16,377 matches
-
noștrii străbăteau străzile unui oraș-ruină, unui oraș traumatizat parcă de un bombardament. Strada Regală are, de-o parte și de alta, case cu o arhitectură cum nu multe poți să vezi strînse într-un singur loc. Acum sînt goale, cu geamurile sparte, cu totul prăduit înăuntru, cu bucăți din ele care stau să cadă. Ca de pe trupul unui lepros. Aici, cîndva, și domnul Dimisianu depune mărturie, se făcea promenadă, îmbătată de mirosul salcîmilor ce străjuiau strada. La liceul Bălcescu au învățat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
destui cetățeni pașnici! "Și ce-ai făcut?", l-am întrebat, curios să aflu cum se comportă omul normal în fața agresiunii primare absolute. "Păi, stai să vezi. Ăia se căcau râzând, însă nimeni nu-i băga în seamă. O femeie, sub geamul căreia se petrecea oroarea, striga la ei, însă derbedeii nu erau deloc impresionați. Am vrut să trec drumul, hotărât să comit ceva la fel de animalic: să-i bag cu nasul în propriile lor excremente! Nevastă-mea, scârbită și ea, dar copleșită
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
că e mincinos, escroc și violent. Asemeni lui Vadim, el a avut un comportament liniar, egal cu sine, de la început până la sfârșit. Nu e exclus să fi debutat, în adolescență, cu spurcarea trotuarelor și cu spargerea, de-a moaca, a geamurilor celor care-l enervau. O fi trecut și el prin faza lingerii scabroase a Toa'șului și a Toa'șei, iar acum, la senectute, iată-l mai-mare peste o adunătură de pensionari, de șomeri și de funcționari tembelizați. Tot în
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
ușor cu buretele și cu cîrpa pentru a nu tulbura și pentru a nu îneca obrazul ei dormind în fundul apelor de cristal�) contrastează strident cu detaliile morbide din prezentarea aceluiași doliu (păstrarea cozilor chihlimbarii ale moartei pe pian, sub un geam de cristal). O corespondență stranie se stabilește între poezia hipersensibilă a marelui oraș melancolic și spaima de viciu, de păcat a locuitorilor săi, ale căror trăiri interioare sînt prizonierele unor constrîngeri religioase mai vechi și mai negre decît zidurile printre
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
afișele cu figuri indiegste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
ca atmosfera de acolo: uși masive pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în șoaptă, așteptarea. Cu ochii pironiți pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de imperiu în așteptarea tătarilor sau veștilor de la Roma. Nici tătarii, nici veștile". Asociere liberă și comunitate organică Numărul pe mai al revistei bilingve PROVINCIA pune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
exprime, în chiar ziarul Timpul, alte, diametrale, puncte de vedere. Și scena finală din acest episod al romanului, cînd Carp "feudalul cu șase mii de fălci, trăit în puf și lux, îl disprețuia probabil și-l privea de sus prin geamul monoclului", ca și ceilalți convorbitori, toți burghezi bine situați, descoperă, pe gulerul cămășii lui Eminescu ivindu-se o ploșniță. Cu toții rămăseseră panicați. Dar Eminescu, brusc înseninat, cînd descoperi faptul, calm, în chip firesc, "făcu vînt cu degetul insectei de pe guler
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
apeși pe un buton montat la exterior, un tub cu neon se aprinde în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
telurică, după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul de iubire se împletește cu metafora naturistă, se dizolvă în melopeea dulce-amăruie a acesteia: "Ce este, deci, femeia - acest semn luminos/ printr-un geam aburit - și ce altceva ar putea/ să fie? Surîsul femeii, primăvara/ - cînd ne arăm grădinile cu el - și urcatul treptelor/ în urma unei femei, pe scara în spirală - și tainică -/ a foamei de tot ce-a rămas negustat. Un vas din
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
urcînd în pantă și care-mi făcuse semn de la volan. Oprise camionul. Aveam la mine o sticlă cu erzatz, cafeaua cazonă matinală. Neamțul crede că-i băutură. Îi întinsesem sticla, băuse din ea și, simțind poșirca, o scuipase scîrbit pe geam. Ne salutaserăm, iar șoferul dezamăgit, o pornise. Acum, printr-o străfulgerare, îmi aduc aminte de Midovschi. Un camarad, însă pilot. Da, el fusese la Vințu... Întîlnindu-ne întîmplător la București, după 1960, îl văd pe stradă pe Midovschi, ne îmbrățișăm, intrăm
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
titlul Sinuciderea unui fluture se produce o intruziune de acest gen. Un fluture uriaș, sculptat în marmură de Rușchița de un artist celebru, Sebastian Drob, se smulge, după moartea celui ce l-a creat, din soclul de piatră, trece prin geamul atelierului, spărgându-l, zboară până la Moreni și se aruncă, sinucigaș, asupra sondei cu flacără continuă care face faima micii localități. Drept urmare, flacăra se stinge, iar aceasta atrage atenția presei. Faptul că stingerea flăcării devine subiect pentru ziariști accentuează realitatea întâmplării
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
Mărul proaspăt e și preafrumos,/ Plasă de fluturi pe creanga/ Ta vlăguită clipele de prisos.// E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți florile mele de hîrtie/ Sprijinită de lacrimi ca de un geam" (Început de seară). Pentru ca aceeași frenezie să se exprime și în codul opus, al înverșunării grotești, al demoniei care caricaturizează. Făurită dintr-o unică substanță, viziunea apare răsturnată: "Am ieșit în față, am aplaudat./ Doi șerpi au lărgit steaua pînă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit. Unghia cu care sapă în peretele propriului trup, ca și în peretele casei, nu-l ajută să iasă; poate privi doar prin "geamul eului" rareori, ca să descopere în afară "tone de necunoscut": "tu chiar crezi că n-am fost auziți în nici o altă încăpere/ în care noi n-am apucat să mai intrăm?/ sau încăperea nu era zidită-n pereți sau încă nimeni
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
fără să se ferească, oprindu-se la picioarele noastre și ciugulind iute fărîmiturile de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să zboare afară, nu aveau cum, fiind legați de piciorușele lor roz cu cîte un fir de sfoară despre care pe vremuri se spunea că era sfoară de Manilla
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
un picioruș și îi sili să se îndrepte către fereastra larg deschisă. Ajungînd în dreptul ei, se aplecă după păsări care săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor; apoi, unul cîte unul, stîngaci, își luară zborul pe geam afară; dacă se putea spune așa ceva. Ajunși afară se ridică ținînd în mînă capetele de sfori, lăsîndu-și brațele peste prichiciul ferestrei înlesnind cît de cît zborul celor trei, care mai mult nici nu putură să dea din aripi decît ce
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
Timpul asasinilor”? Această carte „Timpul asasinilor, Documente și mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș”..., explică unele lucruri prezente... Amintiți-vă noaptea de 14 spre 15 iunie 1990 când stăteam cu luminile aprinse și priveam din spatele ușilor, din spatele geamurilor, să apară minerii beznei să ne omoare soțiile și copiii, după ce ne omorâseră pe noi cu ciomegele, o noapte întreagă... Ar putea fi o sugestie... Dar noi suntem încă în viață... Și pentru morți cine vorbește?... a, da, s-a
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
a desfășurat în locul cu pricina. Pare-se cu o excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos față de tine însuți. Bolnav, ești neîncetat dispus să-ți tolerezi slăbiciunile și chiar să-ți acorzi gratificații
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
secate faptul că tocmai în parohia lui Miron Cozma oamenii au ajuns astăzi să moară de sete?! Că e și destul circ în brusca îngrijorare pogorâtă pe chipurile altminteri zâmbitoare ale guvernanților, n-am nici un dubiu. Când eu văd pe geam că, la Timișoara, apa băltește pe străzi iar ministrul de resort mă anunță că în Banat e jale, e clar că cineva trișează. Și cum să nu trișeze, când nou-vechiul președinte al României e ditamai inginerul hidrolog?! Parc-aș retrăi
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
a se concura. Vezi, între alții, Gombrowicz: "L-am putea defini pe poet ca pe acea ființă care nu reușește să se exprime pentru că își dă silința să exprime Poemul". * O obsesie în răspăr, mobilă, nehotărnicită, coruptă prin nehotărîre. * La geamul meu de spital, porumbeii se îngrămădesc și bat din aripi, apropiind Paradisul de noi, suferinzii, nesperat de mult, nesperat de simplu.... * Izbăvirea și odihna. Izbăvirea ca o supraodihnă. * Fanatismul dă cruzimii o viziune, o cristalizare, un stil. O civilizează. * Cazi
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
unor evenimente. Chiar și blazarea ei are ceva activ, dinamizator. Poeta colorează momentele cele mai cenușii. Plictiseala însăși devine o comedie, reprezentată prin mecanica ei gramaticală. Iată ce se întâmplă într-un anodin compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam/ Noi toți ne uitam/ pe geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
ei are ceva activ, dinamizator. Poeta colorează momentele cele mai cenușii. Plictiseala însăși devine o comedie, reprezentată prin mecanica ei gramaticală. Iată ce se întâmplă într-un anodin compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam/ Noi toți ne uitam/ pe geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală C.F.R.) Iar povestea nu se
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Poeta colorează momentele cele mai cenușii. Plictiseala însăși devine o comedie, reprezentată prin mecanica ei gramaticală. Iată ce se întâmplă într-un anodin compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam/ Noi toți ne uitam/ pe geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală C.F.R.) Iar povestea nu se încheie aici. Poeta îl aduce
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
cenușii. Plictiseala însăși devine o comedie, reprezentată prin mecanica ei gramaticală. Iată ce se întâmplă într-un anodin compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam/ Noi toți ne uitam/ pe geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală C.F.R.) Iar povestea nu se încheie aici. Poeta îl aduce în prim-plan pe controlor
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
reprezentată prin mecanica ei gramaticală. Iată ce se întâmplă într-un anodin compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam/ Noi toți ne uitam/ pe geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală C.F.R.) Iar povestea nu se încheie aici. Poeta îl aduce în prim-plan pe controlor, Dumitru Săcăruț, înălțându-i o odă
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]