1,142 matches
-
să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a ales praful. Dacă-l întrebi pe Clovis, Kiril și Roman nici n-au existat. Mă roade o întrebare: cineva cu un picior în ghips poate fi considerat olog? — Mai curând șchiop. De ce? — Ghicitoarea mi-a spus c-o să-mi taie calea o oloagă la drum de seară și... Și aseară, o femeie cu un picior în ghips mi-a tăiat calea. Și... - Lionel ezită
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o întrebare: cineva cu un picior în ghips poate fi considerat olog? — Mai curând șchiop. De ce? — Ghicitoarea mi-a spus c-o să-mi taie calea o oloagă la drum de seară și... Și aseară, o femeie cu un picior în ghips mi-a tăiat calea. Și... - Lionel ezită îndelung - mi-a mai spus că până la urmă o să ți-o trag. Scuză-mă că te-am tutuit. — Nu e grav. Și eu voiam să-ți propun. Liliane vede privirea interogativă a lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se mai și înșală. — Pe ce te bazezi? — Pe faptul că nu mi-ai tras-o. — Nu încă, replică scurt Lionel. Liliane îl privește lung. Încearcă să facă și ea figura lui Sharon Stone din Basic Instinct. Nu reușește, din cauza ghipsului și a pantalonilor de pijama. Abandonează, mărginindu-se la un zâmbet deschis oricărei continuări. — Ți-a spus și cum o să mori? — Pe neașteptate, îi satisface Lionel curiozitatea. — Mare scofală, așa știu să ghicesc și eu. Zău, Lionel, aveam alte pretenții
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Loarei. Autobuzul are ușa din față deschisă, pe post de aer condiționat. Ceva îl face să urce. În autobuz, doi indivizi încearcă să joace cărți. Le e greu pentru că fiecare se poate folosi doar de mâna stângă, având dreapta în ghips. De la umăr în jos. Cei doi ciungi sunt Grișa și Vaniușka. Cu ei mai e un al treilea, șoferul, care ține de șase și chibițează. Mai mult chibițează pentru că este luat prin surprindere de intrarea intempestivă a lui Lionel. Șoferul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie de seară, cu trenă și cu spate gol. Poartă un pantof oranj, cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prejos: are pe ea o rochie de seară, cu trenă și cu spate gol. Poartă un pantof oranj, cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
își trimit copiii la culcare. În regia tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să se sune între ei, transmițându-și o parolă scurtă - Treci imediat pe Anjou Libre! -, după care închid repede, să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să se sune între ei, transmițându-și o parolă scurtă - Treci imediat pe Anjou Libre! -, după care închid repede, să nu piardă nimic din ce urmează. Gérard e ud. Liliane termină de tăiat ghipsul. Spre surprinderea lui Lionel, fata n-are nimic la genunchi. O privește interogativ. Ea îi explică: — Trebuia să fac ceva ca să mă bagi în seamă. Acum mai crezi că ghicitoarea a prevăzut c-o oloagă o să-ți taie calea la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ce mai contează o zi? Câteva telespectatoare din Nantes își șterg pe furiș o lacrimă, să nu fie văzute de soți. Printre ele, și soția generalului răspunzător de pacea socială din Angers. Liliane s-a îmbrăcat la loc, mai puțin ghipsul și pardesiul. — Dar e vorba de acea zi... spune trist Lionel. — Ziua ta de naștere, ai uitat? Mâine împlinești cincizeci și șase de ani. Dacă o să-i împlinesc... — Iar începi? Trebuie să plec, pierd trenul. Se sărută. Lung. Lung de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
harababură de nedescris, în care nu ai loc să arunci un ac. Lionel stinge lumina. Își face loc cu greu spre un pat despre care nu știe cum a ajuns acolo, lovindu-se de diverse obiecte din fier forjat și ghips, printre care o cămilă antică, adusă de Gamal, egipteanul. Se culcă. Adoarme. Se culcă și telespectatorii. Capitolul 7 în care e vorba despre o întâlnire cu Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fi multiplexuri, cine știe? La cât timp liber o să am, chiar că nu m-am înecat degeaba. Părerea lui Liliane Nu sunt frigidă. O spun cu toată răspunderea și, dacă nu se băga publicitate vineri, după ce mi-am dat jos ghipsul, sute de mii de telespectatori ar fi putut s-o constate în direct. O frigidă s-ar curenta auzind de Revoluția Franceză? Sau ar striga O, mon Dieu! la momentul potrivit? Asta ca să lămurim lucrurile de la bun început, pentru că autorul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tren potrivit evadării. Se cerea, însă, răbdare, curiozitate, modestie, professore. Modestia dialogului și a primejdiilor sale, professore. Nu te-ai fi plictisit în sincopele și capcanele sale. Ai fi aflat că începutul unei noi zile poate readuce același chip de ghips încrețit în fereastra zorilor: Orest Popescu. Fantoma care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana în care mișuni. Timpul macerează obsesiile, știi bine, professore. Până și tovarășul Orest Popescu obosește, sub atotputernicia timpului: pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venit din viitor, un flagel greu de eradicat influență, evident, și fragila specie umană, născându-se, astfel, spiritul de gaură. De unde până unde veni și moda curentelor în artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
al imaginației. Soarele Îi Încălzește plăcut trupul, Îi dă senzația unei băi calde. Ajunge În dreptul unei săli de expoziție. Privește prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În atitudini umane, sunt expuși laolaltă, cu o colonie de păsări din ghips. O intensă desfășurare de forme, părând desprinse dintr-un cretacic fabulos. Pe vitrină În stânga sus, este lipit un afiș modest, ce poartă un nume: Silvia Radu. Își amintește că a văzut cândva de mult, Într-o revista ,,Secolul 20,, ,niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Pe vitrină În stânga sus, este lipit un afiș modest, ce poartă un nume: Silvia Radu. Își amintește că a văzut cândva de mult, Într-o revista ,,Secolul 20,, ,niște imagini cu atelierul Silviei Radu și niște reproduceri cu Îngeri de ghips care l-au fascinat. Un lung text critic, semnat de Dan Hăulică, Însoțea imaginile. Își amintește perfect și așezarea În pagină a reproducerilor. I-au plăcut atât de mult, Încât, dacă ar fi avut bani, ar fi cumpărat un Înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În timp ce parcurgeam vestibulul, ea adăugă grijuliu: ― Vă rog, nu-l țineți mult, e tare bolnav, chiar azi a ieșit din spital. ― Știu, știu... Rivalul mă aștepta în dormitor, întins pe pat. Era palid, cu capul bandajat și mâna dreaptă în ghips. Paliditatea lui crescu dând cu ochii de mine. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunoștință, într-atît mi-l păstrase de proaspăt memoria în cele două sau trei clipe cât îl zărisem în holul hotelului Palace din Constanța. Acum aveam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tine și pe-ai tăi... Dar am avut cheltuieli cu tine. Poate tu nu-ți mai aduci aminte. A trecut ceva vreme de-atunci... Dar poate ți-amintești totuși când te-am dus la spital ca să-ți pună piciorul în ghips. Ți-aduci aminte, nu? Atunci, în ajun de Crăciun, după ce ai alunecat pe parchet la noi în casă. Știu că ai memorie bună. Nu se poate să fi uitat. Te-am dus la spital și numai taxiul m-a costat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la nimic, să mergem mai bine pe șantierul abandonat de lângă pădure, acolo unde e un șanț cu o conductă groasă de beton în el, dacă sărim în șanț, în mod sigur ne frângem glezna și până să putem umbla cu ghipsul trece o săptămână, eu i-am spus că o fractură e prea periculoasă, putem s-o pățim rău de tot, la care Szabi a început să râdă batjocoritor, spunând că sunt un laș, el a avut de două ori până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care Szabi a început să râdă batjocoritor, spunând că sunt un laș, el a avut de două ori până acum piciorul rupt, ba și capul spart o dată, și nu-i chiar așa de rău, nasol e doar atunci când se-ntărește ghipsul, pentru că e fierbinte și te arde, însă dup-aia poți să chiulești pe rupte și e haios să te scarpini cu o andrea pe sub ghips și, dacă plouă, nu trebuie să mergi la școală, iar de alergări la ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spart o dată, și nu-i chiar așa de rău, nasol e doar atunci când se-ntărește ghipsul, pentru că e fierbinte și te arde, însă dup-aia poți să chiulești pe rupte și e haios să te scarpini cu o andrea pe sub ghips și, dacă plouă, nu trebuie să mergi la școală, iar de alergări la ora de sport scapi o juma’ de an, pe motiv că n-ai voie să-ți forțezi piciorul, și dacă n-am curajul s-o fac, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Lorne, îmbrăcat cu un hanorac, o mardeală cum n-a mâncat el toată viața lui, deși își atacă partenerul de distribuție, care dormea, cu o cheie de mașină. Abjectele-i replici din final se fac auzite dintr-o mumie de ghips aflată în salonul de terapie intensivă. în ceea ce îl privește pe fiu, Doug - în ceea ce îl privește pe Spunk Davis - motivul pentru care se ține scai de heroina sindicatului e următorul: trebuie să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]