3,294 matches
-
până se vindecă!> <Dacă-i așa, hai la mine acasă să ți-l dau în primire!> Și-au plecat amândoi cu mașina la locuința lui, unde-i întâmpină nevastă-sa. <Cum e?>- o întrebă el. <Cum să fie?, doarme și geme de durere!> <Dumneaei este o colegă de facultate și vrea să-l ia acasă, i-o recomandă el pe fată. <Ancuța!>- se prezentă ea. Și intrară în camera lui. Marian dormea și visa. Se făcea că a murit și a
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
îmbrățișă prinzândui în palme sânii mici în timp ce o sărută pe gât. - Mihai! Suspină ea. Dar el se făcu că nu o aude. Continuă să-i maseze sânii cu o mână, iar cu cealaltă îi umezii vaginul, masîndu-i ritmic clitorisul. Ea gemu arcuindu-se. Nu rezistară nici unul și nici celălalt prea mult. Tânărul o apăsă ușor cu palma de după cap aplecînd-o în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
cu cealaltă îi umezii vaginul, masîndu-i ritmic clitorisul. Ea gemu arcuindu-se. Nu rezistară nici unul și nici celălalt prea mult. Tânărul o apăsă ușor cu palma de după cap aplecînd-o în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai gândindu-se cât de învolburată fusese atunci, precum marea acum în zi de martie. 4 „0, râsul! Râsul voluptății, voluptatea râsului: să râzi înseamnă să trăiești atât de profund.” Și
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
în mijlocul poporului Meu și nu-l voi mai ierta” Amos 7:1-8 „Domnul a zis omului îmbrăcat în in și cu o călimară la brâu: Treci prin mijlocul poporului Meu și fă un semn pe fruntea celor care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se fac” Ezekiel 9:4 Cei patru îngeri țin vânturile până când se va pune pecetea pe fruntea slujitorilor lui Dumnezeu. Apoc. 7:3 Sunt lucruri mici, pe care uneori nu le vedem. Îngeri credincioși notează fapte
NICODIM de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351936_a_353265]
-
sufletul și mintea ei de actor și de a-și sedimenta părerile, după care, nu putu rezista unei piese în premieră din a cărei distribuție făcea parte și Bârnă. Își cumpără o bluză nouă și un nou sacou, desi dulapul gemea de haine. Brusc, isi dădu seama că se trezea femeia adormita din ea. O simțea pulsând, măi vie că niciodată și asta începea să o sperie într-un fel. “Doamna de fier a viorilor” fusese poreclita, pentru că era bună, nu
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
amintesc, nostalgic, câteodat', Cât de naiv eram la vremea mea, Copil fiind, așa cum mi-a fost dat, Sub poale de Carpați, în micul sat Ce-atât de mare,-atunci, mi se părea(!) ... Priveam, suind cu greu pe deal, în zori, Gemând sub ale toamnelor poveri, Căruțele-nspre cer, unde cocori Dădeau înc-un ocol s-alunge nori, Ca stelele să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
intimitatea lor și o auzea. Se întoarse cu fața spre el și îi încolăci mijlocul cu brațele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătușau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa dușului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr. Mircea se desprinse de ea, ieși din cadă luă un prosop de pe suport, acoperi corpul superb al fetei și cu ea în brațele sale puternice, dar incredibil
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
cataclism cosmic. Pe linie de consecință, stabilind și un record de viteză domestică (imposibil de omologat însă), doamna se întoarse cu o cană, apoi se așeză pe un scaun privindu-l hipnotic pe Aristide care, ca un nesimțit ce era, gemea de plăcere legumind borșul de putină printre dinți. Armistițiul dură cam un minut după care, doamna, luată de un val de căldură, smulse cana din mâna netrebnicului și rosti hotărât: - Dacă nu spui acum, tot ce trebuie, mă duc la
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NOAPTE DE-AIUREA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1017 din 13 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului noapte de-aiurea Am ieșit din respirația nopții cu sufletul umed de patim-albastră, gemeau oglinzile-n cântece tulburi, pe umeri de îngeri veniți în fereastră Și semne nebune cu stele pe buze iscau orbul suflet din miezul de pâine, prin spații zburau hieratic meduze când noaptea-mi lătra cu furie de câine Straniu, clepsidra
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
buze iscau orbul suflet din miezul de pâine, prin spații zburau hieratic meduze când noaptea-mi lătra cu furie de câine Straniu, clepsidra sfărâma în măsele pietrele roșii zidite în mine și-mpovărată de dangăt sihastru se arcuia în vetuste ruine. Gem bolți uriașe în tulburi ispite și umbra clepsidrei inundă pereții, când semne nebune cu ochi de-odaliscă mi-atârnă sălbatec în ciutura vieții. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte de-aiurea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
nu sunt altceva decât negrele lui presimțiri față de o lume dezgolită de adevăr, viziuni în care „O umbră mormăind pășește... / E om... atât, și e destul” (Crize, 1965:134) sugerează chinul omului care se dorește viu însă ascuns de noapte geme firav, supus de lume să trăiască ca o umbră a nopții. Teama de a se întâlni cu poetul-om îl face să-l ocolească nu că i-ar fi teamă de prezența lui fizică, ci doar de faptul că neputința
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Ponțiu Pilat. Apoi procuratorul mai spuse ceva despre sângele acelui drept care urma să fie răstignit, însă Baraba nu fu atent la ceea ce se spunea dar auzi mulțimea răcnind de bucurie și făcând semne aprobatoare. Durerea din umăr îl făcu să geamă pe tâlhar însă știa că urma să fie eliberat. Adus din nou lângă Iisus din Nazaret, Baraba își dădu seama dintr-o dată de faptul că acel om care mergea la moarte în locul lui, nu purta pe umărul său semnul infamiei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
amănunte, Vreo două amintiri, trăiesc în lumea lor. Și parcă din tranșee, rănite de substanță, Apar fantome vise, dreptul la viață-și cer, Sfidează legi, răstoarnă conținutul, Invocă soarta...,și vor să le dezlegi! Tot șchiopătând târziul, revendică trăirea Însingurarea geme, pe aripă de dor, Cerneala se strecoară în plânset prin poeme! Atâtea amănunte și resemnarea lor... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Amănunte / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1241, Anul IV, 25 mai 2014. Drepturi de Autor
AMĂNUNTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350559_a_351888]
-
apoi mă strânse cu putere să-mi rupă rezistența învârtoșată. Simțeam zvâcnirile corpului ei ca o pasăre care se zbate când i se retează gâtul. M-am descărcat și eu, apoi m-am uitat prostit la ceea ce ni se întâmpla... Gemea și tresărea, transfigurată de plăcere, încât îmi era teamă să nu facă vreun atac de cord din cauza unui asemenea efort la vârsta ei. Privind-o cum era așezată lângă mine, pe patul vraiște și mototolit, răsuflând din greu, marcată de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
decât ca o entitate căutată și dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea, chiar dacă rece trecea pe lângă fiindul lui teluric, eul din el, creator și superior, o făcea să-l inspire și să-i netezească trăirea, vibrându-i tentațiile: Și lung gemea arcușu-acum pe strună / Îngrozitorul marș lugubru, funerar („Marș funebru”, 1965:99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație a unei limite pe care profanul nu o poate trece și nici simți. Bacovia a fost însă poetul-om care a trecut
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Cu un așa de înalt nivel patriotic, ca al Cenaclului Flacăra, România nu cred că se va mai întâlni prea curând, dacă nu cumva... niciodată. Ce putea face mai mult Poetul nostru, cu toată carisma și îndrăzneala sa, când poporul geme și conducătorul lui este un dictator, decât să-l lauzi pe prost până nu-și mai încape în pene, ca să te lase liber, cât de cât, pentru a putea alina suferința românilor! Evident că totul trebuia făcut cu grijă, căci
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
importante, evitând mulțimile si mașinile cu militari sau milițieni. Le era frică, deși nu recunoșteau... Alina locuia cu mama ei într-un apartament de două camere și, pană la etajul doi, s-a chinuit să-l urce pe Eugen care gemea de durere. Îl durea tot trupul. A mai găsit câteva lucruri de la tatăl ei, care părăsise domiciliul conjugal în urma cu doi ani, după procesul lung de divorț, le-a adunat pentru Eugen, pe care l-a împins cu forța în
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
în prosoape și l-a uns cu ceva alifii găsite prin dulăpiorul în care mama ei mai aduna câte ceva de la spitalul în care lucra ca infirmieră. I-a făcut un ceai dar, când i l-a dus, el adormise și gemea ușor în somnul agitat. S-a spălat și ea adunându-și greu ultimele puteri, gânditoare și plină de grijă față de vânătăile ce le descoperise și pe trupul său. Nu avea răni, însă acum simțea dureri peste tot și capul parcă
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi. Trec batalioane în marș avântat, Țara sângerează, dușmanul turbat ... Foc și moarte varsă peste trupul ei, Geme de durere pentru fiii săi. Au sărit în luptă vitejii eroi ... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi. Un pas n-au cedat
NONE1 DECXEMBRIE 1918-2011 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351527_a_352856]
-
mă gândeam că tânărul acesta și-a întârziat intrarea în lumea terestră cel puțin cu două-trei sute de ani. A! El trebuia să se nască pe vremea când tirania sugruma popoarele, când nu erau încă proclamate drepturile omului, când lumea gemea cu grumajii striviți sub călcâiul despotismului. Aș fi vrut să văz pe tiran față-n față cu Coriolan Drăgănescu! Desigur proclamația drepturilor omului n-ar fi întârziat atâta.” Coriolan Drăgănescu, liderul infatigabil al tineretului studențesc este unul (de neglijat), din
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi. Trec batalioane în marș avântat, Țara sângerează, dușmanul turbat ... Foc și moarte varsă peste trupul ei, Geme de durere pentru fiii săi. Au sărit în luptă vitejii eroi ... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi. Un pas n-au cedat
NONE1 DECEMBRIE 1918-2011 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351530_a_352859]
-
am retras și am repetat mișcarea, într-un ritm mai alert. Iubita mea părea înnebunită... gura i se înfipse în umerii mei și mă mușcă destul de tare... De plăcere, nu am simțit durerea și m-am pierdut de tot. Ea gemea la fiecare zvâcnet. Cu o mână îi mângâiam sânii și cu cealaltă o ridicam de funduleț, împingând tot mai apăsat. Se descărcă, din nou, în același timp cu mine... Câteva clipe, am rămas ca morți amândoi... Când ne-am revenit
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
Astfel, Sfântul devine un chip al Frumuseții divine, o ființă a cărei existență este prin excelență un loc teofanic. Sfântul luminează și lămurește lumea. El este o personalizare a frumuseții atât ca microcosmos, cât și ca microtheos. “Natura întreagă așteaptă gemând ca frumusețea ei să fie salvată de omul devenit sfânt” Ca model și exemplu concret vom avea în fațanoastrădeaoarecefrumusețea umană spirituală își găsește desăvârșirea în frumusețea duhovnicească a Sfântului. Sfântul trăiește viața sa și a lumii întregi ca dar frumos
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
Astfel, Sfântul devine un chip al Frumuseții divine, o ființă a cărei existență este prin excelență un loc teofanic. Sfântul luminează și lămurește lumea. El este o personalizare a frumuseții atât ca microcosmos, cât și ca microtheos. “Natura întreagă așteaptă gemând ca frumusețea ei să fie salvată de omul devenit sfânt” [89] . În sfințenie, în darurile Duhului Sfânt, omul regăsește intuirea imediată a adevăratei Frumuseți. După Sfântul Serafim de Sarov, scopul vieții creștinești este dobândirea Duhului Sfânt. Starea de har a
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
fiți pe-aproape rogu-vă să-mi amintiți când din grabă trenul galben trece peste pruni ciuntiți. Vin cocorii, vin deci iară peste porțile înalte dincolo de-aceste stoluri sub pământ, măi plânge iarbă Și în mari mai mor balene Geme pasărea, se teme! [15] FEAR You don't know why I'm cold you need to be close by Centuries pass, centuries come You don't know why I fear this insane war that buries me în moments crushes me
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]