1,325 matches
-
că e a mortului, am zis. Poate au pus-o în buzunarul mortului. — Că bine zici! exclamă Kraft și ieși în goană pe ușă afară. 23 CAPITOLUL ȘASE SUTE PATRUZECI ȘI TREI... Unul din lucrurile pe care le avea Helga în geamantan, cum spuneam, era o carte a mea. Era un manuscris. Nu intenționasem niciodată s-o public. Consideram că nu poate fi publicată - decât de vreo editură specializată în pornografie. Se intitula Memorii ale unui Casanova monogam. În ea vorbeam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
eu cu tristețe, nu că ar fi fost prea greu. Îmi pare rău că-ți dau asemenea noutăți, a spus Wirtanen. — Asta clarifică unele mistere... nu că le-aș fi vrut eu clarificate, am zis. Știți ce avea Resi în geamantan? — Operele dumitale complete? — Știați și despre asta? Când te gândești că și-au dat atâta osteneală... să-i dea asemenea recuzite! Cum au știut unde să caute manuscrisele? — Nu se aflau la Berlin. Erau puse frumușel la păstrare la Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Atunci bătrânul, ca și când totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o lămurire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu același glas fără acustică, zise lui Felix Sima: - Ia-ți geamantanul și vino sus! Urcară amândoi pe scara pârâitoare și se găsiră într-un soi de antreu pe care tânărul nu avu răgaz să-l examineze, rămânând totuși cu sentimentul că mobilele erau toate acoperite cu niște cămăși de materie fumurie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tu să fii cuminte? Amatîtea să-ți spun! Haide cu mine sus. Și fata, apucîndu-l de mână, ca de obicei, îl trase și începu să alerge cu el pe scări în sus. În odaia Otiliei, pe pat, erau deschise două geamantane noi. Fata aruncă cu furie toate lucrurile de deasupra, spre a găsi ceva, și în sfârșit scoase un morman de cravate și unul de fotografii. Cravatele le aruncă pe toate în jurul gâtului lui Felix, care însă n-avu vreme să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obișnuise cu el, revederea verișoarei o bucură. Îi mulțumi de cartea poștală și de scrisoare, făcînd-o să-și lase capul în jos, și atunci Stănică și Felix își dădură seama că Aurica scrisese pe furiș o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan niște nimicuri, o sticluță de parfum, un guler scrobit de broderie (se purta atunci) și le dădu generos Aurichii, deși nu avusese intenția aceasta, și lucrurile le cumpărase pentru ea. Aurica începu să plângă, urîțindu-și toată fața. Nu plângea de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa ceva? - Nu, Felix. Am pus și eu o întrebare nebună. Otilia risipise într-atît lucrurile ei, încît odaia rămăsese aproape goală și nu se putea închipui că va mai putea sta mult, în astfel de condiții. Își strânsese lucrurile în două geamantane și alergă toată ziua prin oraș. Lui Felix îi lămurea că nu mai voia să stea multă vreme acolo, sub ochii Aglaei, care avea aerul că o ține de milă. Îl întrebă și pe el ce are de gând să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în camera ei, se spălă repede pe față, cântând, se pieptănă și ieși în geamlâc, să bată la ușa fetei. - Otilio, Otilio? Nu răspunse nimeni. Trase clanța și văzu că ușa se deschide. Înăuntru nu era nimeni, odaia aproape goală, geamantanele lipseau. Felix alergă ca un nebun pe scări, căută prin toate odăile și o descoperi pe Marina în bucătărie: - Unde e domnișoara Otilia? - Păi, nu știi? A plecat din zori, cu trăsura, cu geamantanecu tot. S-a dus unde-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eu sunt primul care să deplângă că s-a închis străinătatea, iar în rest unde voiți a pleca cu această proastă aprovizionare de acum ? Când peste tot domnește nesiguranța zilei de mâine, unde voiți a mai risca plecând încărcați cu geamantane, doică, pălării, țucălașe... — ...știi bine că Jean ne-ar putea pune oricând automobilul la dispoziție... Aceasta fusese singura intervenție a Sophiei. — ...știi bine că în caz că se declară mobilizarea generală, dacă te afli într-o zonă periclitată, se rechiziționează orișice, căruțe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămas însă neschimbată, de trei luni și mai bine : să nu cumva să plecăm, din București, în vilegiatură. — Nici nu vreau să mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește. Și pe urmă își începe povestea favorită : cum ne prinde războiul cu geamantane, și doică, și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil de vulgar și în ruptul capului n-aș fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era tot ce putea fi mai "de viitor" iar el era campion pe țară la Olimpiada de Fizcă. A plecat spre Universitatea din București într-o dimineață, la sfîrșitul verii, vreme la care se țineau atunci admiterile. Și-a umplut geamantanul de carton cu cele cîteva culegeri de probleme, cu cărțile de liceu, mîncare și cămăși de schimb. Maică-sa l-a condus o bucată de drum, despărțindu-se la marginea satului, în dreptul cimitirului. Apoi, singur, printre țarină și pădure, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lor de viață. Îl interesează prea puțin pe Mihai cum e judecat! Dar numai în aparență. Știe că toate astea se adună și rod, acolo, în adîncuri... Nu pentru asta a plecat el de acasă într-o toamnă, cu un geamantan plin cu cărți, peste care a mai adăugat pălăriile de floarea-soarelui rupte din marginea lanului... La șase fără cinci, este deja în fața restaurantului "Dunărea". Doctorul Manoliu, înfășurat într-un fulgarin albicios, mic de statură, cu cocoașa din spate mai pronunțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ea. Adrian a fost sărutat din mers, în drum spre autobuz. Eu sînt străin? a întrebat-o Mihai. A! s-a mirat Ana, făcînd un pas înapoi, derutată. A vrut să-l sărute, dar Mihai și-a continuat drumul, cărînd geamantanele. După doi pași, i-a părut rău. Știe că Ana a fost preocupată de copii. Acum, stă în avionul de Ardeal. Se gîndește aiurea. N-a putut să scape de delegația la combinatul de îngrășăminte. Chiar și inginerul Tibor l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
W. Fisk“. Dle sergent White, Dl căpitan Exley dorește să te vadă imediat (ceva legat de revista Whisper și de un cadavru pe sub o casă). Prezintă-te la Anchete Interne Îndată ce ajungi la Los Angeles. Bud rîse și Își făcu geamantanul: haine, teancul de hîrtii secrete - asasinatele prostituatelor, Nite Owl... trebuia Întrebat Dudley. Aruncă bilețelul În budă și se pișă pe el. *** Conduse pînă la Gardena și se cază la Victory: o cameră cu așternuturi curate, plită electrică și nici o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că nu le place...) Ce mult se schimbase palatul! Cine cumpărase mobilele astea atît de fine? Cine alesese tablourile astea atîrnate pe pereți? Fuseseră comandate de Juan Lucas prin scrisori adresate unui misit Întreprinzător și cu bun gust. Carlos ducea geamantanele din piele de porc, cu o expresie care parcă spunea: „eu-am-mai-fost-cu-ei“ și se simțea superior. Vilma băgă de seamă că Santiaguito se făcuse un bărbat adevărat și că o privea lung. Pe urmă se uită la Juan Lueas, domnul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i aline durerea și s-o smulgă din brațele doamnei, În sfîrșit Juan Lucas puse capăt acestei fraternități nedorite; Își desfăcu brațele nervos, trecuseră cîțiva ani de cînd nu se auzise glas poruncitor În palat, Susan Îl admira: pune geamantanele la locul lor, te rog, ai grijă să nu zgîrÎi pielea; urcați acum și ajutați-ne să aranjăm lucrurile; iar dumneata termină cu plînsul, te rog. Nu știa cum o cheamă și nici pe Nilda, care tocmai atunci apăru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să vină, să meargă dintr-un loc Într-altul dînd bacșiș liftierilor cu uniforme verzi care stăteau cu mîna Întinsă și care așteptau În poziție de drepți ordinele lui, gata să-i care bagajele. Avea o adevărată pasiune pentru geamantane. Se bucura ca un copil uitîndu-se la un geamantan pe jumătate deschis pe patul camerei de hotel. Le lăsa deschise ore Întregi pe pat de parcă ar fi trebuit să se odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
altul dînd bacșiș liftierilor cu uniforme verzi care stăteau cu mîna Întinsă și care așteptau În poziție de drepți ordinele lui, gata să-i care bagajele. Avea o adevărată pasiune pentru geamantane. Se bucura ca un copil uitîndu-se la un geamantan pe jumătate deschis pe patul camerei de hotel. Le lăsa deschise ore Întregi pe pat de parcă ar fi trebuit să se odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi vrut să nu se mai termine niciodată mutatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi vrut să nu se mai termine niciodată mutatul ăsta. Era Încîntat cînd ieșea din hotel Înconjurat de hamali În uniforme care zîmbeau servil și depozitau pentru cîteva clipe pe trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce face?! Mai Întîi invoca faptul că mai avea de adus cîteva lucruri din apartamentul lui din Condores și sub pretextul ăsta pleca și se Întorcea mereu cu geamantanele. Mai curînd lăsa lucruri acolo, fiindcă la hotel nu mai avea nimic de adus. Pe neașteptate hotăra să petreacă un sfîrșit de săptămînă la Condores, cu Susan și fără copii și din nou umplea geamantanele, cerea legătura telefonică În dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se Întorcea mereu cu geamantanele. Mai curînd lăsa lucruri acolo, fiindcă la hotel nu mai avea nimic de adus. Pe neașteptate hotăra să petreacă un sfîrșit de săptămînă la Condores, cu Susan și fără copii și din nou umplea geamantanele, cerea legătura telefonică În dormitor, Își invita prietenii pe care avea chef să-i vadă (pe Luis Martin Romero, de exemplu și cîteodată și pe Lastarria, fiindcă aveau să facă o investiție Împreună și o să-l pună la treabă) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să facă o investiție Împreună și o să-l pună la treabă) și pleca fericit dînd bacșiș hamalilor care se dădeau În vînt după el. Alteori trebuia să meargă pînă la una din moșiile lui și, În mare grabă, Își deschidea geamantanele pe pat și Începea să azvîrle de-a valma cămăși de mătase pentru ocazii și pelerina de crescător de cai cu care e Îmbrăcat În fotografia de la conacul din Chiclayo și parcă și la Huacho avea una la fel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu fie perfect, ca acum cînd călărești nu fiindcă trebuie să ai grijă de moșie, de asta se ocupă alții, ci numai fiindcă-ți place să călărești, darling și vestonul tău de piele de căprioară și hotelul și Jeu și geamantanele din piele de căprioară și golful și tot ce avem, Într-o atmosferă de perfectă fericire, darling, ești un milionar perfect, not I, darling, eu nu, eu mă gîndesc la Nilda, Întoarce-te, Juan, Întoarce-te că vine un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Arminda care privea fără să vadă și vedea fără să privească, Îi zîmbi, dar șuvița Îi căzu pe ochi și-i acoperea gura și Arminda nu văzu, observă numai că doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vadă și vedea fără să privească, Îi zîmbi, dar șuvița Îi căzu pe ochi și-i acoperea gura și Arminda nu văzu, observă numai că doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că și doamna făcea parte din plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu-și mai făcu, așadar, iluzii nesăbuite, nici măcar nu mai Îndrăzni să se uite ca și cum ar fi spus: pe asta cine-a chemat-o aici? și pe urmă „asta“ Îi stătea În drum și din pricina ei fu nevoit să descarce geamantanele și să plece, lăsînd-o pe biata Arminda năucită și transformînd-o practic Într-o insulă, mai bine zis Într-un ostrov, Înconjurată cum era din toate părțile de valize. Valetul dispăru și Susan se Întoarse ca să-și termine paharul de Jerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]