4,128 matches
-
cum se distruge, Am tot strigat din versul meu-ajunge! Dar nu mă înțeleg acei ce-o fură, Tu, Bunule Ocrotitor, Te îndură Și ia-ne de pe minte grea povara, În inimă ne pune primăvara, Ne mântuie de lacrimi și de ger, Destul am îndurat flămânzi sub cer! Tu știi cât mai avem din ce ne-ai dat, Să-Ți fie darul pururi lăudat! Ferește-ne de furi și de strigoi Și pune, Doamne, dragostea între noi! Și eu sunt vinovat, ca
ȘI EU SUNT VINOVAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363421_a_364750]
-
Da! Cine-i acolo? întrebă el nervos, că este deranjat la o asemenea oră din noapte, deschizând ușa masivă din lemn de nuc a vilei. - Sunt eu, domn’ profesor, Angela, se auzi o voce subțire în spatele porții. Afară era un ger năprasnic. Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie. - Angela? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât trecerea sa către lumea viselor era extrem de facilă. Deschise poarta intrigat și o găsi pe Angela roșie în obraji și cu ochii un pic tulburi. - Poate din cauza gerului de afară, gândi el. - Mi-am uitat la dumneavoastră, după ședința de pregătire pentru olimpiadă, caietul de matematică, minți fata, iar luni avem teză, cum prea bine știți. M-am gândit că ar fi bine să mai repet din el
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
multe prietene, de aceea am ajuns la dumneavoastră atât de târziu, șopti Angela cu glas pierdut. - Bine, așteaptă în hol că merg să ți-l aduc, zise Condurache, lăsând fata să intre pe ușa întredeschisă, ca să nu stea afară în ger. Când profesorul se îndepărtă, Angela împinse încetișor ușa livingului și se strecură în încăpere. Tablourile pictorului Rubens de pe pereți erau cuprinse de o lumină suavă, grație culorii și prospețimii lor dându-le impetuozitate și nevoia de a de a cuceri
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
lumină suavă, grație culorii și prospețimii lor dându-le impetuozitate și nevoia de a de a cuceri. - Ah, reveni profesorul, privind-o din cap până în picioare pe Angela. Ai intrat? Nu mă așteptam, dată fiind ora așa de târzie. - Era ger afară și ținând cont că noi suntem ceva mai apropiați..., nu-i așa? îl surprinse fata cu insolența sa pe profesor, zâmbind cu subînțeles, mi-am permis să intru, doar nu era să aștept în crivățul de afară. - Mda, însă
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
în crivățul de afară. - Mda, însă Angela, e ceva care ține de domeniul trecutului... Doar ne-am înțeles că a fost o greșeală din partea mea. Ar fi bine să mergi acasă. Părinții știu unde umbli tu noaptea pe un asemenea ger? - Știu că sunt la aniversarea unei colege de clasă și mă așteaptă să sosesc spre ziuă, dacă nu voi rămâne să “dorm” la ea. Chiar credeți că a fost o “simplă” întâmplare cum spuneți? - Așa ar fi normal. Ți-am
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
pământesc unde cei ce mor - trăiesc, lângă Cinul îngeresc. Inima - un fulg de nea A născut în cer o stea Iar această stea de vis A născut în Paradis, Dalbe flori de lerui ler, Flori de ler și flori de ger, Flori de taină și mister Dintr-un unic colier -suflet risicat la cer - 14 DECEMBRIE 2013 Referință Bibliografica: COLIND PENTRU NICHITA (Cezarină Adamescu) / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013. Drepturi de Autor
COLIND PENTRU NICHITA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363499_a_364828]
-
împodobind cu puf alb crenguțele golașe ale pomilor și punând căciuli pe vârfurile stâlpilor ori așternând perne moi pe câmp și pe cărări. Mai impresionante decât toate păreau a fi cerul albastru-luminos, dar și acele steluțe, cu miile, zămislite de ger în cursul nopții din cristalele fulgilor de nea. Nu ne puteam sătura admirând peisaje feerice create de câmpul alb pe care străluceau diamantele ca un tezaur de vis, lumini care apăreau și dispăreau la fiecare pas din calea noastră. Corina
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Stăteai pe stâncă avântată-n mare, Si valurile se spărgeau în nimb de spumă. Păreai mai mult zeița gânditoare, Decât un om întruchipat din huma. Eu te priveam ascuns între nisipuri, Ințelegându-ți chinul, spaimă, gerul, De-a fi doar unul dintre miile de chipuri, Si de a nu putea vorbi direct cu cerul. Din larg înșelători corăbieri cu plete, Te invitau în viața de apoi, Zeița , nu lasă parfumul să te- mbete, Si mai rămâi
ZEITA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363585_a_364914]
-
poartă într-adevăr cu versurile poemelor sale dedicate copiilor ca pe aripile unei simfonii, o simfonie a naturii cu inflexiunile sale de la viață la moarte, de la jocul fulgilor de nea la ploile torențiale, de la zilele toride din timpul verii la gerul aspru al iernii. Se împletesc în această „Simfonie a naturii” anotimpurile cu capriciile lor asupra naturii înconjurătoare, dar și cu strălucirea aștrilor. Doamna Olimpia Sava este un talent înăscut și scrie pentru copii versuri care să fie primite cu bucurie
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
sunt iubit. Alergând printre flori, prin câmpii cântam vesel, cu sufletul dens de-mplinirea din jur, melodii ce aveau frumusețe și sens. Lerui ler, viața mea, lerui ler ce minunea-a făcut să renunți să-ți târăști trista lume prin ger ca să urci pe ai dragostei munți? Stau pe piscul înalt și admir al splendorii fantastic contur și cu patimă-n mine respir aer pur izvorând din azur. Speranța Speranța născută din grea suferință transformă durerea în zâmbet frumos, în orice
SUFLETE, TRESALTÃ! LERUI LER SPERANŢA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362332_a_363661]
-
cam trăit destul; Și-a îngropat bărbatul și-un nepot, De parcă o uitase Dumnezeu. Mai bine că s-a dus. Așa socot!„ Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”, Făcu groparul, mai turnându-și vin. „Se sapă greu pe ger și de-așa chin Vă faceți milă de-un bănuț în plus”. „Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”, (Grăi printre meseni o întrebare), „Veți scoate casa asta la vânzare Sau o păstrați și voi pentru nepoți?” „Da, o s-
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
ocupați, mai mult de-o oră De două ori pe an, pe-aici n-am stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de mușcată se usca Și-n lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și lemnul crucii se pierdu-n ninsori... Camelia Radulian Referință Bibliografică: ÎNGER PUSTIIT (S-a stins o babă-n sat) / Camelia Radulian : Confluențe
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
să pleci departe Dar nu uita, te rog, să-mi scrii o carte De departe! 12.10.2009 ................................ ÎȚI DAU UN TELEFON Îți dau un telefon!... Te rog, răspunde Ca să vorbim!... Și-un Sfat, te rog să-mi dai! E ger în suflet. Vai! Și mă pătrunde...! Și-am obosit pe Drumul spre Sinai. Îți dau un telefon din astă Lume Tu Dincolo, grăbește și-mi răspunde...! Nu mă lăsa s-aștept... Mă ia cu tine...! Mi-e greu Aici. Să
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
vină Să fim doar Noi, uniți pentru Etern Și Păcii pe Pământ să-i dăm Hodină. Să zăvorâm intrarea spre Infern. Îți dau un telefon! Te rog, răspunde...! Doar să vorbim! Și-un Sfat, te rog, să-mi dai! Alungă Gerul care mă pătrunde Și-arată-mi Calea Dreaptă către Rai! 18.12.2009 ................................. NICICÂND... Nicicând nu am să-ți spun „La Revedere!” Și nicicând „Rămas bun!” nu am să-ți spun Dar îți ascult Mesajul cu plăcere Și mă opun oricărei guri
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
Pacea creștea violetă. Ne târam pașii în țârâitul flămândului frig Pe pârtia rece în straturi de cretă. De bucurie îmi venea să strig! Fluturii ne-nsoțeau ca-ntr-un joc, Când mă priveai inima mea bătea-ntr-un ceas grăbit, Era ger, iar noi simțeam că stăm lângă foc, Ardea, în ochii tăi, un licărit... În dansul fulgilor, mi-aducea bucurie, Gândul că eram împreună pe-ntinderea albă. Ne primenea promoroaca argintie Înșirată pe crengi ca o salbă. Privirile ni s-aprindeau
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
-i citim atâtea file, Cu care ne ferim de vid și moarte. Iar dragostea nu e-n zadar, copile ! Zăpada e aici, nu ne desparte. NĂMEȚI Ne-ai îngropat în viscol și nămeți, Cum urșii albi în nopțile polare; Cu gerul tău, oricât ar fi de mare, Mai mult ne arzi, decât să ne îngheți. Chiar dac-ai tras perdele de ninsoare Pe orice nopți, pe orice dimineți, Cu focul tău ne-alinți și ne dezgheți, Că-n fulgii tăi de
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
iarnă are-aceeași formă Ca orișicare glaciară eră, Iar soarele de foc, în cer, preferă Bulgăre de zăpadă să ia formă. Ghețarii arctici, albi, se tot transferă În lumea noastră, tristă și diformă, Chiar oamenii în sloiuri se transformă, La liga gerului, pierduți, aderă. Instituie ninsoarea monopol, Își leagă poduri și ridică dig, De la ecuator până la pol, Își construiește un regat de frig. Doar sufletul rămâne cald, nu gol Și încă pot să-l chem și pot să-l strig. FIORDURI În
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
-și dea duhul nicicum; a-ntreținut o var-atâtea vieți ... iar acum privește-napoi cu durere, dar în spațiul ei liber, lejer. Acceptă viața așa cum este ... ca fiecare dintre noi, care rămânem de poveste sau ... în istorie - eroi. Iarna e-n toi; geruri cumplite ! se sting banal atâtea vieți și nimeni nu le ține minte din lipsa celor necesare, care să-i ducă spre ‘nainte, cum își dorește fiecare. Și frunza moare împăcată cu-o datorie grea, dar împlinită, ca unii dintre noi
FRUNZA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362459_a_363788]
-
cu măreția lor, trecerea saniei și a moșneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie și privindu-l atent, reuși la un moment dat să îngaime: - Mo... moșule, ci... cine ești? Ce vrei? - Ei, Mitre! Cine sunt eu? Sunt unul din curierii lui Moș Crăciun și-am
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Acasa > Literatura > Copii > VINE IARNA! Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DE-AȘ FI DOAR ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-aș fi doar iarnă te-aș răni cu gerul nepăsării! Atrage-voi spâldării de fulgi ce-n timp se vor căni. De-aș fi doar vânt te-ar urgisi păgâna despuiere! Arara adiere mult, mult mai rău te-ar învrăjbi. De-aș fi doar strop și-aș nimeri printre
DE-AŞ FI DOAR ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362497_a_363826]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362503_a_363832]
-
ales când iubirea încolțește, devine tulpină, dă muguri, înflorește și dă rod bogat, neasemuit: „Dar știu că iubirea rămasă-n tulpini/ Va ține viu focul ce pâlpâie lin/ În frunzele stoarse de verde-pelin/ Și muguri născând primăveri din lumini.// Nici gerul, nici neaua căzând pe pământ/ Nu pot să ucidă, nici flori, nici iubirea/ Ce vine de Sus primenind omenirea/ Cu pace și liniști în Sfânt legământ” (Flori sub zăpadă). Această ardere continuă pe altarul iubirii poate fi comparată cu cea
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
NUME (ȘI NU NUMAI) UN SINCER - "LA MULȚI ANI!" MĂ-NTORC UN PAS... Mă-ntorc un pas. Dar Te-am pierdut în gînd.... Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...! Aș vrea să râd... dar ochii râd plângând. Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot. Ce s-a ales de biata mea Planetă? Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai pot Să văd război și moarte prin lunetă. Și mă opresc. Privesc. În jurul meu
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]