1,923 matches
-
plăcea să meargă Împovărat de gândul că aruncase pe fereastră un semestru Întreg, dar tristețea aceasta fu superficială și dură mai puțin decât roșeața care-i Împurpura obrajii. Profesorul Îl privi Îndelung, strâmbându-și gura ca și când ar fi văzut un gândac. — Dumneavoastră vă Închipuiți că vă puteți prezenta Într-un tribunal al Republicii Italiene cu inel În nas, ca un sălbatic? Îl Întrebă. — De ce nu? răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese pierdut. La urma urmelor, un tribunal este tot o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe ecranul computerului pâlpâiau doar cifre verzi. Căută o cale de scăpare - dar pereții nu ofereau nici un fel de relaxare, iar dincolo de postul ei displayul din sală arăta alte numere chiar mai neliniștitoare: informațiile statistice generale asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceilalți trei călăreți care îl priveau și ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada, care și așa nu era a lui, așteptând supus un ordin. Zogru se apropiase pe neașteptate și-l pălmuise scurt și năucitor, poate de trei ori patru ori, apoi îi îndreptase puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aer condiționat. Seara, cablul era necesar, pentru că nu puteam căra toată biblioteca după noi, iar peste internet am sărit, că era deja prea mult. Într-un hotel de cinci stele frigiderul ne aștepta gol-goluț fără apă sau băuturi răcoritoare, iar gândacii făceau nestingheriți jojing în baie. Ce să mai spun despre pahare refolosibile la tonetele de pe plajă. După ce ai consumat un suc, o bere, venea un nene, le strângea într-un coș nu tocmai plăcut la vedere, le spăla și apoi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tocmai plăcut la vedere, le spăla și apoi ți le oferea din nou, cu încredere! N am riscat și-am cumpărat din magazinul, care aparținea, vă rog să rețineți, patronului de hotel, apă, răcoritoare pentru frigiderul din cameră, spray pentru gândaci și pahare de unică-folosință, evitând astfel plăcerea unei enterite oferite cu dărnicie de personalul complexului hotelier. N-a fost un început prea plăcut, nu-i așa? A doua zi, însă, a fost mai bine. Cu mult mai bine! Am explorat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o ploaie de meteoriți. Canapeaua tremura, iar televizorul era împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și a petelor de murdărie. Hota este supărată că nu mai funcționează și este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci, bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră! Spuneți-le că vă disprețuiesc profund, că vă consider un gândac, o coropișniță, că simpla dumneavoastră prezență mă face să râd, mă duce la isterie... ARTUR ( Afectat.): Nu-i frumos... GARDIANUL: Ce-i frumosul? Ce-i adevărul? Nu vedeți ce se întâmplă aici? Călăul n-a ajuns încă la locul execuției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de zidul din față și alunecă la pământ.): Sunt gata să mor. Am să mor din lipsă de ploaie. CASIERUL (Râde isteric.): He, he, he... N-ai să mori niciodată, mincinosule. HAMALUL: Ai să mori în patul tău, ca un gândac. IOANA: De ce-l faceți gândac pe tata? ȘEFUL GĂRII: M-au făcut gândac? IOANA: Da, tată... ȘEFUL GĂRII: Am să-i dau afară... CASIERUL (Lipit de urechea călătorului.): Nu vă faceți probleme. La noi aceste crize sunt perfect normale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alunecă la pământ.): Sunt gata să mor. Am să mor din lipsă de ploaie. CASIERUL (Râde isteric.): He, he, he... N-ai să mori niciodată, mincinosule. HAMALUL: Ai să mori în patul tău, ca un gândac. IOANA: De ce-l faceți gândac pe tata? ȘEFUL GĂRII: M-au făcut gândac? IOANA: Da, tată... ȘEFUL GĂRII: Am să-i dau afară... CASIERUL (Lipit de urechea călătorului.): Nu vă faceți probleme. La noi aceste crize sunt perfect normale. Se repetă din trei în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să mor din lipsă de ploaie. CASIERUL (Râde isteric.): He, he, he... N-ai să mori niciodată, mincinosule. HAMALUL: Ai să mori în patul tău, ca un gândac. IOANA: De ce-l faceți gândac pe tata? ȘEFUL GĂRII: M-au făcut gândac? IOANA: Da, tată... ȘEFUL GĂRII: Am să-i dau afară... CASIERUL (Lipit de urechea călătorului.): Nu vă faceți probleme. La noi aceste crize sunt perfect normale. Se repetă din trei în trei zile. Hi-hi-hi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am dormit, am zis eu. — Și cu ce-am greșit? întrebă Kraft. Am plănuit ceva spre răul tău? — Ascultă, George, am început eu, de ce să-ți legi soarta de-a noastră? De ce să vii și tu în pivnița asta cu gândaci negri? Tu n-ai dușmani. N-ai decât să rămâi cu noi, George, și-o să ți-i faci dușmani pe toți dușmanii mei, până la unu. Mi-a pus mâna pe umăr și m-a privit adânc în ochi. — Howard, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Rusia Sovietică, în cuvinte scurte care sunau ca niște bile de rulmenți lăsate să cadă pe un pietriș umed, declarase că nu e nevoie de nici un proces. Un fascist ca mine, a susținut ea, trebuie strivit cu piciorul ca un gândac de bucătărie. Dar ceea ce a mirosit a moarte subită a fost mânia vecinilor mei. Ziarele mai barbare tipăreau fără comentarii scrisori de la persoane care voiau să mă vadă expus într-o cușcă de fier prin toată țara, de pe coasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii ăștia, nu destul îi lași pă securiștii ăștia de la partid să ne belească, cum le vine lor cheful, ce-are copiii ăștia nevinovați de trăiește și crește ca niște gândaci?“ Venea tac’tu și mă luam la palme, că de ce plâng la capul tău, să-ți distrug moralul în somn, că tu trbuie să crești fără griji și să nu-ți intre la conștiință necazurile noastre. Sofronică e acum mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de un acoperiș nou. Martie a fost o lună caldă. Noaptea ne trezeam înspăimântați de căderea țurțurilor de pe pagodă și de mugetul avalanșelor îndepărtate. Puteam merge desculți și nu mai trebuia să încălzim apa de spălat. Se treziseră la viață gândacii, muștele și marii țânțari yuzo. Întoarcerea maestrului devenea mai necesară ca oricând, fiindcă Gongku nu mai avea cu ce să-și încânte frații, putând doar să le prescrie exerciții repetitive; ei însă tânjeau după mai mult. Su Qi era perimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gâtul; alături de mine am văzut un chițcan pe care îl strivisem în cădere. Dar acum se întâmplau prea multe lucruri. De peste tot veneau oameni și animale. Oamenii veneau în pelerinaj, înfruntând o vreme capricioasă, și au adus cu ei mici gândaci care mișunau peste tot. Am descoperit în iarbă sute de insecte. Avem și fluturi, o droaie - să-ți faci insectar. Iezii de capră sălbatică behăie pe stânci când nu știu pe unde s-o apuce. Dacă văd o umbră mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
X. Acum pleacă. E mai bine să pleci. Eram în culmea furiei. - Voi nu existați! Sunteți mai rele ca roboții, sunteți niște scânduri însuflețite, mi-e scârbă de voi! Cum puteți să vă mișcați! Cum puteți vorbi! Sunteți hidoase! Sunteți gândaci! - Ieși afară. Ieși afară acum, a spus Z și s-a ridicat de pe canapea. Părul i se electrizase de la contactul cu perna, șuvițele îi semănau cu niște șerpi. - Voi vă acceptați situația, dar ce aveți cu ea? Ea e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
autentică, pură, nu puteam să-i spun lucrurile astea în cuvinte, m-aș fi bâlbâit și s-ar fi dus dracului încercarea, voiam numai să-i demonstrez că nu e acceptat. Dar oricât am căutat, n-am găsit nimic, nici un gândac. Am căutat și la baie, și sub covorul de lângă pat, și în lucrurile lui, peste tot. În cele din urmă am ridicat și eu vocea, ca să nu rămân dator, i-am spus să nu-l mai prind cu gândaci prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici un gândac. Am căutat și la baie, și sub covorul de lângă pat, și în lucrurile lui, peste tot. În cele din urmă am ridicat și eu vocea, ca să nu rămân dator, i-am spus să nu-l mai prind cu gândaci prin cameră, că i-i bag pe gât sau ceva în genul ăsta, și i-am atras atenția că de azi înainte vor exista niște reguli de comportament (pe care n-am mai apucat să i le înșir, fiindcă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
armonioasă a contrariilor princpiu estetic prezent în haiku; Din când în când umanul animă spațiul edenic într-o simbioză unică (Femeie privind; cules de melci). Micro și macrocosmosul se află într-o îngemănare armonioasă: buburuză, melci, pisoi, buhă, guguștiuci, ciori, gândac, crăițe, crizanteme; cerul cu stele, nori raze de lună, scoici, pescăruși, toate acestea sunt tot atâtea subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lăsat pe jos și prin colibă a trecut o avangardă de saca-saiya. În fiecare punct în care existase o pată de grăsime n-a mai rămas decât o gaură curată, iar în locuință n-a mai rămas nici urmă de gândaci, de viermi, de șoareci și de mâncare, căci nu exista animăluț, nici colț pe care furnicile să nu-l fi curățat. Soarta lui era să se sfârșească de o febră paludică, victimă a unuia dintre cei o mie de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și noroios. Te vei da bătut? întrebă el. Vei îngădui să vină cu securile, cu fierăstraiele și cu tractoarele lor și să transforme totul în deșert? Sunt ca o armată de saca-saiya mâncând petele de grăsime de pe pantaloni, viermii și gândacii, iar acum sunt înfometați și îndrăznesc să se pună cu tine. Mă auzi? Îndrăznesc să se pună cu marele Amazon. Îi vei lăsa să te biruie? Căută o insuliță în mijlocul curentului, săpă o groapă adâncă fără alt ajutor decât maceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ștefania Damache, clasa a V-a Școala Gimnazială „Ion Ghica” Tortoman județul Constanța profesor coordonator Prisecaru Violeta Este primăvară! Toată lumea a prins viață și acum totul are culoare. Mii de gâze și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
surâzând glacial. Cine are nevoie de drepturi legale? Cu rețeaua mea de eco-cunoștințe clandestine, pot să dispar uite-așa, a spus el pocnind din degete. Sunetul ascuțit a răsunat în urechile lui Alice. În primul rând, la tabăra nemțească de gândaci. — Gândaci...? E un grup din Germania care a construit un întreg sistem de tunele sub un teren folosit drept crescătorie de specii rare de gândaci, pe care l-au salvat din mâinile investitorilor imobiliari. Alice și-a închipuit-o imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]