1,335 matches
-
era cu mult mai bătrîn ca să-i spună tinere. Se uită la Julius, deseoperindu-l abia atunci și Începu să-și frămînte mintea, Încercînd să-și dea seama dacă era din căsătoria asta sau din cealaltă, nu voia să facă o gafă punînd o Întrebare În legătură cu el. „E cel mai mic?“, Întrebă, fiindcă socoteala nu-i ieșise, uitase anul În care murise Santiago și de altfel nici nu reușea să calculeze cîți ani are băiatul. Susan Îi răspunse că da, că Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dim potrivă, cocheta cu alții până la exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era la o categorie mai grea decât mine și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
doctor bun nu deține o rețetă de vindecare, îl lasă pe pacient să-l învețe care este calea de vindecare. Azi am transformat pe cineva în salamandră pentru că am înțeles mai bine decît bolnavul care era remediul. Fac deseori asemenea gafe pentru că știu că sînt foarte înțelept. Tu știi că ești neștiutor, ceea ce ar trebui să fie un avantaj. Lanark stătea cu mîinile în buzunare, mușcîndu-și buza de jos și bătînd cu un picior în podea. — Dacă nu te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
creion foarte șters și era o ciornă a unei scrisori pe care nu apucase probabil s-o trimită. Era adresată paginii de corespondență a unei reviste ieftine pentru femei. Mi-au plăcut foarte mult scrisorile de la cititorii dumneavoastră care povestesc gafele nostime ale unor copii. Aș dori să vă întreb dacă ați dori să tipăriți una dintre experiențele mele. Cînd băiețelul meu avea șase sau șapte ani, am ieșit din casă într-o seară destul de tîrziu și ne uitam la stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
panta timpului său măcar să se atingă de mine, energia din trupul meu ar produce distrugeri cumplite... - Să te ia dracu'! Ai perfectă dreptate, se amestecă un tânăr, care urlă furios la Dresley. Cum naiba ai putut să faci o asemenea gafă psihologică? Doar știi că McAllister va trebui să execute poruncile noastre ca să se salveze, și asta încă foarte repede! Dresley mormăi: - Fir-ar să fie! Realitatea este că n-avem timp de pierdut cu explicații și eu mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un taximetru abandonat atrage atenția. Melania Lupu își țuguie buzele. ― Despre asta nu mi-a pomenit nimic. Vreau să spun, nu mi-a comunicat motivul. Scarlat o privi lung, fără s-o vadă: "Cum naiba, nu ne-am gîndit? O gafă idioată... Până nu se întorc ceilalți nu pot face nimic. Necunoscuta e deci pe aproape. Asta nu-i rău..." Melania Lupu învîrtea inelul subțire de pe deget. " Toate merg anapoda pentru că băieții ăștia sânt niște zăpăciți. Trebuiau să-și dea singuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea! Degeaba te uiți în oglindă! Știu, părul tău ar avea grozavă nevoie de un pieptene, nu ți-ar strica nici un puf de pudră și doar o idee de ruj, atât cât să-ți învioreze obrazul, dar ar fi o gafă de neiertat dacă te-ai ocupa acum de fleacuri. Ceilalți ar conchide că întîmplarea nu te-a afectat îndeajuns." Privi hârtia carbonizată și chicoti. " Firește că vei trage apa! Nu se lasă astfel de urme niciodată. Oricine s-ar întreba
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aer. ― Nu vrei să le comunici ideea la telefon? Nucu Scarlat șopti cu privire tulbure: ― M-am convins de atâtea ori... Am trecut prin câteva situații dificile. În combinațiile cele mai bine ticluite, cele mai subtile, se strecoară totdeauna o gafa tâmpită. De asta mi-e teamă. Melaniei Lupu îi sticliră ochii: " Cred că ai găsit, draga mea... Nu cunoști denumirea exactă, dar știu ce vrei să spui. În locul domnului milițian ai folosi ceva care să ne adoarmă... Un anumit gaz
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fii liniștită, Melania, tot ce ți-a spus până acum nu sânt decât baloane de săpun. Le poți spulbera cu o singură suflare. De data asta ai avut ghinion, dar de greșit, nici pomeneală! Să-ți arate cea mai mică gafă!" ― Acestea sânt desigur, momentele esențiale, preciză maiorul râzând. Momentele față de care dumneavoastră presupuneți că sînteți invulnerabilă. ― În sfârșit, domnule maior, îmi dau seama cât v-ați străduit ca să-mi explicați punctul dumneavoastră de vedere și bineînțeles nu aveți nici o vină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o putea imagina pe Melania Lupu, sfioasă, feciorelnică și îmbujorată, coborîndu-și privirea: "Nu împărtășesc..." Probabil nu-i fusese greu să se închipuie de 18 ani. ― Acum doi ani, continuă olandezul, mi-am reînnoit propunerea. Am fost convins că este o gafă și totodată o dovadă de egoism din partea mea, dar sânt conștient că nu voi întîlni niciodată pe cineva care să-i semene. Am avut îndrăzneala să-mi închipui că voi putea compensa lipsa de sentiment. ― Presupun că doamna Lupu a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să se stăpânească. Sub fotoliu, foarte aproape de locul unde se prăbușise, se vedeau ochelarii bătrânului. Cristescu îi ridică și-i puse pe masă. Pe buze îi plutea un zâmbet vag. Salută și ieși. Melania Lupu îi luă în mână. "O gafă îngrozitoare..." Știa și maiorul, o știa și ea. Meticulosul Grigore Popa nu și-ar fi rătăcit niciodată ochelarii și în orice caz n-ar fi plecat în oraș fără ei. CAPITOLUL XV " CINE L-A UCIS PE MOȘ CRĂCIUN?" Era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
conchise placid Azimioară. Ce-i trebuia individului toată aiureala asta?" ― Doamna Doina Popovici, vrând să-mi demonstreze cât sînteți de amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când și-a dat seama ― intuise trucul ― era târziu. Mi-am amintit totodată că-n odaia dumneavoastră m-a izbit prezența unui șnur metalic. Singur nu însemna nimic, dar, atașat la câteva piese și o lampă puternică, devenea o bormașină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întîmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urîndu-mi să ajung un artist tot atât de cunoscut și de mare ca Van Gogh. "Îți dai seama, Daniel, ce mândri vom fi când vom veni să-ți vedem operele la muzeu? Vom
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă și în câteva zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au eșuat și alte încercări ale mele de a stabili cu ele relații normale. Totdeauna am exagerat, ori într-un sens, ori în altul, fiind când prea rezervat, când prea îndrăzneț. Cauza gafelor fiind mereu aceeași: nu mă gândeam decât la mine, nu judecam decât din punctul meu de vedere. Dar parcă niciodată nu mi-am dat, mai rău ca atunci; în petic. În fâșia de lumină care pătrundea de-afară prin ușa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el. Eșecul meu profesional îl suportă alții, se vede. 22 decembrie Ar trebui să plec neapărat de aici. Altfel, o iau de la capăt. 31 decembrie Încerc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: "Nenorociților, vă omor", ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea între scaieții din zona stâncilor de marmură, căci dintr-acolo se auzeau sunetele rău prevestitoare. Cum în azil nu existau decât patru felinare, a fost o adevărată bătaie cine să pună mâna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fereastra deschisă și izbită de pervaz, "ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?" mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. "Iertați-mă", zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcîndu-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încît nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, "iertați-mă, îmi bate lumina în ochi", și începea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice domeniu, nu neapărat în sculptură, aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din comun, dar așa, totul s-a transformat într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. " Ești un om norocos", mi-a zis odată Dinu. "De ce?" i-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al Bătrânului și, eventual, o invitație. "Ei, hai, domnule sculptor, dacă tot te-ai hotărât să mă deranjezi, îndrăznește". Și mă miram că nu auzeam nici râsul, nici invitația. Inima îmi bătea eu putere, mă întrebam dacă nu făcusem o gafă pătrunzând în sala cu oglinzi fără să fiu. chemat și, cu un efort aproape supraomenesc, am deschis ochii murmurînd: "Vă rog să mă iertați că am avut îndrăzneala să..." Dar m-am oprit. Bătrânul nu era în sală. Chiar în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: Vino înapoi, să te satur eu, las-o pe Laura în pace". N-aveam absolut nici un motiv cât de cât întemeiat să gândesc astfel, dar noaptea, nervii, sentimentul că făcusem o gafă respingînd-o brutal pe Moașa, gelozia toate mă împingeau dincolo de logică. O clipă, mi-am imaginat chiar cum arătau împreună cele două trupuri, unul gras și altul unduios. Șarpele boa și liana. Puah! O uram și pe Laura în clipa aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tresărind și încruntînd sprâncenele. ― Nimic, am răspuns încurcat. O măsea care mă supără din când în când. ― A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. ― Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încît, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrîngerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. ― Sînteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. ― Să mai facem una, hotărî el. Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe care, plin de mine, o ignoram mergând ca un urs acolo unde trebuia să înaintezi ca o vulpe. Ceea ce a urmat n-a fost de aceea decât un șir de gafe. Am ajuns la azil tocmai când, pe coridorul de la intrare, Moașa o bruftuluia pe Laura, care o asculta tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]