2,545 matches
-
Țăranul fără simțuri - Cristian Toma, Nebunul Funcționar - Mihai Răducu, Mamă copil - Amalia Ciolan, Primarul - Bogdan - Ghițulescu, Poetul (Pușkin) - Ioana Visalon, Doctorul tânăr - Mihai Răzuș ECHIPA TV Organizatori producție: Sorin Cristea și Marius Flonta, Postprocesare sunet: Cornel Ciuleanu, Editor imagine : Cosmin Găleată, Scenografie décor : Georgeta Nistor și Roxana Lungoci, Scenografie costume : Roxana Lungoci, Director de imagine platou : Bogdan Marincov, Directori de imagine teren : Dan Stoian, Marian Oprea, Dan Constantinescu jr., Regia de montaj : Cătălin Bălan, Redactor : Florin Mihailescu - Brăila, Colorizare : Bogdan Dumitru
DAN ASTILEAN in Premiera Casei de productie TVR SALONUL NR 6 () [Corola-blog/BlogPost/339436_a_340765]
-
director de școală, Pavel Năstăsescu. - Când ai văzut dumneata să fi ajuns apa până aici? Ți-aduci aminte să fi intrat vreodată în moară? a ripostat președintele Olăroiu. - Eu nu, dar bătrânii satului își aminteau când au scos apa cu gălețile din locașul motorului, iar uiumul s-a dus pe gârlă. N-a fost pagubă mare, că acolo erau fierotine, nu le păsa de apă, pe când mobilierul, arhiva, documentele școlare curente..., a îndrăznit să insiste directorul Năstăsescu. - Aia era moara boierului
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
muncile câmpului, erau folosiți la lucrări necalificate ca încărcat-descărcat, curățat și stivuit cărămidă, la săpături, cernut pietriș sau nisip, la cărat apă, preparat și turnat beton ș.a. Seara, omul de serviciu al școlii, cu acceptul autorităților, aducea țuică cu o găleată de la distileria sătească, de la cazane cum le numeau sătenii, aflate acum în administrarea gospodăriei colective. La sfârșitul zilei de muncă, timp de peste o oră, toți își ostoiau oboseala în jurul acesteia. A fost turnată fundația, apoi cărămida a fost stivuită sub
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
se mai chinuiască prin odăile alea strâmte ale băncii. Mai ales că ne vor veni câteva cadre noi. Timp de o săptămână, pe șantier nu a mai ajuns nimeni dintre autoritățile comunale. Colectivul a încetat a mai trimite salahori și găleata cu țuică nu a mai ajuns. Doar directorul se agita, dar, după o discuție de la sfârșitul unei zile cu Radu Călinoiu și Păsat, s-a liniștit și el. - Domne-nvățător, nu te mai zbate ca peștele pe uscat! Dumneata nu
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
țuica de-a venit la noi? s-a îngrijorat bătrânul Năstăsescu. - Nuuu! Aia a intrat la scăzământ ca și zilele de muncă cu care au fost pontați salahorii. I-a socotit câte opt litri la fiecare din cele 86 de găleți, deși, știți bine, mai de fiecare dată nu erau nici cinci kile. Dar, pe lângă asta, crezând că nu se bagă de seamă, Tudor o mai fi vândut ori și-a săturat neamurile, că a ieșit lipsă cu 2200 de litri
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
spre Păsat - nu pățește nimic din partea oamenilor și nici a celor de controlează. Lumea noastră știa de-atunci ce-i așteaptă, dar nu vă contraziceau din respect. Iar revizorul doar l-a chemat ca să știe câtă țuică a luat cu găleata, a încercat Radu să-l liniștească. - Și tu ai știut, Ioane? - Ia? Păi ce crezi dumneata? Am ținut socoteala pe zăbrelele casei: Cum ajungeam acasă, trăgeam o linie. Când am auzit de anchetă, am dat fuga la zăbrele și am
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Și tu ai știut, Ioane? - Ia? Păi ce crezi dumneata? Am ținut socoteala pe zăbrelele casei: Cum ajungeam acasă, trăgeam o linie. Când am auzit de anchetă, am dat fuga la zăbrele și am numărat liniile. Optzeci și șase de găleți. Am numărat de două ori. Numai că, de multe ori, găleata era mai goală, poate cu doar trei kile. Rareori, doar când am avut peste treizeci de salahori, mi-a dat Tudor opt litri, și asta după multe rugăminți. De
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
ținut socoteala pe zăbrelele casei: Cum ajungeam acasă, trăgeam o linie. Când am auzit de anchetă, am dat fuga la zăbrele și am numărat liniile. Optzeci și șase de găleți. Am numărat de două ori. Numai că, de multe ori, găleata era mai goală, poate cu doar trei kile. Rareori, doar când am avut peste treizeci de salahori, mi-a dat Tudor opt litri, și asta după multe rugăminți. De construcția școlii nu și-a mai adus nimeni aminte. Cei de la
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
înainte de alegerile parlamentare să fie retrogradă. Călcând în picioare Legea responsabilității fiscale care prevede că măsurile cu impact financiar nu se pot lua înainte cu 180 de zile de expirarea mandatului guvernului, formațiunile care au votul majoritar în Legislativ transformă gălețile și plasele cu făină și zahăr în pomeni electorale prin creșteri de lefuri și tăieri de taxe. Avem lideri care repetă la nesfârșit sloganul Nu ne vindem țara al anilor ‘90, reîmpachetat în Tehnocrații urăsc poporul și vor să dea
Un naționalist de grotă se ia de Julien. Aviz părinților care aleg nume „străine” pentru copiii lor () [Corola-blog/BlogPost/339199_a_340528]
-
s-a hotărât să renunțe la acest gen de muncă și a făcut-o într-un mod inedit, care a constituit ulterior piatra de temelie pentru prima lui afacere proprie: a mers la birou îmbrăcat într-o salopetă, cu o găleată și o perie, hotărât să spele geamurile clădirii în care era sediul societății la care lucra. Când șeful lui l-a văzut l-a întrebat mirat: Păi cum te-ai deghizat așa? Dar el chiar nu se deghizase, simțise el
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
pasă. El mi-a înfipt factura în poartă, s-a scărpinat în spate și a plecat mai departe. Florin era agentul cu încasările. De la început observasem că nu are foc în sobă. Pusese reșoul de aragaz pe plită și o găleată veche plină cu pietre, deasupra. Se plimba prin casă în ciorapi, pantaloni de trening și o haină mai groasă, dar se auzea și un fâșâit dubios care nu știam la ce provine. M-a surprins uitându-mă curios la instalația
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
cumpăr lemne și nu poți să stai toată iarna în frig că te îmbolnăvești. Dar așa, „trag” de o butelie o lună de zile. Măcar să amorțesc aerul. Nici nevastă-mea, nici eu nu mai suntem tineri. Uite, am găsit o găleată care, de găurită ce era, nu puteam să o mai folosesc la nimic, am umplut-o cu pietre care se încălzesc de la flacăra aragazului și mai aruncă o minciună de căldură prin colțurile camerei, că altminteri când suflă vânjul ăla
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
aici s-a pregătit continuu și căpătase și experiență în profesie, nu se punea problema să nu ia examenul. Auzind mișcări prin curte, și-a dat seama că au sosit gazdele sale de la munca câmpului. Era doar soția. Lua o găleată de apă să ducă în teică, la păsări. - Bună ziua, domnișoară, gata v-ați și apucat de curățenie? - Da, mi-am luat zilele de concediu de luni, că vreau să plec în vacanță și apoi la examen, la sfârșitul lunii. - Da
NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340927_a_342256]
-
intrăm la belele, te asigur eu că nu te va mai căuta nu avea nici o grijă, poți să te duci zilnic să te plimbi pe lângă poarta lui că de tine nu se mai atinge,” spuse râzând Fedea. Apoi aruncă o găleată de apă peste Virgil care își reveni, ba mai mult Fedea îl ajută să se scoale și îl sprijini până la pompa de apă unde Virgil se spălă mai bine de sângele ce continua să-i curgă din nas. De asemenea
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
mintea: voia să se spânzure, dar avu noroc cu Ion Bâzdoagă, care nu știa nimic de tărășania lui Naie, cu „boala” boierului, și-i strigă de peste gard, în timp ce deschidea poarta de al curte. Se îndreptă spre fântână ca să aducă o găleată cu apă. - După cine alergai prin fundul grădinii mele, Naie?!... - ...După nimeni, Ioane, și-l privi înmărmurit, zicându-și în minte: „Doamne, ce eram să fac!...” Păi... vream să ajung mai repede acasă. - Atunci nu-i bine de tine, Naie
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
cam așa pății și eu. - Ia vino și stai aici pe bancă, și spune-mi cum se-ntâmplă, că doar ți-s prieten de când ne știm. S-a așezat pe banca din fața porții lui Ion Bâzdoagă care a scos o găleată de apă rece și i-a dat să bea. - Ia și răcorește-te puțin, Năică, și zimi-mi despre necazul ce se abătu peste casa ta. Thi!... tocmai Didina să-ți facă una ca asta?... femeie măritată cu fată mare... la
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
simțim natura-ncet cum prinde viață să ne cuprindă primăvară în nesfârșit-ai dimineață. RUGĂCIUNE Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi să merg pe deal cu mama și cu tata să simt parfumul fanului cosit și să duc apă rece cu găleată. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi, să merg la scoala, iarna, în opinci, iar pe măsuța scunda din odaie să n-ai nimic să pui ca să mănânci. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi ca să învăț din nou la lumânare să mai privesc
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
prin tot corpul său și stomacul imediat îi cerea ceva de mâncare. Cât tatăl era plecat la magazia în care țineau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică, Săndica a luat trei pahare înalte din bufet, le-a spălat la găleata cu apă de afară, așezându-le pe o tavă din plastic cu mânere. - Noroc, tată, și bine ai venit acasă! Stai barem mai mult? - Sărut mâna, stai să-i duc și mamei un pahar. O săptămână încheiată și s-ar
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului nu știu dacă să râd sau să plâng de darul întoarcerii deodată, aproape de culme, pașii mei nu mai vor să urce cobor pas cu pas precum găleata în adâncul fântânii la vremea cea limpede sunt iarăși copil de nimic nu-mi pasă am în jurul meu precum un fagure numai oameni dragi și eu iar mă răsfăț lângă mama și lângă tata clipele aleargă nestingherite, neînghesuite , fără grabă
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
cu apă „limpede foarte, prea bună la gust și rece de-ți îngheța limba-n gură” (așa cum scria Liviu Marian ), apă adusă de la cele trei șipote, mulți locuitori nu aveau încă apă curentă în propria ogradă și o aduceau cu gălețile din vecini, sau de la cișmelele instalate la colț de stradă. Câte o căruță beteagă (sau mai târziu, o mașină hodorogită) trecea săptămânal și ridica gunoiul menajer pe care oamenii îl scoteau în fața porților. Obicei oarecum nou și urban pentru că, înaintea
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
incendiile provocate de fumători La Suceava, în Bucovina, potrivit unui regulament instituit ceva mai târziu (în anul 1838), administrația locală a înființat un serviciu pentru stingerea incendiilor care dispunea (potrivit documentelor) de două pompe de incendiu, două vehicule-cisternă, 30 de găleți, două pompe de mână, câteva topoare și scări de incendiu. La 1813 însă, când încă nu se organizase un astfel de serviciu, măsura impusă de Comandamentul Militar al Țării Bucovinei era menită să preîntâmpine distrugerile pe care le puteau produce
FUMATUL INTERZIS! de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341684_a_343013]
-
de navigație, sau se aliniază la coadă pentru a primi apă de băut atunci când se deschide o sursă. Dacă cineva are în casa apă care curge la robinet, pune semne afară, pentru că oamenii să vină să-și umple cănile și gălețile. De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost îmbrânceli la cozi ... Oamenii își lasă ușa casei deschisă, pentru că așa e mai sigur, în caz că lovește un nou cutremur. Oamenii tot spun „Așa era pe vremuri
MESAJ DIN JAPONIA de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341694_a_343023]
-
amnarul pe cremene și gata focul. Fugiseră prin porumbi. Pluta pârâia și trosnea din toate oasele. Văzuseră focul satele de peste șapte dealuri, dinspre Musculești, Frasinul, Scioca, Țicleni, Bibești și Bâlteni, până la Aninoasa și Cărbunești. Pluta ardea. Degeaba veniseră oamenii cu gălețile. Stâlpul de foc răsucit de vânt se înfigea în inima cerului, trosnea și horcăia scuipând grăunțe de jăratic peste oamenii care se fereau în toate părțile de crengile în flăcări ce-și luau zborul ca niște berze roșii, uriașe și
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
danseze pe la case. O fată cânta monoton, cu note scurte și cu tact repezit un text străvechi al Paparudelor. După ritmul cântecului dansează și bat din palme, pleznind din degete și repetând: „Ha! Ha!”. În acest timp gospodina ia o găleată de apă și le stropește. Paparudele se prefac că fug, dar până la urmă, tot se lăsă udate. Erau răsplătite cu bani, faină, mălai, ouă, fasole. Mai recent, acest joc a fost preluat de tinere țigănci, care dansează despuiate, doar cu
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
mălai, ouă, fasole. Mai recent, acest joc a fost preluat de tinere țigănci, care dansează despuiate, doar cu cingătoare de frunze care la acopere goliciunea. Cântecul Paparudelor este tot mai rar, aproape uitat: „Paparudă rudă,/ Vino de ne udă,/ Cu găleata, leata,/ Peste toată gloata./ Ploaie, Doamne, ploaie,/ Locuri să se moaie,/ Ploiță curată,/ Din ceruri vărsată./ Unde-i valea seacă,/ D-apă să se facă,/ Unde-i valea lungă,/ Mai mult să se-ajungă,/ Unde-o da cu plugu',/ Să
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]