31,702 matches
-
românesc. Opus magnum al unui autor care a oferit și până acum câteva cărți fundamentale — Reinventarea politicului și Fantasmele salvării sunt doar două exemple — Stalinism pentru eternitate așază trei sferturi de secol de istorie românească în rama judecății politic-filozofice cu gesturile magice ale unui mare maestru al penelului. Galeria în care-și invită oaspeții se află la conjuncția dintre viziunile înspăimântătoare ale lui Bosch și portretistica macabră a „Capriciilor” lui Goya.
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
a udat, s-a rupt și boabele verzi, - era neprăjită,- s-au risipit pe jos chiar în tramvaiul 19 în care apucasem să mă urc. Cei dinăuntru și-au dat seama numaidecât de situație. Și, cum nu mai schițasem nici un gest de aplecare și de culegere, renunțând, enervat, și cum cineva a exclamat vesel în vagonul mai mult gol la ora aceea, Cafea!... cei dinăuntru se repeziră să o culeagă de pe podeaua unsă cu motorină a vagonului.. Ca și cum ar fi fost
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
mult am fost frapat în ziua când, întorși de la Moscova în urma unei călătoriie interminabile cu trenul, după ce discutaseră o groază de lucruri, de plitiseală, Fănuș Neagu, cu sinceritatea lui, îmi spusese că, venind vorba și despre mine, Bănulescu avusese un gest evaziv , fără să precizeze nimic, în sensul că eram așa și-așa... Înțelesesem că nu mă plăcea. De atunci, mult timp îi purtasem pică, Dumnezeu să-l ierte.. Devenind vicepreședinte al Uniunii scriitorilor, după revoluție, Bănulescu se purta foarte amabil
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
o dedică Matei Stârcea-Crăciun, au constituit reperele acestei reveniri a marelui artist în spațiul său originar. Acest eveniment readuce în discuție o personalitate singulară a artei românești din ultimile decenii și, totodată, obligă la o evaluare mult mai largă a gestului său artistic, dincolo de una sau de alta dintre preocupările sale stricte și în pofida faptului că atunci cînd se vorbește despre el este invocat, aproape mecanic, sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
care și le-a impus: să reprobe comportarea unui stat socialist, sinistrații evadaseră din Vietnam, și să solicite o întrevedere la cancelaria președintelui, el rupsese însă orice legătură de decenii cu forurile oficiale. Cu toate acestea Sartre n-a amânat gestul său de împăcare. A mers împreună cu Raymond Aron, cu care fusese coleg de studii și întreținuse o polemică de principii, pe baza unui respect reciproc, ambii două mumii care trebuiau sprijinite de un braț mai tânăr ca să se țină pe
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
a sancționa insulta și instigarea la ură etnică. Iată doar un scurt pasaj: ,, Filosemitismul și democrația dumneavoastră (adică ale mele, P.Ș.!) sunt înduioșătoare, naive și ridicole. În același ton acuzator, pe care l-ați folosit împotriva domului Ilarion Voinea, gestul dumneavoastră de fraternitate cu ideile promovate de statul terorist Israel, vă situează la nivelul extremismului sionist. (sic! mare grijă, tinere om al legii, măcar la biata virgulă dintre subiect și predicat!) Și domnule Pavel Șușară (sic!), puneți mîna pe carte
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
TRAIAN DIACONESCU, prefață de GHEORGHE VLĂDUȚESCU, Editura Saeculum Vizual, București, 2011, 127 p., ISBN 978-973-8455-39-9 Așa cum se arată în Notă asupra ediției, avem de-a face cu prima versiune bilingvă în cultura română a „microtratatului ciceronian Paradoxa Stoicorum” (p. 19) - gest întru totul lăudabil, care se alătură celui similar din 2006, când aceeași editură a publicat Arta oratoriei tot sub îngrijirea lui Traian Diaconescu. Din aceeași Notă, dar și de la p. 124, aflăm că textul latin reproduce pe cel stabilit de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
p. 108-109, notele 16, 17, 21 Diaconescu cu p. 151, notele 1, 2, 6 (la p. 127) Molager; p. 109, nota 22 Diaconescu cu p. 151, nota 1 (la p. 128) Molager. Măcar dacă editorul român ar fi făcut acest gest cu decență și respect pentru cel care a trudit înaintea lui, dar paginile respective sunt pline de zeci de greșeli de redactare - nume schimonosite (ex.: Oltramare și Ottamare - p. 97, respectiv 107), numeroase titluri de lucrări latine sau în limbi
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
istorie militară din Dacia romană din perioada interbelică. Pe ansamblu, volumul a reprezentat și reprezintă un studiu orientativ, dar esențial, pentru istoria militară a Daciei în timpul administrației romane. Fie că se referă la culte și divinități de variate origini, la „gesturi și semne” de natură religioasă, la reprezentări de zeități sau scene mitologice ori la obiecte cu destinație cultică, articolele reunite în prezentul volum, unele publicate mai demult, dar toate actualizate, poartă amprenta seriozității și a lucrului bine făcut. Mihai Bărbulescu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
sosit, înconjurată de militari de rang, noi eram desfășurați în linie, ea a pornit drept spre mine, luasem poziție, iar în clipa în care să mi se adreseze, un oficial s-a interpus, împingând-o către următorul. A fost un gest spontan, inexplicabil, și tot fără vreo justificare m-a izbit în inimă, ca un fel de semnal al destinului. În fapt, a prins bine ulterior, în plină încleștare a luptei de clasă, când aveau să-mi treacă înainte cele mai
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
a beneficiat niciodată. Postului de radio i s-au recunoscut oficial meritele în lupta anticomunistă și unii dintre redactorii lui, aceia încă în funcție acum doi ani, au fost decorați de către președintele Iliescu, într-o festivitate de la Palatul Cotroceni. Acest gest n-a avut nici o urmare în privința tragerii la răspundere a celor care au ordonat asasinarea (din fericire, eșuată) a d-nei Lovinescu ori linșajul ei moral. Și nu e vorba numai de foștii ofițeri de Securitate. E vorba de oameni (scriitori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
despre acest șaizecist se știe cu certitudine și tristețe că este una din verigile slabe care a cedat și nu poate persista într-un canon reînnoit. Principala greșeală de construcție constă în faptul că, vrând să dea o destinație didactică gestului de întemeiere a unui nou canon, Al. Mușina și Al. Cistelecan nu au început cu ceea ce trebuia început: cu clasicii, ca temei și nucleu tare al oricărui canon didactic. Cărțile despre Slavici, Coșbuc și Rebreanu au fost adăugate recent. Desigur
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
a dispărut cu totul dinamica sentimentelor. Tatăl Dorei e un neputincios răsfățat, mama ei are forța impulsurilor necontrolate, un cuplu dotat cu autoritate de societatea tradițională, dar incapabil să și-o exercite. O sexualitate liberă, lipsită de bucurie, redusă la gesturile unui viol în grup. Constantin Cojocaru caracterizează caricatural absența bărbăției la bărbatul capricios cu scurte și dureroase străfulgerări de luciditate. Lucia Ștefănescu, mamă iubitoare, trece mereu pe lângă adevărul Dorei, autoare fără de voie a tragediei. Beneficiari ai libertății obținute de generația
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
fizic; el nu e o cărămidă, ci duhul invizibil al întregii construcții. La fel și criticii: ei sunt constructorii canonului, iar nu elementele lui de construcție. Subiectul (scriitorii din canon) și predicatul (criticii) nu trebuie confundate (confundați). Dar poate că gestul trebuie înțeles ca o reverență față de criticii întemeietori ai canonului pe care editura tocmai se străduiește să-l materializeze în monografii, dar pentru asta nu trebuie încărcat derutant tabloul general. Riscul și orgoliul canonului de la „Aula” abia de la această limită
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
că e o întrebare scandaloasă și extrem de rea, poate părea chiar obtuză, reacționară, dar ea tocmai astfel se pune când discutăm de miezul tare al canonului estetic al literaturii române din toate epocile. Canonul clasic e conservator și „reacționar”, iar gesturile de sfidare a lui riscă să cadă în ridicol sau cel puțin în ineficiență. O propunere experimentală în abstract e una (o simplă încercare), iar o propunere pentru școală, pentru canonul didactic e cu totul altceva. Iar când începi tocmai
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
ai să cazi fie că vei ajunge jucăria gustului pervertit al vreunor aristocrați, fie că vei ajunge bucătăreasa, concubina și mama copiilor vreunui burghez pântecos și împuțit” (p. 124). Speranța reciprocității în iubirea sa „uriașă și tumultuoasă” îl împinge spre gestul retoric, de mare efect, de a-și relativiza orgoliul, de a-și depune geniul la picioarele iubitei, ca un poet trubadur din alt veac, nu lipsit de un umor ciudat, suspect de ironie sau autoironie: „Până acum am avut singur
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
Înțelese că magazinul ar fi trebuit să fie deschis, dar era totuși închis. Privea prin vitrină fermecat. Cum stătea astfel, trecu pe lângă el un om care ducea un brăduț. Spuse ceva către profesor și râse. Profesorul îi răspunse cu același gest, dar omul îl depăși și dispăru. Era un anumit fel de om, profesorul nu știa ce fel, căci dintr-o dată mintea lui se desprinse de gândirea simbolică, psihologică, simplă. Prin minte îi galopau acum emoții trunchiate, incomplete. De exemplu mânie
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
tot acolo, nemișcat, / deși prinsese o viteză de neînchipuit. // cum însă era singurul tramvai spre momfa / nu puteam să-l ratez.” (p. 27) Toate certitudinile căutate devin ambigue paradoxuri, încifrate iluzii, precum două oglinzi așezate față în față în care gesturile pot fi definite și prin ipostaza lor complet opusă. Absența se resimte la fel de intens, numai că poetul a aflat între timp că punctul de împlinire nu e stabil, că, atâta timp cât el însuși își este propriul călău, „până la execuție mai ai
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
postmodernismul, tardo-modernismul și toate celelalte vor avea forța de a fixa “Limitele interpretării”. Jocul text-metatext, poet-teoretician se construiește admirabil pe această idee, aflată permanent într-o aparentă contradictorialitate. Poetul știe multe despre rotirea necontenită a sorilor, a vieții și a gesturilor, despre repetabil și imuabil (“De sub morene, de sub cochilii/ s-au evaporat ghețarii, au plecat melcii,/ umbra abia de-și mai aduce aminte/ de creanga sub care a stat” - “Profesorul îmi mai spune”), dar ochiul teoreticianului veghează: “... iată, de mă opresc
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
nimburile” nu se suprapun întotdeauna, celulele își dovedesc incultura, “plebea din sînge nu știe decît să mormăie și să geamă”. Nu e de la-nceput calm și echilibru sau nu e mereu așa, ci tensiunea, prea umana răzvrătire se dezlănțuie în gesturi expresioniste de mare intensitate. Își fac loc și poemele de dragoste ca și cele amuzat-ironice, ecou al uimirii că salvarea vine atît de prozaic de unde nu gîndești. Deși e conștient de forța artei de a transmite influxuri perceptibile în “Cetate
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
Leopardi, cel mai mare poet romantic italian și unul dintre marii romantici europeni. Descindere În fabuloasă lume leopardiană Recanati, oraș aflat sub protecția UNESCO, sub titulatura Citta de la Poesia, respira astăzi prin versurile lui Leopardi și este animat de semnificative gesturi de recunoștință față de marele poet. Ele pornesc din chiar inima cetății Primăria orașului. O dovedește un palat impunător, din cărămidă roșie, stil neoclasic, ridicat În anul 1898 și târnosit În același an, la sărbătorirea centenarului nașterii lui Giacomo Leopardi. Pe
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
fapt, trei palate unite printr-o fațadă comună se află pe strada Monte Tabor (la nr. 2), munte pe care, chiar dacă arată că o simplă colina, Îl urci cu greu până-i atingi piscul. Aici vibrează, poate, cel mai revelator gest de venerare a poetului. El Își are temeiul În anul 1937, când, cu prilejul omagierii centenarului trecerii sale În eternitate, s-a Înființat cu sediul În acest palat Centrul Național de Studii Leopardiene, cu scopul de a sintetiză și impulsiona
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
din preajma Sibiului, Emil avea un debit potopitor, uneori exploziv și o expresie pregnantă, fulminantă”, „fața lui Emil Cioran în sala de lectură mă impresiona prin dezgustul care se întipărise pe ea. Privea totul și se privea cu dispreț. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”. Pe Mircea Eliade, în ciuda strădaniei, e greu să-l prindă într-un portret: „blond, nici înalt, nici scund; foarte mobil - argint viu; purtînd ochelari în permanență, din dosul cărora ochii te fixau cercetător; timid, reușind
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
impresarii, cu cabinierele, cu publicul, cu propriile amintiri, cu teama de moarte. Spectacolul de la Teatrul de Comedie începe cu secvențe din filmele Marlenei: imaginile alb-negru venite dintr-o lume uitată, din contexte necunoscute, trezesc curiozitatea; apariția Emiliei Popescu, elegantă, cu gesturi de mare felină obosită, joacă încercarea Marlenei de a face legătura dintre Îngerul albastru și cîntăreața care se va confrunta cu imaginarul public parizian, depozitar al imaginii ei din tinerețe. Pentru publicul bucureștean, de la începutul altui mileniu, ea povestește pur
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]