6,593 matches
-
spre pieptul Contelui, dar spre uimirea sa trecu cu arma ca printr-o umbră. Contesa țipă de durere și cu ultimele puteri întinse brațele și cu unghiile își cuprinse adversarul de gât pe care-l străpunse. Sângele țâșni șuvoi, iar ghearele îi sfârtecară trupul în bucăți. În cele din urmă, vampirica se prăbuși la pământ și se topi sub ochii bulbucați ai oștenilor, iar în locul ei iarba rămase pârjolită ca de jarul unui foc. Arnăutu însă nu observă scena, fiind surprins
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
iar căpitanul derutat nu mai știa care-i cel adevărat. Săgețile zburau la întâmplare spre acele fantome și se pierdeau în gol dincolo de metereze în pădurea de brad. Contele se transformă într-un vultur uriaș. Îl prinse pe Arnăutu în ghearele-i puternice și se ridică cu el până deasupra celui mai înalt turn al castelului de unde îi dădu drumul în prăpastie. Câteva clipe mai târziu, în strălucirea lunii, un corp inert cădea din stâncă-n stâncă, iar până jos nu
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
îi erau necunoscute? Flăcările și chinurile sufletești ale personajului dau o ciudată impresie de mișcare a ființelor de pe pereții peșterii. În nebunia sa, Sânger aruncă săgeți spre ele, în timp ce, însuflețite parcă de flăcări, reprezentările se materializează și îl sfâșie cu ghearele și colții, iar altele, cu copitele, îi amestecă trupul în solul pietros al peșterii. Mai târziu, ca o eternă aducere aminte a acestei osânde divine, dreaptă și necruțătoare, din sângele său crește un arbore cu frunze roșiatice numit sânger. Acest
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
ea nu-i ridică nici o problemă. Spre deosebire de prezent când în peștera Coliboiaia, spre exemplu, nu se poate ajunge decât prin traversarea unui curs de apă subteran, imposibil de făcut fără echipamente adecvate. Numai că pereții cavernei pictate poartă urme de gheare ale urșilor de peșteră, o specie dispărută din fauna arealului cu mii de ani în urmă (aprox 30.000). Prin urmare, se poate concluziona că, probabil în perioada marilor frământări tectonice datorate marelui dezgheț petrecut cam între 20.000 și
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
devotament permanent dovedit în lupta de clasă muncitorească, de devotament „suflet și trup întru cauza de noblețe“, „până la ultima picătură de sânge“, mergându-se la „sacrificiul suprem“ întru „slava“ Partidului Muncitoresc Român, mereu relevându-se „neînfricat, chiar de-i în ghearele morții“ - în acest sens ultim, „exemplar“ pare să fie comportamentul eroului optimist-luptător, lucid, „autocritic“, poate și trans-thanatic, încrezător „până la infinit“ în puterea Partidului Muncitoresc Român, a științei și tehnicii, a tovarășilor medici-comuniști, chiar dacă, la Sanatoriul Bolnavilor de Tuberculoză din Predeal
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
și monumentul de alături, fiind un loc foarte vizitat de către turiști, nu putea să lipsească din peisaj și un restaurant, flancat de o parte și de alta de către doi vulturi măreți turnați din oțel, cu o bilă de tun în gheare. Mai existau și alte statui metalice ale lui Napoleon așezate pe socluri din beton sau ale unor comandanți din oștirea sa, a căror vopsea neagră de protecție era cam jupuită. Terminându-ne vizita, am făcut cale întoarsă spre Tongrinne, urmând
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
câte un însemn al forțelor bine conturate puteam să trișez comisionul era același dar fiecare piesă se derula cu artă cred că aveam și ceva noroc altfel s-ar fi deformat cumva mai ales când își ridica aripile își strângea ghearele și îmi șoptea numele abia târziu am înțeles că dincolo de mine se întind teritorii în care poți locui legat la ochi nu nu nu am strigat mi-am ridicat garduri de lumină atât cât să nu fac umbră sufleorilor din
DA DA DA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369560_a_370889]
-
nou rază iubirii, Săgeată ei o simt tulburătoare, Chiar de nu cred în paradisuri Surâsul să-mi fie plin de soare. Întind în gol brațe setoase Și merg pe drumul meu pustiu, Presimt o lacrima pe tâmpla Și trist cu ghearele îți scriu .. Că între noi se face tot mai frig, Că mi-ai lăsat vioară de suspine, Te-ai înecat în timp și-ai inserat Iubirile aprinse-n mine. Scot penița iar din călimara Și-ți scriu și asta seară
DESTĂINUIRE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369601_a_370930]
-
stâncă, Doi ochi hipnotici de pândar Vegheau de zile încă... Un pas, doi pași și pas cu pas E apa mai aproape... Puține clipe-au mai rămas Sperând să se adape... Lupoaica s-a cabrat mortal Și pieptu-l luă în gheare Și gâtul-n colții de metal Al bietei căprioare. Și inima i-a sfâșiat Agonizând în sânge, Privirile i-au sângerat Și-n clipa morții plânge... Mai are vreme a-și vedea În pieptu-i ce se zbate, Prin aburii ca
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
Toate Articolele Autorului Te aud, te simt, te aștept.... Iubirea-mi răvășita își țipă durerea cu glas de fiara neîmblânzita, Isi zdrăngăne plânsul în timpanele-mi obosite de atâta liniște, de-atata somnolenta, de atâta moarte.... Te zăresc prins în gheare de plumb greoaie, În zborul sau frenetic, cineva mi te-a smuls hapsân și te duce în labirinturi întunecate, Ce poate face el cu un înger în adâncuri? Duce lumină ta diavolilor urâcioși să iși privească în cioburi de sticlă
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
Toate Articolele Autorului Să sfâșie vor trupul țării, Cum au făcut-o și-ntrecut. Dar n-am uitat costul trădării Și suferința ce-am avut. Voi vreți acum hulpave fiare, Doar prin tertipuri, ca de hoți. Să luați Ardealul ,voi,în gheare, Și să goniți românii toți? Voi ați ucis cu-o ură adâncă, Dar lupta dreaptă ați ocolit. Când turcii vă dădeau poruncă, Voi o primeați, slujind smerit. Istoria nu uită,iată! Un adevăr necontestat; Smeriți voi vă duceați la Poartă
ISTORIA NU UITĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369761_a_371090]
-
fac, mă, vierme împuțit?! --Nu, domnule inginer, dacă-mi permiteți, cred că nu faceți bine să jigniți pe toți oamenii din sat. Hai, pe unul, doi, dar nu pe toată lumea. --Îmi faci mie educație, mă, lighioană spurcată, că-ți vâr ghearele-n gât! Și făcu spre Mărășteanu câțiva pași. Într-o fracțiune de secundă, acesta ridică fiorosul instrument cu care cosi aerul. --Nu te-apropia, domnule inginer, că-ți retez ghearele! Gest și vorbe care avură darul să-l liniștească pe
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
--Îmi faci mie educație, mă, lighioană spurcată, că-ți vâr ghearele-n gât! Și făcu spre Mărășteanu câțiva pași. Într-o fracțiune de secundă, acesta ridică fiorosul instrument cu care cosi aerul. --Nu te-apropia, domnule inginer, că-ți retez ghearele! Gest și vorbe care avură darul să-l liniștească pe Casapu și să-l determine a schimba registrul vocal și tactica de „dialog”. --Și ce spuneai, amărășteanule? Care-i vorba? --Îmi cer scuze că v-am supărat când am împrejmuit
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
să te folosească ca pe un pion pe tabla de șah. Cu mine nu i-a mers, Nu am căzut în capcana ei de cașcaval ca șoarecul naiv; Am ales liberatatea, sărac de bogățiile lumești, dar liber și scârbit de ghearele mincinoase ale deșertăciunii. Umbra pierdută În colț se vede umbra lunii, o umbră ce pare a se pierde în argintul plin de miasma ceții verzi de pădure și eu cu gândul la tine mă pierd în lumea visurilor și de
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
și Romeo Tarhon, reușesc, așa cum ne-au obișnuit în fiecare an de la apariția editurii domniilor lor pe piața de carte românească, să surprindă cititorii cu nouă noi volume de autor: „Copiii noștri în închisorile lor! (furați de Barnervernet)” - George Alexander; „Jos gheara de pe țara mea!” (manifest pentru națiune) - Cezar Adonis Mihalache; „Alte povestiri” - Cristea Aurora; „Când pasărea Phoenix mă cheamă...” (poezie) - Nicolae Danciu; „Amor în cheia sol” - Emilian Onciuc; „Între mama și Dumnezeu” (poezie) - Iulia Herbil; „Lebăda neagră” (poezie) - Iulia Herbil; „Zădărnicia
BOOKFEST 2016 de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368123_a_369452]
-
un cuvânt bun, un sfat - dacă este solicitat, eventual să faci ceva bun pentru el, dar dacă insistă și te roagă să-l lași în pace o perioadă, atunci poate că e mai bine să te retragi un pic. Precum ghearele retractile ale unei feline atunci când simte țepii unui cactus, de exemplu. Mai târziu - dar nu prea târziu - poate că te va primi cu brațele deschise ori poate că te va solicita chiar el. Atunci, te poți duce bucuros în ajutor
PRIETENIE, FLOARE RARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368117_a_369446]
-
iată ce vrea să sugereze autoarea prin metafora parabolică a vulturului utilizată: ,,Și-a amintit mereu de parabola vulturului, pasăre longevivă, care știe să facă un mare sacrificiu ca să poată continua să trăiască. Pentru că după niște decenii de viață, ciocul, ghearele și penele sale devin prea grele ca să le poată purta cu el în zbor, el se retrage, cică, pe un munte unde stă multe zile și-și lovește ciocul de stâncă până cade, lăsând locul altuia nou cu care își
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
penele sale devin prea grele ca să le poată purta cu el în zbor, el se retrage, cică, pe un munte unde stă multe zile și-și lovește ciocul de stâncă până cade, lăsând locul altuia nou cu care își tocește ghearele și-și smulge penele grele pentru a dobândi altele noi și ușoare cu care continuă să zboare încă multe zeci de ani.” Este vorba deci, despre o foarte fină observatoare, care reușește să facă din lucruri aparent lipsite de spectaculozitate
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
de răzbunare a crescut, s-a exacerbat, chiar și după patru decenii, deși s-a străduit din răsputeri să-și țină ascuns trecutul. Dar trecutul a țâșnit precum o arteziană lăuntrică, inundând cămările inimii și ale creierului într-o clipă. Gheara vulturului cenușiu era adânc înfiptă în carnea și sângele lui, tatuându-l, mai adânc decât numărul care era imprimat în piele, cu care erau deosebiți evreii ce încetaseră demult să mai fie oameni, fiind reduși la un simplu număr. Și
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
și lumină totul era excesiv și total, și în acest capitol de tragism al vieții, e un exces al durerii sufletești,al haosului și dezorientării morale. Basmul candid și plin de minuni jucăușe se metamorfozează într-o zbatere coșmarescă în ghearele disperării. De remarcat că finalul nu devine un hapy-end convențional după standardele cunoscute ale telenuvelelor. După ce dispare unul din cei doi protagoniști ai dramei, cei rămași în viață își strâng rândurile uniți în iubire și înțelegere, solidari întru acceptarea resemnată
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
în mâinile Domnului/ inima, sufletul, spiritul tău/ neputințele devin nonsensuri./ eu nu mă mai pot minți// (cer însemnat) Când în mâinile tale moare propriul copil și ani de zile nu te poți împăca cu neputința de a-l smulge din ghearele morții, foarte greu se reface înțelegerea faptului că dacă lași în mâinile Domnului totul și toate neputințele dispar. Este o vină resimțită poate absurd dar o simți și te macină probabil, până când pleci la Domnul. Ajungi să te simți mai
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
Dunărea străbate un drum de ură pustiit. Și ne duce-n țări departe, doar faima de neam sărăcit. Salvându-ne averea țării libertatea ne apărăm apărăm. Nu ne vor blestema urmașii,că nu vrem să le-o lăsăm. Prinși în gheara sărăciei și uniți prin disperare, Simbol sfânt pe stema țării,vom aduce prin votare. Căci stabilind un echilibru pe al țării trup etern, O vom feri de dictatură,renăscând statul modern. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NU VOR BLESTEMA URMAȘII / Gabriela
NU VOR BLESTEMA URMAȘII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370187_a_371516]
-
vieții cumplită închisoare. Să adormim apoi în dor visare Cu sufletele mozolite-n praf, Să ne trezim într-o neagră mare Și să cântăm al vieții dulce epitaf. ................................................. Așa visez de-aseară, Golit de gânduri terne, Iar dorul, ca o gheară, Durerile-mi așterne. M-am întrebat și azi: „Cine mi-s eu oare ?” Un răspuns răgușit veni Dinspre ai Părângului brazi: „Ești un nimeni, În propria-ți splendoare.” Referință Bibliografică: AMOR PE TIMP DE CRIZĂ BĂSESCU - BOC / Liviu Pirtac : Confluențe
BOC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353376_a_354705]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > IUBIREA APROAPELUI Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1183 din 28 martie 2014 Toate Articolele Autorului IUBIREA APROAPELUI Iubirea aproapelui e ură Și-o gheară înfiptă în carnea crudă. E iz de cremene stropită cu ceară Peste sufletul dornic de alinare. E mângâierea ghimpelui Pe-o coastă străpunsă De sulița vorbelor rostite cu sânge De șerpi și hiene, de cancer și cangrene. E sare peste
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353551_a_354880]
-
în invers-cerul din noi văzut din afara sferei aflate în expansiune - face transferul informaterial (cf. DIm, 19 sqq.), potrivit teoriei deplasării spre roșu (sau legea lui Hubble), în spațiul cunoașterii metaforice, în neliniarul lirosofic: Zburau vulturii întorși pe spate / și cu gheara întoarsă în sus / ca pe niște miei să fure, / steaua cu lumină ondulată; // ca pe niște miei să fure de sus / lumina ochilor mei. // Zburau vulturii întorși / și pe spate prin cer / spinările lor coborâseră / și se ștergeau de sternul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]