuntă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la una de vreo nouăzeci de ani, paralizată, tre’ să-i pună plosca sub ea, să-i dea cu lingurița, în cărucior, e bogată, dar nu știu, ori n-a avut copii, ori au murit ăia înaintea ei... poți să fumezi dacă vrei... ori baba-i talpa iadului de-mpușcă toți fuga... am lăsat-o, ne înfundasem în datorii până-n gât, copchilu’ la școală, parcă el știe că n-ai... costă toate, eu stăteam fără slujbă de mai bine de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]