KorAP: Find »[drukola/base=genocid & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...92 >

2,285 matches

Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672

simbolizând Izbăvirea 3, acestea vor fi temele abordate în paginile următoare. Dincolo de cazul evreiesc, acest studiu este (poate) susceptibil să furnizeze și chei de înțelegere a diverselor poziționări actuale în legătură cu suferința, poziționări deopotrivă complexe, multiple și universale, în care memoria genocidului a devenit paradigmă. Cartea de față nu este așadar o carte despre Holocaust, nici doar o carte despre iudaism, ci mai degrabă o meditație istorică asupra universalității suferinței. A citi suferința înseamnă și a citi traiectoriile memoriale și identitare contemporane

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
din cauză că memoria trăită sau imaginată a suferinței a ținut loc de istorie mult timp și continuă s-o facă în zilele noastre. Cum s-a fabricat deci această memorie cu rădăcini medievale, care ne bântuie mai mult ca niciodată după genocid și care tinde să impună o lectură a trecutului exclusiv prin prisma suferinței, interzicând prezentului și viitorului o speranță hrănită altădată de credință, întotdeauna fragilă, desigur, dar omniprezentă în viața evreilor de ieri? Viața la umbra martiriului Pentru cei care

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
pentru mult timp, la povestirile religioase despre persecuții și martiri. Discursul și scrierile despre suferință joacă rolul relatării istorice 19. Este foarte instructiv, în această privință, să observăm cum cultul morților, reapărut când s-a impus datoria de amintire a genocidului, la aproximativ două decenii după eveniment, a reluat cutume vechi, inclusiv în sânul comunităților iudaice secularizate. Slujba comemorativă pentru odihna morților cuprinde acum rugăciuni pentru cei șase milioane de evrei asasinați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca și

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
iudaice secularizate. Slujba comemorativă pentru odihna morților cuprinde acum rugăciuni pentru cei șase milioane de evrei asasinați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca și pentru cei care și-au dat viața pentru apărarea statului Israel. Citirea numelor victimelor genocidului practicată în prezent o evocă pe cea a numelor martirilor Cruciadelor, consemnate în "cărțile amintirii" păstrate de numeroase comunități germanice și din Europa de Est, sâmbăta și la slujbele comemorative ce le erau dedicate. Vom menționa, de asemenea, zilele de comemorare speciale

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
păstrate de numeroase comunități germanice și din Europa de Est, sâmbăta și la slujbele comemorative ce le erau dedicate. Vom menționa, de asemenea, zilele de comemorare speciale pentru victimele Holocaustului, care-i implică mai ușor pe evreii nereligioși, precum Yom Ha-Shoah, Ziua Genocidului, celebrată în Israel și în diasporă și al cărei ritual se apropie de practicile tradiționale legate de cultul morților. Unele comunități practică astfel o slujbă specială în amintirea martirilor revoltei din ghetoul din Varșovia, împotriva naziștilor, din 1943. Iar în

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
impusese grosso modo după accesul evreilor la cetățenie începând din secolul al XVIII-lea, care urmărea să crediteze era emancipările cu toate binefacerile și lăsa în întuneric tot ceea ce fusese înainte. Această perspectivă "lacrimogenă" avea să domine din nou după genocid, tot trecutul evreiesc fiind prezentat ca o vale a plângerii culminând cu Soluția Finală. O istorie de suferință care avea să obsedeze neîncetat prezentul nostru. Din acest moment, orice înțelegere a trecutului se va face pornind de la experiența antisemitismului și

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
așa cum o atestă gândirea unor autori ca Isaac Abravanel. Dacă este greu astăzi să măsurăm intensitatea suferinței simțite, deoarece timpul a atenuat până aproape de uitare evenimentul care a marcat în profunzime generații la rând, cum continuă să facă și astăzi genocidul din al Doilea Război Mondial, ne rămân totuși, pentru a ne face o idee, toate scrierile de durere pline de această așteptare, de această speranță într-o consolare care încă întârzie să vină. Cataclismului suferit de evrei i se asociază

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Dumnezeu în ajutor. Dar fondul antic continua s-o apese cu toată puterea și, în definitiv, aceeași venă este exploatată de savanții și intelectualii care, în secolul al XIX-lea, se înhamă la sarcina înțelegerii științifice a trecutului evreiesc. După genocid, în mod semnificativ, nu se vorbește despre datoria de istorie, ci despre datoria de memorie. Or, proclamarea datoriei ca atare, în ambele cazuri, de altfel, nu va fi și nu a fost niciodată suficientă pentru a asigura transmiterea. N-ar

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
oare o cauză pierdută? Așa am putea crede, citindu-l bine pe Y. Yerushalmi: "Istoriografia evreiască contemporană, scrie el, nu va putea niciodată [...] să se substituie memoriei evreiești"63. Memoria seculară sacralizată a contemporanilor noștri, care poartă greaua povară a genocidului, va avea oare același viitor ca memoria suferinței transmisă în trecut credincioșilor din generație în generație? Odată dispăruți ultimii supraviețuitori, problema aceasta se va pune cu toată gravitatea. De unde, poate, această urgență a istoriei, nu doar pentru a universaliza experiența

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
hotărârea lor de a rămâne evrei în felul lor, în ciuda decepțiilor de moment și a temerilor pentru viitor. Ei construiesc piatră cu piatră această Biblie a laicilor, care este o carte deschisă despre suferință. Un fenomen comparabil se observă după genocid, când, în 1946, la a 850-a aniversare a primei Cruciade, Abraham Habermann își publică antologia de poezie liturgică intitulată Catastrofe în Germania și în Franța de Nord70, în timp ce în 1949, cu ocazia celei de-a 300-a aniversări a

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
reactivarea unei memorii de solidaritate în suferință. În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea statului Israel și de politizarea ulterioară a memoriei genocidului, modelul de revitalizare a amintirii marilor masacre, atunci când suferința evreilor era la apogeu, funcționa încă, într-un fel de liturgizare în cadru secular. Creând o continuitate între trecut și prezent, este solicitată din nou o memorie colectivă de suferință, care

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
antidot susceptibil să aline rănile prezentului. Acest efect de oglindă, această mise en abîme care a traversat secolele se repetă așadar atunci când se produce o nouă catastrofă, inclusiv în perioada de emancipare și integrare în Europa și chiar imediat după genocid. În introducerea la lucrarea lui Habermann citată anterior, Yitzhak F. Baer, marele maestru al ceea ce s-a numit școala de la Ierusalim, leagă o dată în plus dezastrele din trecut de tragediile moderne, în special de cea care culminează cu exterminarea evreilor

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
și pe martirii lor care au preocupat atât de mult lumea evreiască de-a lungul secolelor? Și cine s-ar mai gândi să-i comemoreze? Chiar dacă ideea ar apărea din întâmplare, ea s-a îneca în valul de comemorări ale genocidului care punctează viața evreului de astăzi și cărora le este asociat fie ca martor pasiv, fie ca actor. Să nu se vadă în aceste observații nicio intenție de a stabili o scară de valori a comemorărilor, nici de a minimaliza

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
o catastrofă în raport cu alta. Dacă memoria suferinței continuă să domine mentalitățile evreiești în aproape toate țările unde trăiesc evrei, ea funcționează după scheme foarte puțin diferite de cele care funcționau altădată. Dar ea se reduce astăzi la o memorie a genocidului, care furnizează o grilă de lectură pentru toate nenorocirile trecutului și pentru toate cele ce vor urma, cu acea "irezistibilă tendință de a lăsa prezentul să coloreze trecutul"73. Înainte de dominația exclusivă a memoriei Holocaustului, memoria suferinței servea în primul

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-i ajuta pe oameni să-i suporte nenorocirile. Unicitatea în care este fixată Soluția Finală o detașează pentru evrei de celelalte memorii de suferință și transformă dezastrele anterioare în semne precursoare a ceea ce urma, trebuia să se întâmple. Fiind unic, genocidul se erijează în suferință izolată și desprinsă de restul istoriei de suferință a evreilor. Ca atare, evreul secularizat o abordează fără Dumnezeu, fără trecut, într-un prezent care vrea să-și fie suficient sieși și în solitudinea individualismului, întreruptă doar

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
răului absolut? O întrebare care amintea de cele pe care evreii și le puseseră deja în trecut, în momente de mare tristețe, și la care dăduseră multiple răspunsuri de consolare, inclusiv pe cel al pedepsei colective pentru păcatele săvârșite. După genocid, acest răspuns părea să nu mai aibă sens, ca și altele care marcaseră totuși mult timp existența evreiască, iar acum mulți evrei respingeau viziunea tradițională a unui Dumnezeu providențial care acționează în istorie și veghează asupra unui popor pe care

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
a-și depăși durerea sau a trăi în continuare cu ea. Unii supraviețuitori, necredincioși la origine, îmbrățișează credința, alții, dimpotrivă, părăsesc iudaismul. Între aceste două extreme, mulți navighează între diverse atitudini intermediare. Majoritatea supraviețuitorilor credea în existența lui Dumnezeu înainte de genocid, dar după acesta proporția scade la 38%. Credința în statutul de popor ales al evreilor rezistă, căci, dacă 41% o împărtășeau înainte de război, ei sunt cu o treime mai mulți după. Iar 6% dintre supraviețuitori declară că fondarea statului Israel

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
iudaismul și supraviețuitorii, inclusiv cei mai secularizați, ies dezorientați din încercările războiului. Elie Wiesel citează un hasid care ar fi spus: "Pentru credincios nu există întrebări, iar pentru necredincios nu există răspunsuri"2. Se putea totuși prelua, înainte și după genocid, explicația marelui gânditor Hermann Cohen, dispărut în 1918, potrivit căreia "tristețea și suferința sunt necesare pentru a trezi conștiința omului și a susține astfel cauza progresului etic"? Răul ar fi atunci planul secund al binelui, condiția manifestării acestuia. "Suferința celui

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
parcursul istoriei ei, cea a teodiceei, la fel de veche ca iudaismul însuși, devine crucială pentru ortodoxie, care trebuia să ia poziție în fața celor care căutau explicații pentru suferințele lor rămânând totodată credincioși poruncilor. Astfel, Joseph Klausner avea să definească problema teodiceei genocidului ca "problema tuturor problemelor"4. A muri la Auschwitz pentru Dumnezeu În Germania nazistă, ultraortodoxia dădea deja răspunsuri teologice la antisemitism. Cei mai importanți lideri ai ei din epocă, Haim Ozer Grodzensky, cunoscut sub acronimul Ahiezer din Vilnius, și Elhonon

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
la Auschwitz pentru Dumnezeu În Germania nazistă, ultraortodoxia dădea deja răspunsuri teologice la antisemitism. Cei mai importanți lideri ai ei din epocă, Haim Ozer Grodzensky, cunoscut sub acronimul Ahiezer din Vilnius, și Elhonon Wasserman, cumnatul celui dintâi, amândoi dispăruți înainte de genocid, dar contemporani ai Nopții de Cristal (9-10 noiembrie 1938), îndeamnă în 1939 la rugăciune, răbdare și întoarcere la practica religioasă, când sinagogile, casele și magazinele evreiești sunt distruse și se anunță zile sumbre pentru evrei nu numai în Germania, ci

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
va fi pomenit numele lui. Se vor binecuvânta întru el toate semințiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el" și dezvoltă o exegeză hasidică a acestuia care prezintă justificarea defensivă clasică a lui Dumnezeu, potrivit căreia căile Lui și genocidul actual rămân de neînțeles pentru om. Dacă Dumnezeu este adevăr, justiția lui nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Nu-l slujim numai prin dragoste, entuziasm și bucurie, ci și prin durere. Acceptând suferința cu dragoste, nu speculăm asupra motivelor

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
cu poporul lui Israel suferința aceasta este atinsă de deznădejde. Aceste acte de acceptare a morții cu bucurie sunt legate și de noțiunea de sfințire a Numelui lui Dumnezeu, care se traduce prin martiriu și reapare în anii negri ai genocidului. Rezumatul clasic făcut de Moise Maimonide diferitelor moduri în care un evreu trebuia sau putea să împlinească această poruncă era adesea invocat în aceste cercuri. În ghetoul varșovian, conducătorii hasidici prelungeau această învățătură aplicând termenul de "sfințire a Numelui lui

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Moise Maimonide diferitelor moduri în care un evreu trebuia sau putea să împlinească această poruncă era adesea invocat în aceste cercuri. În ghetoul varșovian, conducătorii hasidici prelungeau această învățătură aplicând termenul de "sfințire a Numelui lui Dumnezeu" oricărei victime a genocidului. Într-adevăr, pentru Maimonide "fiecare evreu ucis, chiar dacă moartea lui nu rezultă dintr-un refuz al apostaziei, dacă este ucis numai fiindcă este evreu, este numit sfânt"rrrr. În Talmud, se consideră în general că nu există sfințire a Numelui

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
spuse, discursul ultraortodox nu se emancipează deloc de justificarea nenorocirii care se abate asupra evreilor pentru păcate pe care le-au săvârșit împotriva poruncilor. Hitler este noul Nabucodonosor trimis de Dumnezeu ca să-și pedepsească poporul. Iar Ioel Teitelboim, supraviețuitor al genocidului, conducătorul dinastiei hasidice din Satu Mare, un curent antisionist existent și astăzi, nu ezită să-i blesteme pe sioniști pentru că au precipitat și legitimat prin acțiunea lor Soluția Finală sancționare dreaptă a unei îndrăzneli blasfematorii, aceea de a lua inițiativa întoarcerii

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
pedeapsă/răsplată a fost declarația, în 2001, a rabinului originar din Irak Ovadia Iosef, conducător spiritual al partidului politic israelian cunoscut sub numele de Shas, care grupează ortodoxia sefardă, în special marocană. Pentru el, cele șase milioane de victime ale genocidului erau "reîncarnările sufletelor din trecut care păcătuiseră și-i împinseseră pe alții în păcat"9. Variate au fost așadar răspunsurile la masacru date de o ultraortodoxie ai cărei membri, fie și numai prin vizibilitatea lor, au plătit un tribut din

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]