1,669 matches
-
adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta. De pildă, din primii trei ani ai copilăriei nu-mi aduc aminte decât de câteva lucruri de-a dreptul grotești: o scăriță cu trei trepte pe care urcam anevoie, cum priveam odată ploaia ghemuit la fereastră și altădată cum trăgeam cu o sfoară, prin fața casei, o cutie în care erau câteva bețe. Cineva, un vecin, m-a întrebat ce am în căruță. ― Molți, i-am spus. ― Morți! Și unde-i duci, băiețaș? ― La țimitil
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar Mihaela m-a oprit cu un gest ― Să lăsăm glumele. Nu se potrivesc cu noaptea. Le-am lăsat la o parte și am vorbit numai despre lucruri serioase. Chiar timpul care zbura pe lângă noi era tot atât de grav ca întunericul. Ghemuită la pieptul meu, cu mâinile într-ale mele, Mihaela uitase de mișcare și nu mai scotea o vorbă. Dacă nu era caldă și nu-i auzeam răsuflarea domoală aș fi crezut că-mi murise în brațe. De o jumătate de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-am avut parte de el". Mihaela se ghemuia la pieptul mamei, frîngîndu-și mâinile, plângând amar: "nu, nu pot. Eu sânt marea vinovată! Din cauza mea a murit! Și n-am liniște până nu voi fi lângă el". Trăiam aceste scene imaginare cu atâta forță, încît m-am pomenit plângând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
puteri supraomenești, de asta puteți fi sigur. Și-a strigat suferința, agonizând, și de aceea îl iubesc, pe El, pe prietenul meu, care a murit fără a ști. Din nefericire ne-a lăsat singuri, ca să continuăm, oricum și oriunde, chiar ghemuiți într-o carceră, știind ce știa și El, dar nefiind în stare să facem ce-a făcut și să murim așa cum a murit El. Au încercat, firește, să se slujească de moartea Lui. Ce idee genială să ni se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
inimă curată și luminată și că...voi ați fost martori la fapta noastră. Așa că, după ce diacul va scrie și vă va citi cele înscrise, aștept părerea domniilor voastre... Îl văd pe vodă îndreptându-și privirera către locul unde mă aflu eu, ghemuit la măsuța de scris. Simt fiori pe șira spinării... Diac! se aude vocea puternică a domnului. În clipa aceea am simțit că sala tronului a devenit prea mică și nu am aer deajuns. Îmi încordez totuși voința și, țâșnind în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu avea încotro, revenise cu cererea lui. Pentru a putea convinge pe Lina mărise confidența. Era vorba de ceva delicat si primejdios. Fata trebuia dusă la spital și operată. Avea nevoie de un mamoș și de o 'mamă! Lina își ghemuise mușchii feței si refuzase. - La mine la spital, nu! ... S-o ducă amantul unde o ști. - Știi. . . băieți tineri! opinase Rim smerit, și la plural, despre coi doi gemeni, gazdele Siei. Știa că Lina cunoștea acum ascunzătoarea. - Tineri . . . bătrâni... îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tată! Poate, totuși, dorea să-1 vadă. Cu blândețe și autoritate chirurgul îi pusese chiar el întrebarea. Lumina de suferință și refuz din ochii muribundei îl impresionase. - Nu! Nu! -- Vedeți! Nu vrea deloc! sughițase moșica Mari, pe când Sia cu mâini tumefiate ghemuia cearceafurile. Cum la Drăgănești în ultima săptămână nu se mai aflase nimic despre Sia, se credea și acolo că merge mai bine, mai ales că Rim venea regulat, deși cu un cap mai bizar ca de obicei. Repetiția generală trebuia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu fir. Ca la o sută de pași ședea ghemuit într-o crăcană un om și în jurul lui toate erau nemișcate. M-a trecut un fior. În clipa aceea însă, când trecusem „dincolo”, nu puteam să trag. Și m-am gândit că nu-i, poate, decât un mort care și-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din spate, lângă Norița, în vârstă de doi sau trei ani, și mătușa Terica ("unchiul George" stă în față, lângă șofer, îi dă indicații pe unde să meargă) și nu scot o vorbă. Acum, nu plecarea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apoi zilele care mai erau până la Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm, din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-a făcut rost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
despărțisem, ultima oară, ca de obicei, cu căldură și părere de rău. Ce se întîmplase după aceea? A intrat cu mine în șopron, dar n-a vrut să stăm pe maldărul de paie. S-a dus la caleașcă, s-a ghemuit pe capră și a rămas tăcută multă vreme. Într-un târziu, m-a strigat: "Nu vii și tu?" Mi-am închipuit că-i trecuse supărarea. O clipă, am bănuit, chiar, că era dispusă să reia jocul cu călătoriile. Uneori, nefericirea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dea seama că se făcuse ziuă, dar, profitînd Încă de faptul că nu deschisese ochii, acum, la a doua atingere a mîinii lui Julius, zîmbea din nou bărbatului aflat de partea cealaltă a mesei unui club de noapte și se ghemuia și mai tare, cufundîndu-și capul În pernă, pe partea pe care se culcase obosită; apoi Într-o fracțiune de secundă, dormea cît noaptea Întreagă pînă cînd, singură, lăsa să-i pătrundă În urechi ecoul cuvîntului „Mămico“, pronunțat de Julius, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să nu mai lipsească În ziua următoare. Se ținu de cuvînt și la șapte fără un sfert dimineața erau amîndoi În Mercedes, În drum spre biserică. Susan Îi vorbea căscînd tot timpul și el Îi răspundea mort de frig și ghemuit pe canapeaua de piele. Era prea devreme pentru ea să poată fi duioasă, În schimb, Julius era treaz complet și avea grijă să-și aleagă bine cuvintele pe care i le adresa maică-sii, le alegea În așa fel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii Învinețiți, pe sprîncenele cu arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule!“, striga ghemuindu-se la pieptul lui. — Un rînd de whisky la toată lumea, comandă Vlăjganul, scoțînd o grămadă de hîrtii și Întinzîndu-le Înfășurate pe degetul cu inelul. Înainte ca barmanul să apuce să-l tutuiască Întrebîndu-l cine plătește. Lester simți o mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
diverse locuri, parfumul care-mi zbura creierii ca un glonț. Nu înțeleg cum am su praviețuit când, student fiind, am urcat în lift cu o doamnă ce purta acel parfum. După ce a coborât, am oprit liftul între etaje, m-am ghemuit pe podea și am rămas așa poate o oră întreagă, inspirând adânc acea aromă roză și încercând să-nțeleg unde, în trecutul meu îndepărtat, fusesem înșfăcat și târât cu o asemenea forță uriașă. Am mai simțit acel par fum în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe acel palier, în acea lume. Școala reîncepu și Victor o revăzu pe Ingrid. Era frumoasă și fericită. După cursuri o aștepta în fie care seară un automobil. Un bărbat tânăr îi deschi dea portiera și ea urca și se ghemuia pe banchetă. Și mașina se dizolva în noapte. Cu Victor se purta prietenos, familiar, ca și când ar fi fost întotdeauna doar colegi, doar buni camarazi. Se-ntâlneau uneori pe culoare, schimbau câteva vorbe... „Ții minte?“, ar fi vrut s-o întrebe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înconjurătoare se-ntoarce cu susu-n jos. Mergând invers pe șosele, te simți ca-n vis. Ceva e-n neregulă, neînsemnat la prima vedere, dar care pune-n discuție universul întreg și, în cele din urmă, propria ta situație în el. Ghemuit pe unul dintre locurile din spate ale enormului Rover, nu-mi puteam înăbuși, în acea seară irlandeză, senzația că mergem pe contra sens și că dintr-o clipă-n alta aveam să ne izbim de o altă mașină. Mintea mea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră dormi torul, mă puseseră cu altcineva în cameră, poate. Mi-a fulgerat chiar viziunea unui cadavru cu gâtul tăiat de curând. M-am ridicat de pe pat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a lungul încăperii. „Numai eu știu de camera asta“, a spus Jean. „De-acum știi și tu, dar să nu mai afle nimeni...“ Am rămas cel puțin jumătate de oră în acea odaie mirosind întunecat a lemn proaspăt. M-am ghemuit pe patul cu cear șafuri tăiate de vechime. Aici voisem să ajung din totdeauna. Când am coborât era noapte și Jean plecase. Nu l-am mai văzut niciodată. Câțiva ani buni, apoi, aproape în toate serile, am urcat prin inelele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de pe șosea și se răstoarnă, până când el o apucă de încheietură cu blândețe și-i aruncă o privire uimită. Stăteau în apartamentul lui la lumina lumânării, ca și cum ar fi fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simțea la fel cum se simțise la zece ani, când se întorsese acasă după o seară de vară de jucat de-a v-ați ascunselea și își dăduse seama, abia când mama sa țipase la ea, că-și lăsase frățiorul ghemuit într-un șanț de beton, așteptând să fie găsit. Abia când ajungea afară, în aerul tot mai cald, Karin înțelegea cât de aproape de colaps fusese. Dacă-l mai îngrijea o săptămână pe Mark, ar fi început să creadă teoriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber îl puse pe Mark să aleagă toate cifrele de pe o foaie de hârtie plină de litere. Când Weber îi semnală că timpul expirase, Mark aruncă scârbit creionul în celălalt capăt al camerei, aproape lovind-o pe Karin, care se ghemui lângă perete. —Tu numești chestiile astea jocuri? Astea-s mai varză decât ce mă pun terapeuții să fac. Adică în ce fel? întrebă Weber. — Adică cum „adică în ce fel“? Cine dracu’ spune „Adică în ce fel“? Na. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
camera ei de la Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce crezi că sunt eu? Sunt sora lui. M-ai auzit? Suntem de-același sânge. Vrei probe? Am fost acolo. Trei seturi de urme de roți? Mark se prăbuși pe scaunul de lângă Weber. — Unde acolo? Ce urme de roți? Se ghemui, prinzându-se de coate. Duane Cain descrise un T cu mâinile. —E momentul să respirăm adânc. Moare cineva dacă ne calmăm un pic? — Poate că ați reușit să-i păcăliți pe polițiști. Dar eu vă consider direct responsabili. Dacă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crezi tu că ai văzut... — Cred? Cred că am văzut? —Îți jur, nici nu mi-a dat prin cap un astfel de gând. —Ce gând? Își înclină iarăși capul, ca una dintre ființele alea de basm care capătă forță vitală ghemuindu-se pur și simplu și încasând loviturile. Nici un gând. Putea încă să facă orice - să depășească momentul râzând, să se maturizeze. Să se controleze. Sau putea să-l afunde și pe el în cel mai groaznic coșmar al lor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]