922 matches
-
și Canada de nord. Acest lucru ar sprijini mai multe teorii, precum că unele dintre popoarele aborigene din America de Nord au migrat din Siberia de azi și din alte regiuni ale Asiei, când cele două continente erau unite în timpul ultimei ere glaciare. Ket, sau mai exact Yeniseienele că un întreg, a fost legat într-o propunere pentru limbile Na-Dene din America de Nord. În trecut, au fost făcute încercări de a o relaționă la sino-tibetană, caucaziana din Nord și Burushaski .
Limbi paleosiberiene () [Corola-website/Science/327712_a_329041]
-
creat în anul 1959, urmând ca din 1992 acesta să fie inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosfera”. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (aflată în partea vestică a munților Karkonosze) cu stâncării, abrupturi calcaroase (vârfuri, ace), circuri glaciare, văi, cascade, doline, lacuri, păduri, pajiști montane; ce adăpostește o mare varietate de floră și faună. Flora parcului este alcătuită din specii arboricole de brad ("Abies"), molid ("Picea abies L."), pin ("Pinus") sau pin pitic și ierboase. La nivelul ierburilor
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
de brad ("Abies"), molid ("Picea abies L."), pin ("Pinus") sau pin pitic și ierboase. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante vasculare endematice, mușchi și licheni, printre care: saxifragă ("Saxifraga moschata"), clopoței ("Campanula bohemica"), dar și relicve glaciare alpine cu specii de rogoz ("Carex magellanica"), "Rubus chamemorus" sau "Pedicularis suedica". Fauna este reprezentată de:
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
(cunoscut și sub numele de Pasul Bâlea), este un tunel montan situat pe DN7C ("Transfăgărășan") la cota de maximă altitudine a acestuia. Unește rutier văile glaciare "Bâlea" - situată la nord și Capra (prin intermediul circului glaciar drenat de pârâul "Pisica") - situată la sud , asigurând la nivelul Munților Făgăraș trecerea între sudul Transilvaniei și nordul Munteniei. Tunelul - care se află la distanța 116 km și 300 m de la
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
(cunoscut și sub numele de Pasul Bâlea), este un tunel montan situat pe DN7C ("Transfăgărășan") la cota de maximă altitudine a acestuia. Unește rutier văile glaciare "Bâlea" - situată la nord și Capra (prin intermediul circului glaciar drenat de pârâul "Pisica") - situată la sud , asigurând la nivelul Munților Făgăraș trecerea între sudul Transilvaniei și nordul Munteniei. Tunelul - care se află la distanța 116 km și 300 m de la originea argeșeană a "DN7C", străbate creasta Făgărașului între vârfurile
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
de Ritalin reduce alergările lor la aproximativ nivelul șoarecilor de control. Faceți clic aici pentru un video cu șoareci care aleargă. Ghidrinii au atât specii marine cât și specii de apă dulce, speciile de apă dulce evoluând după ultima epocă glaciară. Speciile de apă dulce pot supraviețui la temperaturi mai coborâte. Oamenii de știință au testat dacă pot reproduce această evoluție prin a ține ghidrinii marini în apă dulce rece. Ghidrinilor marini le-au luat doar trei generații pentru a evolua
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
reînvie personajul anilor 1920 din filmele mute cu "Maciste" într-o nouă serie de filme color și cu sunet. Spre deosebire de alți protagoniști peplum ai filmelor italiene, Maciste a apărut în numeroase perioade de timp, unele scenarii având loc în Epoca Glaciară sau în Scoția secolului al XVI-lea. Despre Maciste nu s-a precizat niciodată care este originea sa sau care este sursa puterilor sale nemaipomenite. Cu toate acestea, în primul film din seria anilor 1960, se precizează despre un alt
Film peplum () [Corola-website/Science/330802_a_332131]
-
cu foioase. Se mai găsesc turbării asocitate vegetației forestiere, locuri unde apar plante rare specifice zonelor mlăștinoase. Dintre acestea, roua cerului ("Drosera rotundifolia") și curechii de munte ("Ligularia sibirica") - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 "Ciomad-Balvanyos", sunt relicte glaciare. Fauna zonei include și specii protejate cum ar fi: (ursul, râsul, lupul), dar și unele specii de lilieci și amfibieni. Aparține în principal bazinului pârâului "Turia" (), care prin "Șaua Sărată" () - prin care se face legătura "Muntelui Puturosu" cu "Munții Bodoc
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor. Flora ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Téthysien") și care, în decursul orogenezei Alpine care a colmatat parțial acest ocean, a fost fărâmițată în mai multe fragmente printre care acest arhipelag, Corsica, Sardinia, dar și Munții Maurilor ("Massif des Maures") și Estérel din Provența. În ultima perioadă glaciară, actualele insule erau doar niște dealuri deoarece nivelul Mediteranei era cu 180 m mai jos; la topire, acum 12.000 de ani, nivelul mării s-a urcat din nou și le-a înconjurat cu ape. Geologia, flora și fauna insulelor
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
poloneze. Numai menționând aceste cifre statistice și ne putem da seama de gruparea compactă și peisajul prin excelență lacustră al acestei regiuni. În ceea ce privește originea depresiunilor lacustre, aceasta este comună cu cea a tuturor lacurilor din câmpiile karelo-rusă și germano-poloneză, adică glaciară. Imensa calotă glaciară ce a acoperit aceste regiuni a lăsat, după retragerea și topirea ghețarilor, un relief morenic, cu multe neregularități în care s-a adunat apa. În urma analizelor, efectuate asupra depozitelor lacustre, s-a determinat vârsta acestor lacuri, aceasta
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
aceste cifre statistice și ne putem da seama de gruparea compactă și peisajul prin excelență lacustră al acestei regiuni. În ceea ce privește originea depresiunilor lacustre, aceasta este comună cu cea a tuturor lacurilor din câmpiile karelo-rusă și germano-poloneză, adică glaciară. Imensa calotă glaciară ce a acoperit aceste regiuni a lăsat, după retragerea și topirea ghețarilor, un relief morenic, cu multe neregularități în care s-a adunat apa. În urma analizelor, efectuate asupra depozitelor lacustre, s-a determinat vârsta acestor lacuri, aceasta estimându-se între
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
presiunii (cazul Calderei Yellowstone) și are loc erupția. Erupția unui supervulcan în cadrul unei poate fi deosebit de catastrofală și poate acoperi zone imense cu lavă și cenușă vulcanică, cauzând schimbări climatice de lungă durată (cum ar fi declanșarea unei scurte perioade glaciare sau o încălzire globală), care pot amenința numeroase specii cu dispariția. Pe Pământ există aproximativ 20 de supervulcani cunoscuți științei. Până acum, în medie, o erupție supervulcanică a avut loc odată la 100 de mii de ani.
Supervulcan () [Corola-website/Science/335483_a_336812]
-
zăpezilor veșnice se afla la o altitudine de 1300-1400 m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau o altitudine de 1000 m și o lungime de 6,5 km). Pe urmele fostei glaciațiuni au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
sa, Murania având cantități uriașe de radiu. Între timp în Murania, un grup de revoluționari complotează s-o răstoarne de la putere pe regina Tika . Locuitorii Muraniei sunt tribul pierdut de pe continentul Mu, care au coborât în subteran în timpul ultimei ere glaciare acum 100.000 de ani. În prezent aceștia trăiesc într-un fantastic oraș avansat aflat la cca. 25.000 de picioare sub pământ. Ei nu mai pot respira aerul de la nivelul solului și odată ieșiți la suprafață trebuie să poarte
The Phantom Empire () [Corola-website/Science/331248_a_332577]
-
se află în lunca Râului Negru, afluent al Oltului, de-a lungul căruiau s-au format dune de nisip, unele înalte de 6 m. În rezervație se găsesc lacuri și mlaștini eutrofe, populate de o serie de specii rare, relicte glaciare cum sunt mesteacănul pitic și angelica sălbatică, dar și prin speciile rare de ferigă, nuferi albi, laleaua pestriță, crinul broaștei, etc. precum și animale ca broasca albastră. Tot în rezervație există și o plantație de pin bancsian, o specie rară care
Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca () [Corola-website/Science/331405_a_332734]
-
publicată în 1936. Fiind interesat și de paleoclimatologie, Wladimir a publicat în 1924, în colaborare cu ginerele său Alfred Wegener, o lucrare intitulată "Die Klimate der Geologischen Vorzeit" (din ), care a contribuit la dezvoltarea teoriei lui Milutin Milancovici privind epocile glaciare. A mai scris "Termodinamica atmosferei" în 1911 și a fost coautorul primului atlas al norilor în 1890. Către sfârșitul vieții, Köppen a colaborat cu un alt climatolog german, Rudolf Geiger, la o lucrare în cinci volume intitulată "Handbuch der Klimatologie
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 20 ha. Rezervația este inclusă în situl de importanță comunitară - "Frumoasa" și reprezintă o arie naturală complexă aflată în nord-estul Vârfului Șureanu (2059 m), constituită dintr-un relief glaciar (căldări - depresiuni circulare aflate în regiunile înalte ale munților; custuri - contactul dintre două circuri glaciare alăturate); morene - depozite de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
este inclusă în situl de importanță comunitară - "Frumoasa" și reprezintă o arie naturală complexă aflată în nord-estul Vârfului Șureanu (2059 m), constituită dintr-un relief glaciar (căldări - depresiuni circulare aflate în regiunile înalte ale munților; custuri - contactul dintre două circuri glaciare alăturate); morene - depozite de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică Meridionalilor. Flora ariei protejate are în componență arbori și arbusti cu specii de
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
Șureanu (2059 m), constituită dintr-un relief glaciar (căldări - depresiuni circulare aflate în regiunile înalte ale munților; custuri - contactul dintre două circuri glaciare alăturate); morene - depozite de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică Meridionalilor. Flora ariei protejate are în componență arbori și arbusti cu specii de: zâmbru ("pinus cembra"), molid ("Picea Abies"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
sunt două lacuri glaciare învecinate situate în Parcul Național Retezat din Munții Retezat (Carpații Meridionali, România), în căldarea Vârfului Custura (2475 m). Tăul Mare al Custurii se află la altitudinea de 2226 m, are o suprafață de 2,78 hectare și o adâncime de
Tăurile Custurii () [Corola-website/Science/335824_a_337153]
-
roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în Munții Cindrel ("Ouăjoara - Foltea - Strâmba Mare, Șerbota - Gungurezu - Oașa Mare, Niculești - Bătrâna - Măgura Cisnădiei"); vârfuri (Cindrel 2
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în Munții Cindrel ("Ouăjoara - Foltea - Strâmba Mare, Șerbota - Gungurezu - Oașa Mare, Niculești - Bătrâna - Măgura Cisnădiei"); vârfuri (Cindrel 2.245 m, Șteflești 2.242 m), circuri glaciare, platouri ("Șerbota - Frumoasa - Cindrel"), depresiuni de netezire ("Garnovita, Borăscu") și văi. Clima grupări montane Șureanu-Parâng-Lotrului este una temperat-continentală, caracterizată prin valori medii anuale cuprinse între 3-4 °C în vârfurile cele mai înalte, pe culmi și creste; și 4-7 °C în
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
și bazinul superior al Lotrului. Pe suprafața teritorială a sitului se află trei lacuri de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic). Aria naturală „Frumoasa” a fost desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
poată fi folosit ca bază militară așa cum fusese Phobos. Între timp, biosfera marțiană suferă o serie de transformări: temperatura crește ajutată și de oglinzile orbitale, se construiește un nou lift spațial (cu ajutorului unui alt asteroid, numit "Noul Clarke"), calota glaciară se topește și se sapă găuri care să permită apariția vulcanilor. Romanul se încheie cu o calamitate care lovește Pământul. Nivelul apei crește extrem de mult, nu din cauza efectului de seră, ci în urma unei erupții în serie a vulcanilor aflați sub
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]