8,881 matches
-
apropo, m-a rugat să vă transmit ca nu poate veni la această ședință, este în spital. Nici săptămâna viitoare nu poate veni, dacă e să ne luăm după spusele doctorului. Mda. Unde rămăsesem? - Frate, a zis maestrul negru de furie, cuvintele pe care tocmai ni le-ai adresat nu pot fi trecute cu vederea. - Da, am răspuns, păi, de-aia am și venit, să-mi dau demisia. Mi-a ajuns. - Frate, a zis maestrul, în primul rând nu se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spiritual. Dar pula! Nimic. Și nici să se dea bătut nu putea, pentru că era mult prea sigur că Suki voia să fie futută. Așa și era. Dar ce era de făcut? De zis? Nu știa. Îi venea să plângă de furie, de neputință. Și, colac peste pupăză, Suki zise ceva. - Poftim? întrebă Shuoke, care era adâncit în gânduri. - Ce facem acum? repetă Suki. - Oh, ăăă, ce propui? răspunse Shuoke cu o întrebare. - Mergem la un film? Pentru Shuoke, „mergem la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
avea loc la baia publică Grivița. Deși ne cunoșteam între noi, ne recomandarăm totuși. Goliciunea făcea deosebirile dintre locatari să pălească. Domnii arătau ca doamnele, fetițele ca băiețeii, băiețeii ca domnii, doamnele ca fetițele. Atmosfera era înflăcărată, toată lumea urla, de furie din cauza administratorului, de fericire din cauza apei care curgea nepăsătoare pe corpuri și capete, pe puli și pizde, pe brațe și picioare. Domnul Mărculescu, vecinul meu de palier, propuse să vorbim cu primăria, cu ministerul, cu firma Gaun, cu președintele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe cerul cenușiu, uniform și imobil, observatorul pare o capcană pentru cicloane, o momeală plasată acolo ca să atragă mânecile de vânt ale oceanelor tropicale îndepărtate, oferindu-se, ca o relicvă ideală, furiei uraganelor. În unele zile, orice văd mi se pare încărcat de semnificații: mesaje greu de comunicat altora, greu de definit, de tradus în cuvinte, dar tocmai de aceea hotărâtoare. Sunt avertismente sau presimțiri care mă privesc pe mine și omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Elveția: „Țineți cont de următoarele: unde toți eșuează, Ermes Marana reușește! Am reușit să vorbesc cu Flannery în persoană: stătea pe terasa vilei sale, udând cârciumăresele din ghivece. E un bătrânel ordonat și liniștit, chiar afabil, până ce nu-l apucă furiile... Aș putea să vă comunic multe lucruri despre el, prețioase în activitatea dumneavoastră editorială, și o voi face de îndată ce voi primi un semn de interes, prin telex, la Banca sus-numită, unde se află numărul contului meu curent...“ Motivele care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sultan să-și suspecteze propria soție de a fi de conivență cu revoluționarii. Dar neîndeplinirea faimoasei clauze din contractul de căsătorie ar fi dus la o ruptură foarte gravă pentru dinastie, cum doamna nu se abține să amenințe în focul furiei care a cuprins-o, când gărzile i-au smuls din mână un roman abia început, tocmai cel al lui Bertrand Vandervelde... În acel moment, serviciile secrete ale sultanatului, aflând că Ermes Marana tocmai traducea romanul în limba maternă a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în engleză (sau, mai bine-zis, traduse în engleza din care se pretinde că au fost traduse), nici un critic n-ar putea să le deosebească de adevăratele scrieri ale lui Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în pământul unei alte civilizații. Îmi imaginez un bătrân japonez în chimono, trecând peste un podeț arcuit: este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai o aluniță acolo! În același loc ca mine! Privește! În acea clipă, o ploaie de pumni se abate peste capul și spinarea mea, iar Dona Jazmina a apărut ca o furie: - Despărțiți-vă, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu se poate! Despărțiți-vă! Nu știți ce faceți! Ești un netrebnic ca tatăl tău! Îmi revin cât pot mai bine. — De ce, Dona Jazmina? Ce vreți să spuneți? Cu cine s-a încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
blocat vreo două zile pentru că nu-mi venea pe limbă „patlagină”. Și căutam prin sertărașele creierului. Din când în când, câte un cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar mă apucă o furie de colecționar care nu știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca Însuși centrul planetei să fie făcut bucăți numai pentru ca el să nu se poată bucura de o clipă de liniște, avea să fie făcut bucăți. „Dar n-o să mă azvîrliți voi pe mine de-aici, mormăi el, mușcîndu-și cu furie cuvintele. Nici marea, nici focul, nici cutremurele, vulcanii sau cataclismul nu-mi vor veni de hac, pentru că eu sînt Oberlus, Iguana, și voi domni pe insula asta chiar dacă va fi Înghițită de măruntaiele pămîntului, fiindcă dacă va fi cazul voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oameni. Ura lui crescu singură, alimentîndu-se din ea Însăși și din elucubrațiile lui, pe măsură ce stelele Înaintau pe un cer fără nori, și a fost un moment În care era cît pe-aci să izbucnească și să strige În noapte, scuipîndu-le furia lui, dar nu a făcut-o, ci a așteptat tăcînd mîlc, rumegîndu-și surd setea de răzbunare. CÎnd În sfîrșit se ridică În picioare, luase deja o hotărîre. Lăsă deoparte armele, păstrîndu-și numai maceta lungă și ascuțită, aceeași care Îl decapitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sinistru al asasinului. Vru să strige, dar nu reuși s-o facă, deoarece Își pierdu cunoștința. Iguana Oberlus Îl trase deoparte pe rănit, Își dădu jos pantalonii slinoși și, pentru prima oară În viață, pătrunse o femeie, posedînd-o cu o furie demențială, pe cînd era Încă privit de ochii unui bărbat căruia viața avea să i se scurgă din vine În numai cîteva clipe. Fu o noapte lungă. Noaptea cea mai lungă din istoria acelor insule, probabil; noaptea În care murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că era mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii. Normalitatea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu. - Vreau să te văd ca În ziua În care ai venit... Pune-ți-o! repetă el amenințător și autoritar. Îi dădu ascultare. Nu de teama furiei lui, căci pînă În clipa aceea iubise violența care isca acea furie, ci pentru că experimenta o bolnăvicioasă senzație de durere, gol sufletesc și amărăciune observînd că, pe măsură ce se Îmbrăca, se depărta de el, de puterea și de influența lui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți-o! - Nu. - Vreau să te văd ca În ziua În care ai venit... Pune-ți-o! repetă el amenințător și autoritar. Îi dădu ascultare. Nu de teama furiei lui, căci pînă În clipa aceea iubise violența care isca acea furie, ci pentru că experimenta o bolnăvicioasă senzație de durere, gol sufletesc și amărăciune observînd că, pe măsură ce se Îmbrăca, se depărta de el, de puterea și de influența lui. Se simți victorioasă. Dacă fusese Îndeajuns de prost pentru a o elibera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe deasupra mai era și Înspăimîntător de urît și ridicol de pretențios. Se Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine... Dacă nu e un copil normal, am să-l arunc de pe culmea falezei. — Ți-ar fi plăcut să facă cineva același lucru cu tine? — Bineînțeles. Nu ți-e de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
minusculă, o caricatură de ocean, pe care o vizitase Împreună cu Germán de Arriaga, avea mai multă putere și personalitate decît acel Pacific stupid, mereu plcictisitor, mereu plat, ca și cum un strat gros și invizibil de grăsime ar fi potolit pentru totdeauna furia lui, ca și cum ar fi fost numai o oglindă uriașă, pusă acolo pentru a răsfrînge razele soarelui. Dar ce era acea mare fără personalitate? O mare fără alt semn de viață În afară de acel curent tăcut și trădător, care Încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă, azvîrli vîsla În apă și, cu toate că Oberlus Îl lovi cu furie, o aruncă din nou după ce a recuperat-o și i-a pus-o din nou În mîini. Dădură la o parte vîsla și Îi dădură să bea o Înghițitură de apă, așteptînd să-și recupereze mințile și să-și vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fu chiar pe punctul de a o face cu plăcere. Voi Învinge...! Voi Învinge, pentru că eu, Oberlus, Iguana, Înving mereu... Puse mîna pe vîsle și mai Înfruntă o dată marea, care nu era nemărginită. Lungi, blînde, leneșe, valurile se spărgeau fără furie sau putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
televiziune. Cariera mea de manechin prindea aripi. Voiam să le spun despre noul meu iubit, Manus, dar nu. Fie că-i bun sau rău, viu sau mort, Shane tot are parte de toată atenția. Eu nu mă aleg decât cu furie. — Ascultați, zic. Asta îmi iese pe nepregătite. Eu, zic, eu sunt ultimul copil care v-a mai rămas în viață, așa c-ar fi bine să începeți să-mi dați puțină atenție. Tăcere. — Felching, cobor vocea. Acum sunt calmă. Felching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Cottrell. Corpurile torturate ale rochiilor și puloverelor și rochiilor și pantalonilor și rochiilor și jeanșilor și fustelor și pantofilor și rochiilor, aproape toate mutilate și deformate, și implorând să li se curme chinurile. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi furie. Flash. Dă-mi răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă care sunt, non-existența, nimicul invizibil atotputernic care am devenit flutură sfeșnicul pe lângă toate pânzele alea și: Flash. Obținem enormul infern de modă al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într‑un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]