1,115 matches
-
vestul Europei, Marea Britanie, Irlanda până când a fost "distrusă" de romani, rivalii creștinității. Druizii erau parte a culturii triburilor; ei aveau mai multe îndeletniciri: preoți, vraci (doctori), profesori, administrație, de asemenea și bărbații și femeile puteau fi numiți druizi. În întreaga Galie, există două categorii de oameni, care au însemnătate și se bucură de o anumită considerație - druizii și cavalerii. Într-o anumită perioadă a anului, druizii se așază ca să judece, într-un loc consacrat ("In loco consecrato"), în ținutul canutilor (azi
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
se bucură de o anumită considerație - druizii și cavalerii. Într-o anumită perioadă a anului, druizii se așază ca să judece, într-un loc consacrat ("In loco consecrato"), în ținutul canutilor (azi, Chartes), care este considerat că se află în centrul Galiei. Aici se adună de pretutindeni toți cei care au procese și se supun judecății și hotărârii druizilor. Druizii obișnuiesc să nu ia parte la războaie și nu plătesc impozite, ca restul populației; sunt scutiți de serviciul militar și de oricare
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
grupuri de indivizi, care se întorceau periodic în locul de origine, având ca scop deplasarea unor cirezi de animale în căutarea unor noi pășuni, spații de locuit sau pentru desfășurarea ocupațiilor. Migrațiile sunt întâlnite încă din secolele V-IV î.Hr. spre Galia, Britania, Italia, Grecia, Asia Mică dinspre vest spre sud și est. Populațiile ce au migrat în secolele III-IV d.Hr., precum francii, anglo-saxonii, goții, longobarzii și vandalii au urmat direcția dinspre est spre vest sau dinspre nord-est spre sud-vest. Au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
până în Evul Mediu. Sistemul fiscal a fost reformat, pentru a distribui corect taxele și a îmbunătăți eficientă colectării lor. Însă în anii secetoși sau prea reci și ploioși, noul sistem avea un efect negativ asupra celor care lucrau pământurile, în Galia, multi recurgând la abandonarea terenurilor agricole. Dioclețian s-a bucurat de o domnie lungă și stabilă, fiind considerat un restaurator al imperiului. A introdus un ceremonial de origine orientala, pentru a accentua diferența de putere dintre conducător și supuși, la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
partea apuseana, desi imperiul era încă perceput ca un întreg de către contemporani. În Imperiul Român de Apus, între 410-420, Constantius, "magister militum" sub Honorius, a restaurat unitatea vestică a imperiului, înlăturând uzurpatorii și respingând goții, vandalii și alanii din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i pe goții, francii și alamanii din Galia, învingând grupările
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i pe goții, francii și alamanii din Galia, învingând grupările Bagaudae din Armorica și pe burgunzi și a depunând efort pentru a stopa fragmentarea politică a imperiului. Dar readucerea bazei de impozitare i-a afectat planurile, mulți funcționari pierzând dreptul de a fi scutiți de serviciul militar și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
corăbiile adunate. La sfârșitul anului 410, moare, iar vizigoții, conduși de Athaulf, au străbătut Italia de la sud la nord, traversând Gallia sudică în 412, iar în 413 au ajuns în Oceanul Atlantic. În 415, au ajuns în Hispania, fiind rechemați în Galia, în [418]], de către patricianul Constantius, viitorul împărat, fiind amplasați între Loara și Garonne, în provincia Aquitania Secundă pentru a menține securitatea imperiului din interior în lupta cu grupările Bagaudae, ce erau alcătuiți din foști sclavi, tâlhari, fermieri și ciobani, precum și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit spre sud în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius aflat în lupta cu un alt uzurpator, Constantin al III-lea. După ce au jefuit Galia, triburile vandalilor, suevilor și alanilor au traversat Pirineii și au ajuns în Peninsula Iberica. O parte din teritoriile Spaniei au fost preluate de aceștia. Vandalii hasdingi și suevii s-au stabilit în nord-vest în Galicia, vandalii șilingi în sud, în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
român Jovinus, iar în 413 au încheiat un "foedus" cu Honorius. Aceștia au încercat să se extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia, în partea franceză a Elveției de azi și în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
foedus" cu Honorius. Aceștia au încercat să se extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia, în partea franceză a Elveției de azi și în sudul Munților Jură de lângă Geneva. I-au sprijinit
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
de pradă s-au intensificat în estul și vestul Europei în secolul V. În [[408]], Uldin, un conducător hun, a organizat o incursiune în sudul Dunării, având succes limitat . În vest, în [[425]]-[[434]], hunii au colaborat cu Aetius în Galia pentru a reprima acțiunile grupărilor Bagaudae, vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
ani în care s-au aflat sub control român. După 450 , Imperiul Român de Apus s-a redus doar la Italia. Britania a fost abandonată, în Africa română s-au instalat vandalii, în Spania s-au instalat vizigoții și suevii, Galia a fost împărțită între vizigoți, burgunzi, alamani și franci, iar Pannonia a fost stăpânita de ostrogoți, toți aceștia aflându-se sub conducerea unor căpetenii, ce depindeau nominal de imperiu în calitate de "foederati", noile formațiuni fiind regate romano-germanice de sine stătătoare. Aristocrația
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în total 34.000 de infanteriști și 6.000 de călăreți. Cavaleria să, fiind dispusă pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei linii drepte în spatele elefanțiilor . Prima linie a constat în infanteria mixtă de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În al doilea rând, el a dispus soldați cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasați în linia a treia. Hannibal a intenționat să mențină spatele liniei sale de infanterie a treia, în
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
15.000 ani î. Hr. Neoliticul apare cu 7000 ani î.Hr. iar la începutul Secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică. Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Neoliticul apare cu 7000 ani î.Hr. iar la începutul Secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică. Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. <br clear="left"> Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost străpunsă de triburi germanice, în principal de către Franci, populație de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea modernă, "Franța", derivă din denumirea domeniului feudal al Capețienilor din jurul Parisului. Cea mai mare parte din
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a dominației france asupra Europei timp de un secol. Bătălia a avut loc după douăzeci de ani de cuceriri Umayyade în Europa, începând cu invazia regatelor creștine ale vizigoților din peninsula Iberică în 711 și continuând în teritoriile france din Galia, foste provincii ale Imperiului Roman. Campaniile militare ale Umayyazilor au ajuns până înspre nord în Aquitania și Burgundia, incluzând o bătălie mare la Bordeaux și un raid la Autun. Unii istorici susțin că victoria lui Martel a oprit avansul forțelor
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
bătălie forțele lui Abd-al-Raḥmân's au jefuit și pârjolit totul în cale până la Limousin pe drumul de întoarcere la Al-Andalus, ceea ce implică faptul că nu au fost distruse în modul menționat în "Cronica lui Fredegar". Invazia Hispaniei și ulterior a Galiei, a fost condus de dinastia Umayyadă (în arabă بنو أمية banū umayya / الأمويون al-umawiyyūn), prima dinastie de califi a Imperiului Islamic după ce domnia celor Patru Califi (Abu Bakr, Umar, Uthman și Ali) a luat sfârșit. Califatul Umayyad era la vremea
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
al Aquitaniei (cunoscut și ca Eudes cel Mare) a spart asediul orașului Toulouse, surprinzând forțele lui Al-Samh ibn Malik și reușind să-l rănească mortal pe guvernatorul-general Al-Samh ibn Malik însuși. Această înfrângere nu a oprit însă incursiunile în vechea Galie romană, deoarece arabii, bazați în Narbonne și aprovizionați fără probleme pe mare, au pornit spre est în anii 720, ajungând până la Autun în Burgundia (725). Amenințat de umayyazi la sud și de franci la nord, în 730 Eudes s-a
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
creștinilor de la bătălia de la râul Garonne a fost evident îngrozitor; "Cronica Mozarabică din 754" spune (în "latină") "solus Deus numerum morientium vel pereuntium recognoscat" ("numai Dumnezeu știe numărul celor uciși"). În continuare umayyazii au devastat în totalitate acea porțiune a Galiei, cronicarii lor notând "credincioșii au trecut peste munți, au călcat peste teren neted și bolovănos, prădând și jefuind adânc în țara francilor, ucigând totul cu sabia, astfel că atunci când Eudo a sosit la luptă la râul Garonne, a fugit." Istoricul
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
general talentat se renăștea din cenușa Imperiului Roman de Apus. În 732, avangarda umayyazilor se îndrepta spre nord, către râul Loara, fiind cu mult înaintea grosului armatei și a carelor cu provizii. După distrugerea oricărei rezistențe din acea parte a Galiei, invadatorii s-au împărțit în mai multe grupuri de raid, iar corpul principal al armatei se mișca mai încet. Atacul umayyazilor a avut loc toamna târziu datorită faptului că au fost nevoiți să aștepte până recolta de grâne a zonei
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
grea. Trupele erau formate aproape în întregime din infanterie. Cavaleria grea umayyadă a penetrat infanteria creștină în primul atac, după care a măcelărit francii în timp ce aceștia încercau să fugă de pe câmpul de luptă. Armata invadatoare a continuat să devasteze sudul Galiei, având ca destinație posibilă bogățiile Mănăstirii lui Saint Martin din Tours, cea mai sfântă și prestigioasă destinație religioasă din vestul Europei la acea vreme. La aflarea acestor vești, Charles Martel și-a adunat armata și a pornit spre sud, evitând
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
ca vorbitori ai francezei, limba anglo-saxonilor, ceea ce arată că franceza devenise limba lor maternă după numai cca două secole. Deși armata Rinului, în diverse perioade, era mai mare ca aceea a Daciei, acest fapt nu a fost esențial în romanizarea Galiei, deoarece legiunile renane, erau concentrate la "limes"-ul cu triburile germanice, între Meusa și Rin, cu centre principale la Mainz, Trier, Köln, și Xantem, (de altfel, regiune în prezent neromanică). Dar nu numai Renania, ci și celelalte regiuni de frontieră
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
onorific "Gothicus" (280), iar poziția i-a fost ratificată de Senat. Domnia lui Probus s-a consumat în general în războaie încununate de succes, prin care a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiuni erau îndreptate spre eliberarea Galiei de invadatorii germanici (francii, alemanii, burgunzii și longionii), permițându-i lui Probus să adopte titlurile onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]