1,074 matches
-
și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rochie În stil antic pe care Maestrul mi-o cumpărase cu ceva vreme Înainte din Paris. Adevărul e că până atunci nu prea avusesem haine occidentale, ceea ce l-a determinat pe Maestru să-mi ofere multe cadouri. Keiko avea o garderobă impresionantă de rochii, unele mai frumoase ca altele. În seara aceea și-a ales o rochie elegantă de Gaultier, care-i punea În evidență formele. Glumeam spunându-i Maestrului că am vrea să ne agațe o zgardă de gât, legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o primăvară înaltă. Un vânt călduț ștergea ultimele dâre de frig. Lumea zâmbea pe străzi și se simțea în aer că miracolul începea. Ce mai, afară erau prezente toate argumentele filosofiei mele... În timp ce frizerul mă tundea, vedeam în oglindă, la garderobă, o femeie cam de patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate, care au un fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate, care au un fel de maternitate elementară și o blândețe resemnată și tăcută, trăind între gesturi mici. Stătea la garderobă, în aceeași poziție, fără nici o mișcare, fără nici o vorbă, privind în gol. De fapt, aveam impresia că nici măcar nu se gândea. Uite așa ar trebui să stau și eu, dacă vreau să fiu ca un copac", mi-am zis. Când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mai mult m-a înfricoșat faptul că în acest timp nimeni din frizerie n-a întors privirea spre locul acela. Ca și cum tot ce vedeam și auzeam erau născociri ale imaginației mele. Pentru ceilalți, femeia aceea tăcea în continuare la garderoba ei sau plecase. Înțelegeți? Țipătul ei nu exista. În zadar țipa, nimeni nu vroia s-o audă. Inclusiv eu, de fapt. Căci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun să mă întorc. L-am lăsat pe frizer
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
roșii din plastic. Tineri și tinere, amestecați, stăteau pe fotoliile acelea. Mai erau câteva libere. M-am așezat pe unul din ele și am început să-i cercetez pe cei care înotau. Purtau căști, aproape toate la fel, date de la garderobă. Roz. Cel cu care îmi dădusem întîlnire nu venise. Ca să treacă timpul, m-am hotărât să mă arunc în bazin să înot. Apa era cam rece însă. Și încă o mică surpriză neplăcută. Tot timpul înotasem până atunci în apă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o privi pe moarte cu mirare și consideră că era de preferat să schimbe subiectul, Unde ai găsit ceea ce ai pe tine, Întrebă, În spatele acelei uși sunt multe din care se poate alege, e ca un depozit, ca o enormă garderobă de teatru, sunt sute de dulapuri, sute de manechine, mii de umerașe, Mă duci și pe mine acolo, o rugă coasa, Ar fi inutil, nu Înțelegi nimic din mode, nici din stiluri, La prima vedere nu mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și ce am de făcut. REGIZORUL: Mai întâi fă-ți rost de hainele potrivite rolului tău. E un rol important! Te-ai uitat în oglindă? BUFONUL: Tanti Ania a zis că altceva decât mi-a dat nu se găsește în garderoba teatrului. REGIZORUL: Du-te și vorbește cu scenograful... când s-a hotărî să ne viziteze. Mai multă fantezie! Pe urmă să fii cel mai înțelept dintre toți, asta fiind treaba de căpetenie a nebunilor. Să vorbești mult, dar cu măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că personajul la care mă refer este Reichsführer-SS Heinrich Himmler. Fără îndoială ați văzut paznicii de afară și v-ați întrebat ce se întâmplă. Reichsführer-ul este un mare susținător al activității noastre și a participat la multe ședințe. Ieșind de la garderobă, am intrat pe o ușă antifonată îmbrăcată în piele verde într-o cameră mare în formă de L, mobilată simplu. Pe covorul verde, gros, se afla, într-un capăt al camerei, o masă rotundă, iar în celălalt capăt era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de conversație cu Lange au fost de ajuns pentru a mă convinge că nu mă înșelasem asupra lui. Omul era un poponar care nu făcea doi bani. M-am scuzat și am mers la toaleta pe care o văzusem dincolo de garderobă. Mă hotărâsem deja să revin în casa lui Weisthor după ședința de spiritism ca să văd dacă celelalte camere erau mai interesante decât cea în care ne aflam noi. Nu părea să fie vreun câine, așa că se părea că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să trebuiască să stai potolit într-o toaletă în care cineva tocmai a reușit o eliminare de proporții cu adevărat gotice nu se poate. Mirosul groaznic fu principalul motiv pentru care am decis să ies afară ca să mă duc în garderobă mult mai repede decât ar fi fost prudent și era cât pe ce să fiu văzut de Weisthor însuși atunci când acesta trecu agale, pe lângă ușa deschisă a garderobei, de-a lungul holului spre o cameră din partea opusă. — Ce vânt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
motiv pentru care am decis să ies afară ca să mă duc în garderobă mult mai repede decât ar fi fost prudent și era cât pe ce să fiu văzut de Weisthor însuși atunci când acesta trecu agale, pe lângă ușa deschisă a garderobei, de-a lungul holului spre o cameră din partea opusă. — Ce vânt e în noaptea asta, zise o voce pe care am recunoscut-o ca aparținâdu-i lui Otto Rahn. — Da, chicoti Weisthor, nu a făcut decât să amplifice atmosfera, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pari obosit, zise o a treia voce, pe care am considerat-o a fi a lui Kindermann. Mai bine m-ai lăsa să mă uit puțin la tine. M-am aplecat înainte și m-am uitat prin crăpătura ușii de la garderobă; am văzut că Weisthor își scotea haina și o agăța de spătarul unui scaun. Așezându-se cu greutate, îi dădu voie lui Kindermann să-i ia pulsul. Părea lipsit de vlagă și palid, aproape ca și cum fusese cu adevărat în legătură cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un braț și l-au condus în sus pe scările care scârțâiau. Mi-a trecut prin minte că dacă Rahn sau Kindermann plănuiau să plece, atunci poate ar fi vrut să-și pună haina, așa că m-am strecurat afară din garderobă și am mers în camera în formă de L unde fusese pusă în scenă ședința de vrăjeală, ascunzându-mă în spatele draperiilor groase în caz că vreunul dintre ei ar fi intrat. Dar când au coborât din nou la parter, au stat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
băgăm pe cineva ca Herr Lange acolo. Nu cred că ar considera-o pe gustul lui, ce zici? — Nemernicilor. Nu cred că ar rezista până dimineață, domnule. Mai ales dacă ar fi să-i găsim ceva special de îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar arăta chiar drăguț cu un pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
umane. Dar mă tem că nu am de ales. Mi-ar plăcea să fac asta cum trebuie, dar, ca să fiu sincer, pur și simplu nu am timp. L-am târât la etaj, în dormitor, unde Becker selectă o ținută din garderobă. Când găsi niște pudră și ruj, Lange răcni puternic și vru să mă lovească. Nu, țipă el, nu o să port asta. I-am prins pumnul și i-am răsucit brațul la spate: — Laș nenorocit! Lua-te-ar naiba, Lange! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că arată ca o “ lesbiană șic” în jacheta pe care o purta, dar, cu toate că ei îi plăcuse întotdeauna croiala aceea strămtă, lanțurile groase aurii și faptul că era marca Chanel —singura piesă de haute couture pe care o avea în garderobă — nu remarcase niciodată până atunci că o făcea să arate ca un fundaș. — Nu-i nimic, bomăni ea, fără să-și dea seama că vorbea de una singură. Russell e comentator sportiv. Lucrează la ESPN. Își dedică viața sportului profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mult decât poate ea să îndure. Deși, sincer, nu-mi prea păsa dacă merg sau nu la un bal super în reședința de marmură a lui Muffy, aveam o rochie de vis, de șifon alb, pe care o împrumutasem din garderoba haute couture de la serviciu - o rochie pe care sunt decisă să o returnez într-o bună zi - și ar fi fost o pierdere ireparabilă dacă nu aș fi scos-o în lume. —Julie, puțin îmi pasă dacă mergem sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e cu alta și când rămân băieții între ei le-o arată el pe adevărata femeie dom-le, nu soție, mi-a spus cu delicatețe și jenă: - Doamnă, de ce nu ne-ați spus de ieri că nu v-ați adus garderoba cu dumneavoastră. Zău, găseam una dintre noi ceva elegant ca să vi se potrivească și trimiteam și o coafeză să vă aranjeze. Nu știți cât de prost ne-am simțit toată ziua fiindcă uite, noi aici avem de toate și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu altele cât am putut de asemănătoare. Cei de la departamentul de shopping personalizat de la Harrods au fost foarte săritori și le vor trimite mâine, cu o livrare expres. Mă rog din suflet ca Trish și Eddie să nu observe că garderoba lor s-a regenerat ca prin farmec. Acum va trebui să arunc toate hainele roz. Și să trec la următorul punct de pe listă. 11.06 Și... aa. Călcatul. Cum o să mă descurc ? 11.12 Așa. M-am uitat în ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent și le primește gata împachetate. — Ia zi, ți‑ai ales garderoba? mă întreabă, trăgând un fum din țigară. — Da, zic, fluturându‑i hârtia în față. Am notat totul. Până la ultima pereche de șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug în treacăt, este o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Madonnei, toate în aceeași zi? Când ajung la Royalton, am un zâmbet enorm și voios pe față. N‑am mai avut o zi atât de plină de satisfacții la cumpărături de... ei, da, de ieri. Îmi las toate plasele la garderobă, apoi mă îndrept spre barul circular unde mi‑a spus Luke că o să ne întâlnim cu noul lui asociat, Michael Ellis. Mi‑a spus foarte multe despre Michael Ellis ăsta în ultimele zile. Se pare că are o agenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe limba lui, care le va aduce cu siguranță sfârșitul. Vă dați seama că aceia cu adevărat sensibili vor găsi un chițăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochii mei n-am văzut nici o cută și nici o pată, oricât de mică. În spatele său stăteau trei ofițeri, dintre care unul era călăuza mea din noaptea precedentă. Era bine de presupus că și ceilalți doi aveau Rombul Argintiu undeva în garderoba lor. Ana, care stătea într-un colț, părând ușor speriată de musafiri, a fost ultima pe care am văzut-o. În clipa în care pașii mei s-au auzit în spatele său, Vladimir s-a ridicat de pe scaunul pe care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vom putea ieși pe afară, așa că acele tuneluri sunt unica variantă și trebuie s-o ținem deschisă! De aia vreau ca ele să fie inspectate și asigurate! Am plecat și l-am lăsat pe fostul Romb Argintiu să-și schimbe garderoba și să-și vadă de îndatorirea sa. Noi ne-am dus la cel de-al treilea etaj pentru că soarele trebuia să răsară, iar Împăratul era curios să vadă cum va arăta acum, când între el și noi se află această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]