1,633 matches
-
De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea. Îi tremurau buzele și pleoapele; și-a plecat fruntea în coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi găsise în satul Anei o mamă care primise, lângă al său, tot de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cetire cărților de la Persia, și de la Industan, și de la Egipet. Somilan a rămas ca o stană pe covorul lui. Allah îi trimitea pedeapsă cumplită, căci porunca sa pricinuise jertfa unui nevinovat și acel nevinovat era copilul său. Și-a stăpânit geamătul lăuntric, și-a încleștat în ghiare barba. Nu mai era nimic de făcut. Cei pieriți nu se mai înalță din sângele lor. Soarta îi hotărâse asemenea crâncen ceas, pentru păcate și greșeli trecute. Mai fericit era mortul care se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în bucătărie, unde arăta unui pâlc de oameni în extaz cum se face un Manhattan adevărat, și i-am spus că plecam. Dar, ca să pot face asta, a trebuit să îmi recuperez haina de sub un cuplu care făcea sex cu gemete în dormitorul lui Kent. Tot ce se putea vedea din femeie erau picioarele și pantofii, unul dintre ei cu gumă de mestecat lipită de talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
strecor între femeia cu sandalele din anvelopă și tipul pomădat. Mi-a părut bine că nu trebuia să mă țin de mână cu Fred Strigoiul. Eram doar doisprezece cu tot cu Leisl, dar datorită lumânărilor care pâlpâiau în camera întunecată și a gemetelor de violoncel, atmosfera părea confortabilă. Era cu siguranță un loc care i-ar fi putut îmbia pe morți să-și facă apariția. Leisl a făcut o scurtă introducere, urându-mi bun venit și spunându-ne chestii despre respiratul adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi simțit deja altundeva, într-o lume în care curajul capătă o cu totul altă răsplată. Călăul a legat funia pentru a treia oară. De data asta nu s-a mai rupt. Un vuiet s-a înălțat, alcătuit din plânsete, gemete, rugăciuni. Ultimul împărat al Egiptului, omul cel mai curajos care cârmuise vreodată valea Nilului, își dăduse sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas înfiptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am mulțumit să spun: — Să-I mulțumim în orice clipă. Dar de ce ai vrea să-I mulțumești taman în împrejurarea asta? — Că m-a scutit să trag la vâsle ca nenorociții ăia de ocnași a căror suflare plină de gemete se aude până aici. Îi mai mulțumesc și pentru că m-a lăsat în viață și în bună tovărășie. Oare nu-s astea trei motive evidente ca să spun Alhamdulillah? S-a ridicat. — Nu-I cer niciodată lui Dumnezeu să mă ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui, imobilizându-i gamba cu un picior. Rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi cel aflat la pământ apucă piciorul adversarului, îl trase, se rostogoli repede în față și-și arcui trupul. Forță genunchiul celuilalt, care se prăbuși la pământ cu un geamăt de durere, bătând de mai multe ori cu palma piciorul adversarului - se recunoștea învins. Proculus se așeză pe zidul mic ce înconjura palestra și îi făcu semn lui Antonius să vină lângă el. Rămase o vreme tăcut, privindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
disperat. Nu pot să fac așa ceva, zise și-și scoase pumnalul. Nici tu nu poți să faci așa ceva, Vitellius. Ridică pumnalul și, fără un cuvânt, și-l înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioarele, se tânguiră și ceilalți pelerini, iar ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ, însoțită de tipețele mai puternice ale pelerinilor și ale familiei ei, care se năpustiră spre aceasta cu brațele întinse. Însă nu reușiră să o prindă, așa că ea căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu atât mai puțin din dragoste, dovada că o face pentru bani. M-am trezit bolborosind în plină noapte - da, m-am auzit spunând, dezlegând misterul, printre gemetele nopții - și am spus: Îmi place grozav. O iubesc... Îi iubesc imoralitatea. Telefonul era un instrument unidirecțional, un instrument de tortură. A sunat Caduta. A sunat Lorne Guyland. Un trio de nebuni, numiți Christopher Meadowbrook, Nud Forkner și Herrick Shnexnayder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căsătorești cu ea. — Da, da. M-am sculat din pat și m-am dus în cealaltă camera să-mi iau ceva de băut. După o oră sau două mi s-a părut că aud vocea Selenei, un murmur sau un geamăt. M-am ridicat de pe sofa și m-am dus încet în dormitor. Era întinsă pe patul cald, goală, dezbrăcată de ajutoarele și fetișele ei sexuale. Ascultă-mă pe mine, buticul Hellei a fost la înălțime cu marfa din seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fir-ar al dracului să fie, și dați-mi de data asta exact ce-mi trebuie. * Din cauza Selinei Street, tot cursul vieții mele s-a schimbat sau s-a transformat imperceptibil. Antipaticul apartament a răspuns încet prezenței feminine cu un geamăt smuls de efort. Își aranjează ținuta greoi, cu mișcări stângace, încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură licărul nesincerității. Își rafinează comportamentul. Își pune în ordine prosoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu spetează, am dat cu o cafetieră plină de ușă și am dat un șut în postamentul patului cu atâta putere încât a trebuit să alerg prin cameră cu o pernă îndopată în gură până când am reușit să-mi astâmpăr gemetele. Al dracului dacă îmi venea să cred... Fielding avea dreptate într-un fel. Good Money era un scenariu de vis, minunat de coerent, plin de ritm și acțiune. Dialogul era rapid, nostim și indirect seducător. Ritmul era frumos. întreaga filmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de puternice, de care le era tuturor atât de frică, încât diferențele dispăreau în fața nevoii comune de a găsi o cale de supraviețuire. Ceea ce ducea iar la explicațiile lui Virgil Jones - și la Grimus. Când se gândea la ast,a geamătul era încă acolo, în cotloanele ascunse ale minții. Se convinsese singur că absența febrei Dimensiunii în K putea fi luată drept o ultimă dovadă împotriva teoriilor lui Virgil. Dar alternativa era și mai probabilă. Obsesivitatea, fixismul, procesul de transformare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îndeplini poruncile. A fost o noapte violentă și frenetică pentru bestia cu două spinări și, în mijlocul luptei lor, Vultur-în-Zbor a avut viziunea. Chipul ei în lumina lumânării, chipul Elfridei, palidă și delicată ca un elf. Trupul care fremăta, trupul Elfridei. Gemetele ei, gemetele Elfridei. Era ca și cum, prin carne, cele două femei deveniseră una și aceeași, îngemănate prin mijlocirea iubirii lui. Apoi viziunea a pălit, dar adevărul ei a rămas, iar când au terminat să facă dragoste, Vultur-în-Zbor a rămas așa, scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
A fost o noapte violentă și frenetică pentru bestia cu două spinări și, în mijlocul luptei lor, Vultur-în-Zbor a avut viziunea. Chipul ei în lumina lumânării, chipul Elfridei, palidă și delicată ca un elf. Trupul care fremăta, trupul Elfridei. Gemetele ei, gemetele Elfridei. Era ca și cum, prin carne, cele două femei deveniseră una și aceeași, îngemănate prin mijlocirea iubirii lui. Apoi viziunea a pălit, dar adevărul ei a rămas, iar când au terminat să facă dragoste, Vultur-în-Zbor a rămas așa, scăldat în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Oamenii s-au dat câțiva pași înapoi, de parcă le era frică să nu fie contaminați. Departe de privirea mea, departe de mulțime, Susie plângea cu sughițuri, cu suspine lungi, terifiante, panicată la culme, fiind parcă un punct de sprijin pentru gemetele agonizante ale lui James. Toată lumea se uita la Marcus Samson de parcă el era purtătorul lor de cuvânt. Dar el nu se uita decât la James și era alb ca varul. Cred că nu mai văzuse niciodată pe cineva murind. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște gemete scrâșnite care, în imaginația noastră întristată, erau pe măsura necuprinsei depărtări în care aveau să se piardă nu peste mult timp acele nespus de frumoase fete. Erau anii când toate fetele erau mici zâne, fermecătoare și misterioase, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de gingășii cu cât știam că nu le voi mai vedea în curând. Mi-era greu să înțeleg ce înseamnă niciodată. Amăgirea lui niciodată o închideam și în zelul cu care răsuceam cu talpa pantofului creionul, făcându-l să scoată gemetele acelea care, în avântul meu artistic, exprimau tot ceea ce mandolina nu era în stare să sugereze. Poate doar o tobă, dar nu știam să cânt la ea, ar mai fi cuprins atât zbucium sufletesc. Era bucuria plecării, poate, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și la Moscova votcă?“ L-am urcat în taxi. Aproape adormise. I-am spus șoferului unde să-l ducă. Matvei începuse să cânte ceva. Avea o voce groasă, răgușită, venind parcă din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim chiar și în mileniul ăsta astfel de cuvinte), revărsată în acele gemete cântate. Mult mai târziu aveam să-l ascult și pe Vîsoțki, pe un disc adus de Ester dintr-o călătorie în Israel. Avea aceeași voce ca a lui Matvei. Ascultându-l pe Vîsoțki, i-am povestit Esterei despre ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale unor foști coloși industriali rămași în paragină. Și multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]