1,349 matches
-
că am pus mâna pe niște cai de soi, te poftesc să privești în urma mea... Moș Dumitru a adunat dârlogii în pumni, s-a aplecat ușor înainte și, strângând calul între pulpe, l-a îndemnat la... trap și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se apleca tot mai mult pe gâtul calului... La un moment dat, s-a auzit chiar și un chiot tineresc, iar mâna dreaptă a prins a se roti în aer, ca și cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dinți. Tot ce spune știința să nu-i lase cu gura căscată și tot ce spune un popă de la Cucuieții din Deal să considere adevăr ritualic. La români prostia e o infracțiune, căci vorba ceea: „Poți umbla două ore în galop prin București și să nu dai de un prost.“ Întotdeauna când gândesc în spiritul poporului român, mă mut cu arme și bagaje cu speranța în viitor. Un grec, mi se pare, a spus, nu știu dacă la Atena sau aici
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
început privatizarea sectorului de stat. Și în Ungaria tranziția pe scară largă la economia de piață s-a soldat cu efecte negative - producția industrială a scăzut cu 20%, prețurile de consum au luat-o razna, inflația a pornit-o în galop, iar șomajul a urcat la 11% și apoi la 13% din forța de muncă. La alegerile din 1994, Partidul Socialist Ungar, sub conducerea lui Gyula Horn, beneficiind și de nostalgia epocii Kádár, a obținut o victorie zdrobitoare. De subliniat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
cele auzite de mine, când m-am întors luminat la chip și senin în priviri, de la cei ce urmăriseră cu mult interes cele întâmplate. Nu se cunosc prea bine motivele, dar se pare că oștirea dușmană s-a oprit din galop ca trăsnită, iar soldații au început să pice de pe cal precum muștele sub plici. Să și fi băgat coada vreo voință divină, cineva mi-a șoptit că râdeau toți ca loviți de streche țam căutat în dicțio narele vremii această
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
punctul de atingere, sărutându-i-le îndelung. Dar de unde-i vine această subită rezoluție, deloc pedagogică, deși atât de genială? I se schimbă sângele; schimbare de atingeri spirituale, lăstărind în el un nou om, bărbatul. Întreprinde inima sa acum un galop, și acest galop îi produce un atac de dragoste. Da, sunt atacuri, explozii de dragoste, dragoste pătrunzătoare, accese care îi relevă în orice loc amoroasa imagine, răscolindu-i viața. Da, trebuie să trăiești, trebuie să trăiești și ceilalți sunt șmecheri
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sărutându-i-le îndelung. Dar de unde-i vine această subită rezoluție, deloc pedagogică, deși atât de genială? I se schimbă sângele; schimbare de atingeri spirituale, lăstărind în el un nou om, bărbatul. Întreprinde inima sa acum un galop, și acest galop îi produce un atac de dragoste. Da, sunt atacuri, explozii de dragoste, dragoste pătrunzătoare, accese care îi relevă în orice loc amoroasa imagine, răscolindu-i viața. Da, trebuie să trăiești, trebuie să trăiești și ceilalți sunt șmecheri" îi spune tatăl
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dulce și trist, viața fără vlagă, în liniște și anemie, în ciuda tuturor meteoriților. Și începe tatăl să lupte cu un temperament rebel ca să-l schimbe, printr-un procedeu științific, pentru că știința... of, știința! Dar cu toată știința, fata decade în galop întins și asta înseamnă că se duce. Tatăl luptă cu disperare, dar calm și liniștit, recuperând vechea sa fermitate, ajutat de don Antonio în munca sa, până într-o zi, convins fiind deja de neputința științei în acest caz, vede
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
una de bronz), trei medalii la Olimpiada Internațională de Biologie de la Brisbane, Australia (una de argint și două de bronz) și 11 medalii la Olimpiada Internațională Pluridisciplinară de la Iakuția, Federația Rusă l După aproape trei ani de pauză, cursele de galop de pe Hipodromul din Mangalia au fost reluate și se vor desfășura în fiecare sâmbătă de la ora 17,30, până în 28 august. l În acest an, firma italiană Pirelli va începe construcția unei fabrici de anvelope în apropiere de Slatina, investiția
Agenda2004-30-04-general9 () [Corola-journal/Journalistic/282690_a_284019]
-
un festival folcloric, ci mai mult un fel de ritual al bărbăției, unde două bresle, cea a fermierilor respectiv agricultori și crescători de animale și cea a lemnarilor, se întrec în curse de acrobație călare. Prima probă constă într-un galop nebun în care, cavaleri aleși de șeful fiecărei bresle, se numește Șu Componidoru, trebuie sa nimerească o stea cu un diametru interior de aproximativ 15 cm. Pentru a doua proba se formează echipe de căte 3 cavaleri și își conduc
Mihaela Tatu, singurul jurnalist român care a participat la Sa Sartiglia - Foto () [Corola-journal/Journalistic/23279_a_24604]
-
cavaleri aleși de șeful fiecărei bresle, se numește Șu Componidoru, trebuie sa nimerească o stea cu un diametru interior de aproximativ 15 cm. Pentru a doua proba se formează echipe de căte 3 cavaleri și își conduc caii tot în galop, foarte apropiați în așa fel încât să se poată ridică în picioare și să formeze piramide umane călare. În tot acest timp, cavalerii și Șu Componidoru poartă măști pe față. Un spectacol fascinant, care timp de trei zile oferă aer
Mihaela Tatu, singurul jurnalist român care a participat la Sa Sartiglia - Foto () [Corola-journal/Journalistic/23279_a_24604]
-
la acest grupaj. Dincolo de funcțiile rituale, cel care le pictează nu este atras de ideea de multitudine, ci de ideea de mișcare, încearcă să-i surprindă esența, să o redea și nu o face prin simpla imprimare pe perete a galopului animalului. Desenatorul sesizează că esența mișcării este repetiția cu mici variațiuni a aceleiași imagini. Ca într-un film, el reia una și aceeași imagine dispusă într-o serie. Dacă ea ar fi derulată rapid, am avea un cal care aleargă
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
produs în perioada de comunitate a dialectelor, deci înainte de secolele 10-12. Buiestru „(cal) care merge făcând pașii cu picioarele de aceeași parte“ pare a fi derivat din lat. *ambulester. Construcția un cal îmbuestru „buiestraș“ fiind apropiată de un cal în galop, s-a făcut despărțirea greșită un cal în buiestru, ca și când buiestru ar fi fost un substantiv precedat de prepoziția în. Nu numai cuvintele moștenite din latină prezintă astfel de segmentări greșite. Este bine-cunoscut cazul lui strachină, care are la origine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Abia dacă îi aruncă o privire fugară lui Aloim care bolborosea ceva cu capul în pământ și ieși în curte unde fluieră scurt. Unul dintre frați îi aduse calul și se repezi să mai înșeueze unul pentru Maria. Urmă un .galop nebun, în timpul căruia gluga Abatelui căzu pe spate lăsând pletele sale albe să-i fluture pe umăr. Era o priveliște neobișnuită pentru frați, dar călugării augustinieni erau obișnuiți să nu se apropie niciodată de asemenea lucruri stranii. Toate lucrurile sfinte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ale Abației. Din punctul său de pază, Rim îl văzu și el pe Abate, urmat îndeaproape de Maria, dar se gândi că probabil cutremurul provocase rănirea vreunui frate important sau vreun accident în laborator, așa că nu dădu prea multă importanță galopului celor doi. Cât de frumos călărea! Ajunși în clădirea bibliotecii, Abatele și Maria se pierdură repede în păienjenișul de coridoare mici care transforma subsolul într-un adevărat labirint. Maria auzise că unui frate bibliotecar îi trebuia mai bine de zece
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tripla tributul și nu e sigur că o să se mulțumească doar cu atât: ți-ar putea trimite aici pe vreunul din oamenii lui să te lege cu frânghia de gât și să te tragă câteva mile legat de cal în galop. Ca să nu mai vorbim de ce le-ar putea face nevestei și copiilor tăi. Mai pune la socoteală că, în schimb, dacă afacerea se încheie cu bine, aproape sigur o să reușesc să obțin pentru tine un dar frumos din partea lui: poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puternic al lui Rutilan, brăzdat de sângele tatălui său. Instinctiv, întinse brațele spre șa și se agăță de mânerul ei. Imediat ce îi sări în spinare, calul țâșni înainte, sparse cercul atacatorilor și o luă la goană pe cărare, într-un galop nebun. în primele momente, Waltan se gândi doar să-l îndemne și mai tare, fără să privească în urmă. Când însă se întoarse, văzu vălmășagul de oameni - departe acum - prinși în lupta aceea inegală. Ochii i se opriră atunci asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jos; după ce găsi spațiul de tragere, încordă arcul și slobozi săgeata. Văzu limpede cum ținta sa tresare în șa și rămase muțumit de propria-i măiestrie, mai ales că, la urma urmei, folosise o săgeată burgundă. Tânărul își continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului său. De la locul conflictului venea, însă, în goană un grup de războinici de-ai lui Gualfard, porniți în urmărirea tânărului. Balamber îi privi pe când treceau într-un huruit ca de tunet, învăluiți în nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi dădu pinteni, strigându-i tare în urechi. Frediana îi înconjură pieptul cu brațele și se lipi de el, străduindu-se, pe cât putea, să nu zgândărească săgeata ce stătea înfiptă în umărul lui. Văzu, cu oroare, în vreme ce Rutilan își reîncepuse galopul, că scurta de piele a lui Waltan era îmbibată de sânge și foarte curând i se păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un pod de lemn, deasupra unui pârâu; din acel punct, drumul urmărea firul apei, când apropiindu-se, când îndepărtându-se de ea. între primele două cotituri, pe porțiunea scurtă de drum drept, când deja auzeau în spate huruitul produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care zăcea nemișcat lângă ea. Primul său gând fu să-l ajungă pe Rutilan și să-l țină, pentru a nu-i da de gol. Ascunsă printre copaci, mângâind botul animalului ca să-l liniștească, privi ceata urmăritorilor cum trecea în galop. Iuți ca vântul, săgetară desișul și dispărură după prima cotitură a drumului, lăsând în urmă un nor de praf și ecourile tropotelor. Burțile cailor lor aproape că atingeau în goană pământul - și aveau să mai alerge așa o bucată: încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închipuie că sunt încă urmăriți. Fără să-i răspundă, Geremar îmboldi animalul și se repezi la vale, urmat imediat de oamenii săi. De această dată, Balamber nu mai zăbovi; strigă în urechile calului și îl lansă, la rândul său, în galop, ajungându-i repede din urmă pe războinicii burgunzi. Sosiră la un pâlc de arbuști., iar Geremar, nepăsător față de tufele ce zgâriau picioarele cailor, se aruncă pur și simplu în desiș. înconjurând fiecare în felul său punctele unde era vegetația cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lungimi de brațe de la mal. Sunt încă în bătaia arcului! exclamă Geremar, oprindu-și calul, iar mâna sa alergă la tolbă. Cu o mișcare rapidă, potrivi o săgeată și întinse arcul. Calul lui Balamber, care tocmai ajungea acolo într-un galop năvalnic, se izbi de al său chiar în clipa când săgeata părăsea arcul, astfel că trecu pe alături de țintă. — Hei, ce faci? Ești nebun? izbucni cu furie burgundul. Trăgând sălbatic de frâe, cu aerul că vrea să liniștească animalul, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lungi, Frediana se mulțumi să-i zâmbească nesigur - un zâmbet în care lui Sebastianus i se păru că deslușește o umbră de ambiguitate; după aceea, brusc, strigă la cal, îndemnându-l, și se îndepărtă, ajungând din urmă escorta într-un galop rapid. în vreme ce Sebastianus o urmărea îndepărtându-se, lângă el sosi o ștafetă a lui Gundovek, care îi transmise invitația de a se duce cât mai repede la el, dar nu reuși să ghicească motivele acelei întâlniri. Se întoarse, deci, iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Alpinianus îi spusese că nu s-ar mira deloc dacă ar vedea-o într-adevăr, în câteva săptămâni, sosind pe cal, cu părul lung în vânt, în fruntea unui mănunchi de războinici. Deodată, pe drumurile cetății răsună, ca un ecou, galopul mai multor cai, iar cele două santinele se aplecară peste creneluri și prinseră să discute cu însuflețire. Una arăta cu degetul înspre Poarta de Răsărit. Privind într-acolo, Sebastianus distinse, între două case, o coloană de cavaleri ce păreau grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]