5,266 matches
-
începutul după-amiezii, dar iarna timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
voce iscoditoare. De altfel cred că este cea mai călduroasă cameră, deci nu am o altă idee. Dragoș nu dă nici un răspuns, dar tăcerea este și ea un răspuns. Când Dora își ridică pentru o clipă privirea spre el, poate ghici după expresia chipului său că asta este soluția cea mai bună. "Camera de muzică" este o încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că nu este posibil. Se limitează deci să scrie doar numele lui: "Victor Matei", adresa și numărul de telefon. Ciudat, nu încredințează bilețelul lui Dragoș, ci lui Ciprian pe care îl roagă : "Uite, în caz că..." Dragoș privește în noaptea în care ghicește că zorile sunt aproape. Se întoarce ca un automat, ca o păpușă de la panopticum. Cu cuvinte limpezi, care parcă anunță dimineața pe care doar el a văzut-o, rostește : Te las în mâinile lui Atanasie, în care am o încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe zăpada din jurul lor. Dar cum minunea asta nu se poate întâmpla, emoțiile celor două femei, ambele de mult trecute de jumătatea vieții, capătă trup doar în lunga și vibranta tăcere care se instalează. Și acest simțământ abia se poate ghici în vocea Teodorei care, în sfârșit, rupe tăcerea : Ai ochii lui, ai lui Simion, aceiași pe care îi moștenise și Mino-dora. "Minodora ! Minodora ! Minodora ! Deci tu, sora mea, tu ai existat, nu ești doar o fantomă care mi-a bântuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Simion, aceiași pe care îi moștenise și Mino-dora. "Minodora ! Minodora ! Minodora ! Deci tu, sora mea, tu ai existat, nu ești doar o fantomă care mi-a bântuit halucinațiile !" Genunchii Dorei tremură, se împiedică de buturuga pe care abia o ghicise lângă ea. "Bradul, aici trebuia să fi fost bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă amestecată cu frunze. Ai zice că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sărutau mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi pe Vasili. În atmosfera asta de tristețe apăsătoare m-am apropiat mai mult de Gerhard. Am simțit, aproape palpabilă, slăbiciunea lui de bărbat care se voia imperturbabil și autoritar. I-am ghicit neputința dată de condiția lui de deținut. Și am simțit mai ales teama pentru Minodora, pe care o îndrăgise ca pe copilul lui așa cum a și devenit pe hârtiile pe care ne-am grăbit să le completăm și care confirmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb pe nimeni. Târziu, atunci când am aflat că pe lume există și dicționarele explicative, după ce am priceput și care este rostul lor, primul cuvânt căutat a fost, ați ghicit, depravat. Nici nu știți ce piatră mi s-a luat de pe inimă. Dar am devenit și un pic bosumflat. Dacă aș fi știut ce înseamnă pe când eram doar un pici, i-aș fi înnebunit pe colegii mei de maidan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aduci aminte, dar, cândva, m-ai asemuit, pe când eram în grădina botanică a tinereții noastre, cu orhideele epifide din scorburile copacilor din pădurile tropicale, florile acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur, un tertip masculin, dar inconștientul tău a ghicit atunci ceva din abisul personalității mele. Nici nu știi cât de mult mi-a plăcut remarca aceea a ta, deși, repet, era un clișeu prăfuit rău de tot. Am început să citesc despre flori. Îți mai aduci aminte că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-o să-ți vină a crede, o rață sălbatică, moartă în timpul zborului. Făcuse înaripata stop cardiac și nu mai găsise un alt loc de aterizare decât pe scăfârlia cucoanei. Bun... A fost reparată din nou și, după vreo lună, ai ghicit, a fost adusă din nou la spital. Se prăbușise un elicopter în zonă, n-a murit nimeni, piloții s-au șters frumos de praf și au pornit voios spre casă, dar o bucățică rebelă din aripa mașinii zburătoare a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un univers de poveste. Iată primul semn: o pancartă uriașă. Ochii îmi sunt încețoșați. Încerc să-i biciuiesc și chiar reușesc. Rămân interzis. Mă frec încă o dată la ochi și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga panoului ghicesc prezența a două ființe. Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care așteaptă să mă invite, ceremonios, în cort. Reușesc să detectez ființa din dreapta: domnișoara de chimie. Înghit în sec. Nu pare a fi din staful cel bun, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întărește: "Chiar așa, ați auzit bine!" Vecinul de la cinci, Pițu, tablagiul invincibil, către tata: "Bă, dar iștea au mandate de percheziție? Nu tu ești stăpânul aici? Nu tu ai cheile apartamentului?" Devotatul surescitat, către îndrăzneț: "Cum te cheamă?" Îndrăznețul Pitu: "Ghici!"... Devotatul: "Las' că..." Pitu: "La vorbitor, la carceră, la gioale? Știu, mi-a spus Onuț cât sunteți de drăguți. Luați-ne pe toți de pe scara asta. Tu' vă'n cur pe mama voastră, că l-ați omorât pe Onuț!"... Ninetistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și gata. Însă străfulgerarea parcă fusese permanentă. O vedeam pe ea, și abia apoi frânturile de poveste. Foarte real mi se păru și faptul că mă trezii în apartamentul altcuiva. Ghici al cui? Se poate să mă fi ridicat încet, să fi observat apartamentul, cu un aer plăcut masculin. Și se poate să fi văzut o sabie ascuțită. Tăioasă. Să o fi atins încet. Și să fi apărut el. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am fi singurii care ar împărți ceva numai al nostru. Când îți pui masca, iei cu tine acest sentiment, trăiești ceva deosebit. Din momentul în care în oglindă nu mai apare imaginea ta, de când ochii străini nu te mai pot ghici, de când nu nmai poți fi ținta interpretărilor, de atunci ești propria-ți interpretare, care însă și aceasta va rămâne necunoscută. Numai dacă nu îi vei da tu un sens. Și Veneția, veche și frumoasă, plină de istorie, este acum plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acasă. Am ajuns cu bine! Cum a fost zborul? — Timpul a fost favorabil, nu am avut probleme. —Trebuia să te sun eu, dar mi-ai luat-o înainte. Am vrut să-ți spun c-ai uitat ceva la mine. —Ce? — Ghici. Inima. —Du-te măi, glumețule. N-ai uitat-o la mine. Cine știe pe unde ai lăsat-o. — Hai, spune-mi, că mă faci curios. —Fotografiile de la Sinaia peste care ne-am uitat aici. — Ți le-am adus ție. —Le-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în brațe, răspunzându-i pe măsură. Fata mea dragă, ești imprevizibilă; de aceea te iubesc. Numai pentru asta? Pentru ceea ce ești tu. — Nu mă întrebi de ce-am venit? Nu! fiindcă știu. Ți-a fost dor de mine. —Încrezutule! Ai ghicit, dar nu mă mai săruta atât și nu mă mai ține în brațe că intră cineva și nu se face să ne vadă. Doar suntem logodnici. Oricum suntem într-o instituție. —Ai să mă omori cu regulile U.E. cu care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
brațe Matei și a dus-o în dormitor. Nu ți se pare că sunt mai grea? Nu, scumpo. Mi se pare că îmi ești din ce în ce mai dragă. Dacă îți spun ceva îți voi fi și mai dragă. —Ce să-mi spui? —Ghici? Că-mi dai tributul? Nu! — Dar eu tot îl iau, o sărută în timp ce ea râde. — Îmi oferi acel moment fermecător de dragoste, zâmbește cu subînțeles Matei. —Prostuțule, numai la asta te gândești. Ascultă, să-ți dau vestea cea mare. Vom
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bună măsură, căci Mihaela, abandonând dialogul, plecă de lângă dânsul adâncită în gânduri, dar cu fruntea puțin mai luminată parcă. Ei bine, de multe ori, atunci când te apuci să scrii ceva, orice ar fi acel ceva, cu greu poți intui sau ghici măcar momentul aproximativ, în care va fi să sfârșești lucrul acela. Tot astfel, într-o zi, Osvald se trezi pe neașteptate că tocmai scrisese și ultima frază a operei sale. Era, în sfârșit, gata! Se afla acum în culmea fericirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greu, căci sufletele nehotărâte și nestatornice sunt cele pentru care sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele ape tulburi din ea se vor limpezi. Iată dovada: Istorisiri nesănătoase fericirii 127 „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu greu putea ști exact și când anume. Acest lucru, trebuie musai menționat, se cauza în întregime faptului că femeia, de mai mulți ani de zile, era foarte bolnavă de inimă. Astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
notabil, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon; acesta din urmă e demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inducție: cu un simplu apel pe mobil, mecanicul sosește la fața locului, își suflecă mânecile și rezolvă rapid problema. Dacă i s-a înfundat chiuveta, nu cumpără, ca noi, prostimea, o sticlă cu gel de la magazinul din colț, ci, ați ghicit, îi telefonează instalatorului. Bineînțeles, serviciile sunt ireproșabile: vă spun din proprie experiență că din momentul în care ai raportat o defecțiune la conducta de gaz și până la venirea specialistului nu se scurg mai mult de cincisprezece minute. Desigur, dacă asistența
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
frumoase trei locuri din Japonia. Aceste regine topografice sunt: Miyajima, insula de lângă Hiroshima unde se găsește faimoasa poartă scufundată (tori) care marchează intrarea în altarul Itsukushima, Amanohashidate, un banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în șir, să-l poarte pe trupul ei, peste șolduri, la subsuoară. Minute în șir se scurg până când ea se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul pare suspendat aici, pe umbra fină sub care se ghicește rotunjimea sânului spre care se îndreaptă acum pensula. Mă întreb, cu stupoare, cine, la noi, ar considera dezvăluirea adânciturii dintre sâni sau plutirea fără sfârșit deasupra pufului de la subsuoară momente culminante ale unui show erotic. Cerințele bărbatului devin tot mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
picioarele, haideți, vă rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu e nimic periculos, va simți doar puțin rece, să se lase deci, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]