2,189 matches
-
-M., „poetul soacrelor”, cum a fost supranumit, a avut o notorietate care nu i-a supraviețuit. SCRIERI: Talmeș-balmeș, București, 1885; Viața la mahala. D-avalma, București, 1893; Cartea soacrelor, București, f.a.; Panglicarii (în colaborare), București, 1903. Repere bibliografice: C.B. Stamatin-Nazone, Profiluri (Gazetarii noștri), București, 1894, 59-60; Al. Antemireanu, „Viața la mahala”, „Epoca”, 1899, 1245; Iacob Negruzzi, „Viața la mahala. D-avalma”, AAR, partea administrativă, t. XXII, 1899-1900; Constantin Caliga, Marion s-a dus!..., „Minerva”, 1909, 136; Constantin Caliga, Almanahul dicționar al presei din
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
ILIEȘIU, Iustin (18.III.1900, Maieru, j. Bistrița-Năsăud - 30.IX.1976, București), poet, gazetar și traducător. Este fiul Irinei (n. Rusu) și al lui Laurențiu Ilieșiu, țărani. Învăța la Liceul Evanghelic Luteran din Bistrița și la Liceul Fundațional Grăniceresc din Năsăud, luându-și bacalaureatul în 1918. Urmează din 1919, la Cluj, Facultatea de Litere
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul”, „Familia”, „Sentinela română”, „Românul”, „Perseverența”, „Ghimpele” ș.a.). Chiar dacă treptat revistele lui H. vor fi orientate spre istorie, filologie, folcloristică, ele relevă un gazetar de o forță puțin obișnuită, conștient de nevoia depășirii diletantismului în publicistică și capabil să facă acest pas pe cont propriu. Spirit independent, își exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire. Continua astfel gândirea pașoptistă
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
, Emil (27.V.1886, Apahida, j. Cluj - 25.III.1954, Cluj), poet, dramaturg și gazetar. Este fiul Elizei Isac (n. Roșescu), profesoară de desen, și al avocatului Aurel Isac, apărător în procesul memorandiștilor. O soră a lui I., Valeria, a fost compozitoare. A absolvit cursul primar la o școală evanghelică de limbă germană din Cluj
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
JALEȘ, Const. (pseudonim al lui Constantin Mateescu; 7.I.1906, Craiova - ? ), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Timp de douăzeci de ani, între 1927 și 1946, face parte din redacțiile mai multor periodice, pe unele chiar conducându-le. Astfel, este prim-redactor al ziarelor craiovene „Funcționarul” (1927) și „Curierul Olteniei” (1930-1931), director fondator al revistei „Poezia” (Craiova
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
IVAȘCU, George (22.VII.1911, Cerțești, j. Galați - 21.VI.1988, București), gazetar, critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Bulgaru) și al lui Dumitru Ivașcu. Urmează liceul la Bârlad (absolvindu-l în 1929) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (luându-și licența în 1933). În 1975 a
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
meditație și o dezbatere despre destinul uman în condiții istorice vitrege. Chirurg talentat și pasionat, cu vocație pentru profesie, EPS se vede obligat să lucreze în presa oficială comunistă și, în pofida eforturilor de a se sustrage acestei recalificări forțate, rămâne gazetar aproape două decenii. Se întoarce la profesia de medic într-un târziu, aparent deprofesionalizat, dar reușește să facă față. În jurul său descoperă multe existențe mutilate ori zdrobite, figurile conturate de autor nefiind deloc schematice. Există în roman și o tramă
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
, Endre (15.V.1903, Luduș - 18.X.1963, Cluj), gazetar, istoric literar și traducător. A făcut studii secundare la Colegiul „Bethlen Gábor” din Aiud și studii de drept la Universitatea din București (1923-1926). A fost corespondent, iar după aceea redactor al ziarului „Keleti Újság” din Cluj (1926-1930), redactor-șef al
KAKASSY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287697_a_289026]
-
, Constantin (4.IX.1891, Budeniț-Storojineț - 23.II.1961, Gura Humorului), gazetar și istoric literar. Este fiul Rozaliei și al lui Leon Loghin, țărani. A urmat școala primară în satul natal, terminând-o în 1903. Va absolvi în 1912 Liceul Clasic din Cernăuți și tot acolo, în 1919, Facultatea de Litere, specializându
LOGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
, Petre (1883, București - 3.III.1919, București), gazetar, prozator și autor dramatic. Elev la Liceul Internat din Iași, apoi la Liceul „Matei Basarab” din București, L. prinde încă din ultimii ani de școală gustul actoriei. Urmează Conservatorul de Artă Dramatică la clasa lui C.I. Nottara, dar, cum făceau
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
fascismului, care a strivit fie viața, fie sănătatea părinților și a familiilor pe drumurile prigoanei. Bărbatul de care acestea se apropie, aparținând de regulă etniei române, străbate și el în anii dictaturii comuniste o criză psihologică și socială. Profesiunea de gazetar îl pune pe un asemenea personaj în fața adevărului văzut ca dilemă. Dacă îl va spune răspicat, va plăti cu ostracizarea la „munca de jos” sau poate și mai rău. Dacă îl va tăinui, conștiința și imperativul estetic al artei îi
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
întâlnesc H. G. Lecca și Cincinat Pavelescu, aflați la începutul carierei literare. Primul articol al lui Caragiale apare la 7 noiembrie 1895. Este vorba de Grămătici și măscărici, în care autorul discută cu luciditate, ironie și subînțeleasă amărăciune condiția socială a gazetarului mercenar, aflat în slujba unor patroni politici. Articolul a provocat un răspuns al lui Anton Bacalbașa, prim-redactor atunci la oficiosul conservator „Epoca”. Dramaturgul își începuse însă colaborarea la G.p. mai înainte, scriind note, știri și anunțuri repartizate la cele
GAZETA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287204_a_288533]
-
este, de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea nebuniei și chiar eliminat fizic printr-o acțiune concertată a liberalilor, exasperați de vehemența și precizia atacurilor gazetarului impenitent de la „Timpul”. Alcătuirea unui asemenea scenariu este o operațiune ingenioasă și tentantă, dar oricând atacabilă, în absența documentelor probatorii ori a mărturiilor clare. SCRIERI: A doua viață a lui Eminescu, București, 1994; Cercul strâmt. Arta de a trăi pe
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
Pe malurile Dunării. Cronica literară este susținută de Emil Gulian. Rubrica „Literatură, artă, știință” prezintă mișcarea avangardistă de la „Contimporanul”. Începând cu 1930, an din care revista este condusă de I. Vinea, acesta atrage colaborarea unor condeie noi de scriitori și gazetari, precum Ion Marin Sadoveanu, Radu Boureanu, T. Teodorescu-Braniște, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Madgearu. În 1932, rubrica „Literatură-artă” este redactată de Al. Sahia și G.M. Zamfirescu. De-a lungul timpului, mai colaborează I.Al. Brătescu-Voinești, C. Mille, B. Brănișteanu, N. Davidescu
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
FÂNTÂNA BLANDUZIEI, revistă literară apărută la București, săptămânal, de la 4 decembrie 1888 până la 31 decembrie 1889. Din comitetul de redacție fac parte tinerii gazetari și scriitori Gheorghe din Moldova, Al. Hodoș, Nerva Hodoș, D. Marinescu-Marion, L. Gh. Nicoleanu, Radu Popea, I. S. Spartali, N. Țincu. Alături de ei figura și Mihai Eminescu. Poetul a și colaborat, la primele numere probabil, cu articole de politică generală
FANTANA BLANDUZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286950_a_288279]
-
, Emil D. (pseudonim al lui Samuel Honigman; 7.IV.1873, Iași - 16.III.1948, București), gazetar, cronicar teatral, prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o carieră de gazetar începută ca redactor la „Munca”, apoi la „Lumea nouă” și continuată la „Adevărul”, unde, între 1895 și 1921, a fost secretar de redacție, apoi redactor-șef, iar mai târziu și prim-redactor al suplimentului „Adevărul literar și artistic” (1920-1921). A
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
literar” (sub pseudonimul M. Dobrin), „Pagini literare”, „Dimineața”, „Rampa” ș.a. Ca jurist, a publicat expuneri și studii judiciare (semnând F. Emilian). În articole de fond, reportaje, anchete, interviuri, rubrici ca „Note”, „Păreri și impresii”, „Fapte și observații” (semnate și E.D.F.), gazetarul consemnează și comentează evenimentele sau întâmplările timpului, încercând să impună respectarea principiilor dreptății sociale, criticând relele cauzate de politica inadecvată (în special de cea liberală) sau susținând, în momente deosebite, campanii care s-au dovedit a fi juste: intrarea în
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
se destăinuiesc... De vorbă cu d. Em. Fagure, RP, 1935, 5158; H. Soreanu, A murit Emil D. Fagure, ADV, 1948, 17114; Gala Galaction, Emil D. Fagure, ADV, 1948, 17117; Ist. teatr. Rom., II, 477-480, III, 537-538; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 66-68; Mirodan, Dicționar, II, 251-254; Dicț. scriit. rom., II, 250-251. C.T.
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
Seminarul „Ienăchiță Văcărescu”, continuându-și învățătura la Gimnaziul „Ion Heliade-Rădulescu” și la Liceul „Mihai Eminescu”. Înscris la Facultatea de Medicină din Timișoara, se mută după doi ani la cea din București, dar abandonează studiile, dedicându-se în întregime activității de gazetar și scriitor. În 1946 își schimbă oficial numele de familie în Fărcășan. A publicat romanele O iubire din anul 41 042 (I-IV, 1958) și Secretul inginerului Mușat (I-IV, 1959) sub pseudonimul-anagramă Crișan Făgerașu și a utilizat ocazional, în
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
Islamului clasic, I-III, București, 1975. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 261-265; E. Filotti sărbătorit de Sindicatul Ziariștilor, FCL, 1935, 1268; [Informații biografice] „Anuarul diplomatic și consular al Regatului României”, 1942, 73, 78-79, 126; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 77-78; Ornea, Tradiționalism, 177-180, 351-355; Atitudini și polemici în presa literară interbelică, București, 1984, 64; Constantin Darie, Eugen Filotti, ALA, 1991, 74; Dicț. scriit. rom., II, 274-276. R.Z.
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
devenind atitudine existențială. Și alte articole cercetează tema negației și a absurdului ori preiau discuția asupra unor mituri, instituie paralele (Luceafărul și Legenda ciocârliei de V. Alecsandri, poezia filosofică a lui Eminescu și psalmii arghezieni), sondează diferența specifică din scrierile gazetarului, recenzează critic ediții, resuscită sintagme devenite clișeu („poetul nepereche”), intervin în disputa deschisă de revista „Dilema” în 1998. Unghiul critic se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
MIHAIL, Viorel (1.VII.1951, Costești, j. Bălți), prozator. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1974). Funcționând ca director al publicațiilor „Săptămâna” și „Momentul”, s-a manifestat ca un gazetar activ și incisiv. A debutat editorial cu volumul de nuvele Bărbații la mijlocul verii (1982), izbutit prin narațiunea care are drept model pe Ion Creangă și folclorul. Nuvelistul evoluează vădit în prozele din Iubirile pierdute se pot recupera (1987), unde se
MIHAIL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
MICHĂILESCU, Ștefan C. (1846, București - 2.VI.1899, București) gazetar. Și-a făcut studiile la Gimnaziul „Matei Basarab” și la Liceul „Sf. Sava” din București. Din 1864 este student la Facultatea de Științe a Universității din București, după absolvirea căreia e numit profesor de științe fizico-naturale la Gimnaziul „Gh. Lazăr
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
determinismului lui H. Taine. Era un bun cunoscător al mișcării filosofice și științifice europene, pasionat de fiecare nouă descoperire, pe care urmărea să o integreze într-o explicație materialistă a fenomenelor naturii. S-a sinucis la începutul verii anului 1899. Gazetar talentat, M. s-a impus în publicistica de la sfârșitul secolului al XIX-lea prin cunoștințe variate și spirit de observație, prin arta de a expune limpede și accesibil complicate probleme de fizică, mecanică, științe naturale sau psihologie. A fondat, împreună cu
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]