2,190 matches
-
, George (5.IV.1946, Tecuci), poet, prozator, gazetar și eseist. Este fiul lui Gheorghe Arion, profesor, și al Aglaiei Arion (n. Motaș), învățătoare. Urmează liceul la București, absolvindu-l în 1964 și apoi Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1965-1970). Debutează cu versuri în revista „Contemporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
cu consolarea că urmașii vor prețui realizările? Sper să-mi dați un răspuns, căci nu înțeleg. Șeful statului primește zilnic vizita unor oaspeți străini: șefi de state sau de guverne, delegații ale partidelor politice sau ale unor parlamente, oameni politici, gazetari etc. etc. Toți la invitația noastră. Formula: La invitația noastră cuprinde și observația de a suporta noi cheltuielile legate de aceste vizite în devize? Nimeni nu m-a putut lămuri. În schimb, pentru rezultatele acestor vizite, care pentru țara noastră
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aprilie 1892. Între aceste limite, apariția gazetei a fost neregulată (1553 de numere); din 1884 i s-a interzis difuzarea în Ungaria. Director și redactor, cu excepția unei perioade scurte din anii 1875-1876, când P. este redactat de un comitet, este gazetarul liberal N. Bassarabescu. În foiletonul periodicului (intitulat „Folliola”), au publicat versuri, proză și articole dedicate vieții literare B. P. Hasdeu, C. D. Aricescu, Gr. G. Tocilescu, A. I. Odobescu, N. Țincu, C. Eraclide. Tot în foileton au apărut O săptămână la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288962_a_290291]
-
Este fiul Floarei (n. Mârzac) și al lui Marin Țone, țărani. După absolvirea liceului la Giurgiu în 1977, obține licența în ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București în 1988, cu lucrarea „Facla” interbelică (1930-1940). Mai întâi gazetar la cotidianul „Tineretul liber” (1989-1991), lucrează din 1994 ca muzeograf la Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, din 1998 fiind angajat și la Muzeul Literaturii Române. Înființează Editura Vinea în 1991 și Institutul pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene (ICARE
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
tot parcursul ocupației austriece, liantul care a sudat populația românească a Bucovinei. Relevante sunt în acest sens acțiunile lui Alexandru Hurmuzaki, pe care Petru Rusșindilar îl numește “ cel mai român dintre românii timpului său, și unul dintre cei mai mari gazetari și purtători de condei pe care ia avut cândva Bucovina, cel mai cult român din vremea sa, cel dintâi membru bucovinean al Academiei Române”. Acesta într-un ciclu de conferințe și articole, publicate în “Foaia Societății” intuiește evoluția inexorabilă a popoarelor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
mă trezesc între amuzament și perplexitate. Domnia sa ne spune că e împinsă la candidatură de valul de nestăvilit al celor care au văzut-o la o emisiune a dlui Marius Tucă. Dacă acesta ar fi un criteriu, înseamnă că redutabilul gazetar crează, cu sau fără intenție, vreo câteva sute bune de candidați pe an și că dna Roberts va trebui să dea mult din coate până să ajungă să se ia de piept cu politicienii de calibrul dlui Adrian Năstase. Ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
la Cotroceni, toate mașinile statului rulezează pe cauciucuri Tofan; aeronava prezidențială aterizeză pe cauciucuri Tofan; izmenele pifanilor români atârnă de zgârciuri Tofan; jartierele Toffanna și sutienele Toffanella cuceresc piața; guma de mestecat Tofăneascu devine molfăiala preferată a cetățeanului; mulți „temuți” gazetari își schimbă talpa de talpă a pantofilor pe pingele din Tofan-relax; ofițerii stării civile oferă noilor căsătoriți prezervative Tofănici. Tot ce sper este ca dlui Marius Tucă să nu i se ceară să poarte doar cozondraci Toffanni. În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
unii și-au pus pe picioare trusturi de presă doar spre a-și apăra interesele nu mi se pare hazardată. Ce mi se pare hazardată este maniera în care dl Băsescu turuie acuzații de acest fel. Una este când un gazetar acuză alt gazetar sau un trust de presă inamic fără să ofere dovezi și alta este când acuzațiile sunt lansate de șeful statului. Tocmai el este absolut obligat să producă dovezi peremptorii atunci când acuză. Altfel, totul eșuează în ridicol. Chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pus pe picioare trusturi de presă doar spre a-și apăra interesele nu mi se pare hazardată. Ce mi se pare hazardată este maniera în care dl Băsescu turuie acuzații de acest fel. Una este când un gazetar acuză alt gazetar sau un trust de presă inamic fără să ofere dovezi și alta este când acuzațiile sunt lansate de șeful statului. Tocmai el este absolut obligat să producă dovezi peremptorii atunci când acuză. Altfel, totul eșuează în ridicol. Chiar și eroica luptă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ba la un restaurant, dar n-am avut niciodată curiozitatea să mă lămuresc de ce nu e bine „să te pui” cu un gigel ori altul. Rău am făcut, fiindcă azi unul dintre ei nu doar că amenință cu moartea un gazetar, ba chiar declară că mai toți ziariștii români, în frunte cu dnii Cristian Tudor Popescu și Cornel Nistorescu, „nu merită să trăiască”, căci au nenorocit țara. Ca și cum lucrurile nu ar fi destul de neplăcute, asemenea gigei sunt apărați de cine nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
excelentului jurnalist. Decepționat însă, tot dl Constantinescu avea să se arate, intrând încă o dată în rolul pe care l-a desăvărșit pe scena politicii - cel al văcarului supărat pe sat. Adevărat, observând cu cine au de-a face, unii din gazetarii care-l sprijiniseră pe dl Constantinescu (riscând chiar încălcarea deontologiei profesionale) aveau să se detașeze, unii chiar tranșant, de întâmplătorul șef de stat. Reacțiile destul de recente ale domnilor Ion Iliescu și Adrian Năstase vizavi de presă nu pot constitui o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
la care pare branșat permanent Vătămatu’. De ce i-am face jocul? (Cotidianul, 28 martie 2002) Factorul Vadim Stigmatizarea unei formațiuni politice ori demonizarea unui politician sunt exerciții de rutină pentru presa de pretutindeni. În România, o pâine bună mănâncă tot gazetarul de pe urma dlui Corneliu Vadim Tudor. De o bună bucată de vreme, aflăm cum ar putea România să nu intre, totuși, în NATO din cauza liderului PRM, deși, întrebat dacă dl Tudor ar putea fi considerat indezirabil de către Alianță, dl Ioan Talpeș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Teatrul-Azi, iar ca valoare - foarte mult după revista dnei Ichim? De o revistă Teatrul e nevoie ca de aer. De fantasma europeană a dlui Breban are nevoie doar dl Breban. A o pedepsi pe dna Ichim pentru că este un respectat gazetar profesionist și a-l recompensa pe dl Breban pentru că este un gazetar diletant, care distrează piața tipăriturilor cu o publicație de un cumplit umor involuntar, iată un aranjament care poate surveni doar la nivelul ciocoimii academice. Dl Răzvan Theodorescu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
revistă Teatrul e nevoie ca de aer. De fantasma europeană a dlui Breban are nevoie doar dl Breban. A o pedepsi pe dna Ichim pentru că este un respectat gazetar profesionist și a-l recompensa pe dl Breban pentru că este un gazetar diletant, care distrează piața tipăriturilor cu o publicație de un cumplit umor involuntar, iată un aranjament care poate surveni doar la nivelul ciocoimii academice. Dl Răzvan Theodorescu are obiceiul de a se enerva foarte repede și de a da în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
azi interesat în presa românească de a îndruma pașii „lupilor tineri” încât să-i ferească de a deveni, prea repede, „jigodii bătrâne”. Să fi dispărut, oare, o întreagă școală, odată cu moartea unor oameni ca Mircea Grigorescu? Le spune ceva tinerilor gazetari de azi numele acestui uriaș om de presă? Probabil că nu. Prima lecție despre ceea ce se face și nu se face pentru a nu mânji numele de gazetar am primit-o de la dl Grigorescu, într-o dimineață de vară, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
școală, odată cu moartea unor oameni ca Mircea Grigorescu? Le spune ceva tinerilor gazetari de azi numele acestui uriaș om de presă? Probabil că nu. Prima lecție despre ceea ce se face și nu se face pentru a nu mânji numele de gazetar am primit-o de la dl Grigorescu, într-o dimineață de vară, în Piața Amzei. M-a invitat la „roșii cu brânză și un castravete”. Le-a cumpărat de la țăranii săi preferați („Puștiule, de la ăsta să iei mereu roșiile și castraveții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
măi”, grohăie plictisit heruvimul, „poți să trimiți poliția, salvarea, pompierii, nu mă interesează... La revedere”. Vezi bine, puțoiul zilei nu are vreme să se facă respectat. Tot ceea ce vrea e să fie temut. I-a spus lui bosu’ că „marele gazetar n-are mamă, n-are tată”. Face ochii roată și vede că tot ce e „os domnesc” al presei operează pe principiul „fiindcă așa vrea mușchii’ mei”. N-a aflat că și obrazul e un mușchi și fără o igienă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
2004 putea fi un an istoric. S-a dovedit doar unul isteric. Și contribuția presei la acest eșec a fost esențială. Prea mulți jurnaliști s-au aruncat cu entuziasm sub incidența acelor „dricari ai vieții publice”, etichetă lipită pe fruntea gazetarilor vremii sale tocmai de cel care a apărat ca nimeni altul libertatea presei - Thomas Jefferson. (Jurnalul Național, 17 decembrie 2004) Turturică, mută-ți cuibu’ și te du... Trustul Ringier i-a făcut cadou de Crăciun redactorului-șef al Evenimentului zilei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lui Diego Rivera - unde prietenul meu Carlos F. tocmai îmi descifrează războiul de presă dintre susținătorii și detractorii controversatului primar al capitalei mexicane. Întors la hotel, îmi iau poșta electronică și mă amuz citind un articol trimis din București. Un gazetar zglobiu scrie în bășcălie despre alt gazetar zglobiu, acuzându-l că „scrie la Cutare”. Mă întreb cât de repede va veni replica: „Tocmai el vorbește, care scrie la Cutareț” Abia ajuns în Washington, găsesc replica atât de previzibilă în altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
F. tocmai îmi descifrează războiul de presă dintre susținătorii și detractorii controversatului primar al capitalei mexicane. Întors la hotel, îmi iau poșta electronică și mă amuz citind un articol trimis din București. Un gazetar zglobiu scrie în bășcălie despre alt gazetar zglobiu, acuzându-l că „scrie la Cutare”. Mă întreb cât de repede va veni replica: „Tocmai el vorbește, care scrie la Cutareț” Abia ajuns în Washington, găsesc replica atât de previzibilă în altă tranșă de mesaje electronice. Românii se căsăpesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
e doar incompatibilitate” și „2) cine este de fapt «motanul Jerryă?”, căci dl Cornea credea „a ști că Jerry e doar un biet șoricel”. Răspund: 1) Dorin Tudoran s-a născut la 30 iunie, 1945, la Timișoara. Este scriitor și gazetar. La 24 iulie 1985, a trebuit să părăsească România tovarășului Nicolae Ceaușescu, după ce-i cauzase acestuia, Dânsei și Securității un șir de neplăceri intolerabile. De atunci locuiește în Statele Unite. A lucrat câțiva ani la Vocea Americii, a lansat două reviste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
episod” din viața mea - contractul de consultanță tehnică acordat Partidului Umanist din România? Aștepți în zadar, căci nu am făcut nimic altceva decât să-mi exercit dreptul de a trăi într-o normalitate pe care prea mulți români, mai ales gazetari, se prefac a o dori, când de fapt o disprețuiesc profund. Instalată, fie și plapând, normalitatea le-ar suprima niște drepturi fundamentale: cel la bârfă, la calomnie și la manipulare. Explicația am dat-o, în câteva rânduri, deși nu aș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
apreciat foarte mult articolul, singurul aspect neplăcut fiind că eu eram cel atacat, dar În rest eram de acord cu analiza lui. După câteva zile, am fost surprins să primesc la Opera Bastille un răspuns de la el: „Domnule Șerban, sunt gazetar de treizeci de ani și am primit sute de scrisori amare și amenințătoare de la diverse «victime ale mele», pe care le-am Încondeiat În timp. Scrisoarea dumneavoastră mă uimește, căci e prima care Îmi dă dreptate. Îmi dați permisiunea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mă distrez, nu cu gândul la eternitate, nu vedeam motive de Împotrivire. Dar nu prevăzusem că această inocentă fițuică va provoca sfârșitul carierei mele la Opera din Los Angeles. Directorul instituției, după ce a depistat În ziar simpatia mea aeriană față de gazetarul local, mi-a declarat furibund că am greșit „dând mâna cu dușmanul, care Încearcă de treizeci de ani să submineze Opera din L.A.“. De unde să știu ce urgii provoacă o mică glumă scrisă ca să treacă timpul În zbor?! Câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a istoriei literaturii noastre din anii totalitarismului comunist. Nimeni nu poate nega, bineînțeles, că în deceniile cinci și șase Paul Georgescu a fost un propagator plin de zel al normativelor ideologice de partid, la începutul unei cariere mai degrabă de gazetar decât de critic literar, cum se profila atunci, marcată hotărâtor de biografie. Foarte tânăr, în anii războiului, sedus de mitul revoluției comuniste, desfășurase activități subversive care-l făcuseră să cunoască închisoarea; ba chiar un tribunal militar ar fi pronunțat împotriva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]