1,314 matches
-
Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 170). 853 Lucian Blaga, Noi, cântăreții leproși (Nous, leș chanteurs lépreux), apud Charles Carrière, " Le chanteur lépreux ", în Leș marches insoupçonnées, op. cît., p. 15. (Texte source : " Noi suntem numai purtători de cântec/sub glia neagră a tăriilor. " V. Lucian Blaga, Noi, cântăreții leproși, în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 117). 854 Mariana Sora, Cunoaștere poetica și mit în opera lui Lucian Blaga, Minerva, București, 1970, p. 60 : " Comme ils ne șont pas
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de alte populații, că s-a născut un legământ pentru viitor. Este semnificativ că numele cu adevărat național de "rumân" a avut un sens peiorativ, sub aspect social: este vorba despre rumânii din documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut dominatorilor învingători (slavi). Pe de altă parte, dacă cercetăm
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și energie existențială („Străbunii vin și ne ocupă gândul”). D. e un cântăreț al armoniei cosmice, pe care o preia de la spiritul locului. În al doilea volum, Pădurea românească (1976), strămoșii îi apar ca „un fel de pomi crescuți din glie”, codrul își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară din arbori” și sunt „ca niște frunze-ntrebătoare care pricep seninătatea morții”. Tema se contaminează totuși de clișeele epocii: exaltare găunoasă a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
La vatra soarelui (1982). La viziunea simplificatoare asupra vieții se adaugă simplismul expresiei. B. a practicat cu un anumit succes publicistica „la zi”, în paginile săptămânalului „Literatură și artă”. SCRIERI: Sub geana codrului, Chișinău, 1958; Dealul cornului, Chișinău, 1976; Aroma gliei, Chișinău, 1979; La vatra soarelui, Chișinău, 1982. I.C.
BLANOVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285760_a_287089]
-
dat-o, s-ar fi petrecut precum în vis. În fapt, ei ar fi fost pe atunci sub pământ, fiind acolo crescuți și plămădiți atât ei, cât și armele și restul echipamentului lor, atunci când au fost în întregime alcătuiți. Iar glia, fiindu-le mamă, i-a trimis sus la lumină. Iată de ce ei trebuie să privească și să apere țara unde se află, ca pe o mamă și o doică, dacă cineva ar încălca-o, iar la ceilalți cetățeni trebuie să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de ce ei trebuie să privească și să apere țara unde se află, ca pe o mamă și o doică, dacă cineva ar încălca-o, iar la ceilalți cetățeni trebuie să se gândească întocmai ca la frații lor și fii ai gliei. Nu fără temei te fereai mai demult să spui minciuna! Vezi bine. Totuși ascultă și restul mitului: „Voi toți cei din cetate - așa le vom spune, plăsmuindu-le un mit - sunteți frați, însă zeul care v-a plămădit a amestecat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să nu lucreze pământul în comun, un astfel de lucru fiind mai presus de puterile unor oameni născuți, crescuți și educați în felul celor de-acum; iar împărțirea să se facă cu gândul că cel care-și primește partea de glie trebuie să o considere ca fiind o proprietate comună a întregii cetăți și să o îngrijească, deoarece îi aparține patriei, mai mult decât o mamă își îngrijește copiii, fiind glia o zeiță stăpânitoare peste cei muritori, aceleași gânduri trebuind să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
facă cu gândul că cel care-și primește partea de glie trebuie să o considere ca fiind o proprietate comună a întregii cetăți și să o îngrijească, deoarece îi aparține patriei, mai mult decât o mamă își îngrijește copiii, fiind glia o zeiță stăpânitoare peste cei muritori, aceleași gânduri trebuind să le aibă și față de zeii locali și față de daimoni. Pentru ca aceste dispoziții să rămână pentru totdeauna neschimbate, trebuie respectate următoarele: numărul căminelor, așa cum a fost fixat, trebuie să rămână același
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pretinde ca, în numele distribuției puterii în cetatea lui, filosofii pot minți paznicii că aceștia din urmă s-ar fi născut din pământ, pentru ca ei să îl poată apăra mai bine, ascunzându-le acestora adevărații lor părinți: celebrul mit al fiilor gliei pare astfel o hiperbolă a exemplului restituirii armelor, în care asumarea conștiinței de sine a celuilalt înseamnă de această dată legitimarea morală a minciunii politice. Stăpânitor al adevărului, filosoful lui Platon propune o răsturnare de situație: dacă în analogia dintre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
scopul maximal de a crea un stat total la obiective specifice precum asigurarea tratamentelor preventive de bază, educația eugenică, consiliere maritală și sfaturi pentru creșterea copiilor În special pentru populația rurală: Baza statului etnic este fără Îndoială țărănimea, Înrădăcinată În glie... Prin ea neamul stăpânește În statornică așezare și muncă trudită, pământul și din interacțiunea fondului ei biologic și a mediului rezultă Înainte de toate destinul neamului 74. Afirmația de mai sus pune Încă o dată În evidență ambivalența sa față de noțiunea lamarckiană
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pref. Petre V. Haneș, București, 1926; Poezii, pref. L.T. Boga, Chișinău, 1937; Opere alese, Chișinău, 1954; Scrieri alese, îngr. și pref. I. Vartician și Efim Levit, Chișinău, 1966; Pagini alese, îngr. V. Nazar, pref. Andrei Hropotinschi, Chișinău, 1985; Pentru feciorii gliei, Chișinău, 1988; Scrieri, îngr. și introd. Ion Nuță, Iași, 1989; Limba noastră, Chișinău, 1989; Opere, I-II, îngr. Ion Nuță, Efim Levit și Sava Pânzaru, pref. Efim Levit și Sava Pânzaru, Chișinău, 1993; Limba noastră, Chișinău, 1997; În zarea anilor
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
ogni legitima di lui contingenza. Anzi, per prova di cio, viene pregata l’innata generosita di Vostra C-ne di volerlo, in consideratione di me, grazioso col valoroso e benigno di Lei Patrocinio in ogni altra sua necessita, ed io glie ne restero personalmente obligato. E per fine unitamente coll’Ambasciadrice mia Consorte esibendo alla Celsissima Prencipessa nostre le piu distinte et amichevolissime salutationi et ad ambedue loro Celsitudini, et a tutta la nobilissima loro famiglia, di tutto cuore augurando ogni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
expresiei un prim termen-pivot, semnificativ atât din punct de vedere tipologic, cât și din perspectiva arhitecturii structurilor lirice. Satul „de sub munte” e înconjurat de livezi și grădini, de poiene cu otavă, de lanuri, holde și miriști. Matricea lui este „milostiva glie”, din care cresc „spicele grele”, „spicele de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al tradiției
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
cum sunt cuvintele gâtuite de emoție. Mișcarea aceasta sacadată, pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de glie, de trecut, de libertate, dar și ura contra opresorului. „Sunt rodul dragostei și-al urii” - spune poetul, întorcându-se la sursa reacțiilor care, fără să excludă sentimentul de jale, îl depășesc cel puțin printr-o nuanță. Plânsul se împletește cu
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
vii, Luna în crivăț, imaginea copilăriei furate etc. Cea mai reușită nuvelă este Ploaie curată, având ca motiv central dragostea; izbutită este și Lacătul apei, un „scurt roman”, unde personajul principal, Petre Găitan, un om dârz, puternic, dependent iremediabil de glia sa, pare un amestec de Ion și Ilie Moromete. Povestirile refac un peisaj familiar, idilic, pitoresc, dar uneori violent, dur, și conturează psihologii aparte, vizibilă fiind predispoziția autorului spre istorioare cu tâlc. Moarte măruntă (1997) este romanul dorului de casă
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o aură mitică. E o condiție asumată
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
vostru Vă vorbește? Inima vă tresare Când bătrîna-mi voce rostește rugăciuni? Ascultați-mi atunci inima Ce plînge, țipă, se căiește Și vă cheamă Omenește DACĂ NU PLECAM Dacă nu plecam Și răm âneam... Oare nu regretam? Visul lasă urme În glia natală Și alte urme se înfig În pămîntul care-l calci. Dar și-n suflet Se plimbă urme De-a valma Rătăcind printre Amintiri țesute Din nori arămii ÎNECAT ÎN SINGURĂTATE-MI Știu, totul s-a prăpădit În juru-mi Și
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
Bălți. În 2000 obține titlul de doctor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. A lucrat mai întâi la o gazetă raională din Cahul; în 1985 și 1986 e lector universitar la Bălți, apoi devine redactor-șef adjunct al cotidianului „Glia drochiană” (1986-1993) și, prin cumul, continuă activitatea universitară, fiind și profesor de liceu. Titular al Catedrei de limba și literatura română la Facultatea de Filologie a Universității din Bălți, șapte ani mai târziu e numit șef al Catedrei de literatura
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
de categoria vaselor antropomorfe. Ca modalități de reprezentare a divinității feminine, vasele antropomorfe jucau un rol considerabil în cadrul ceremoniilor de cult care vizau viața întregii comunități, fiind legate de muncile agricole și de regenerarea naturii. Solidaritatea mistică dintre femeie și glie, care constituia una dintre trăsăturile de bază ale societăților agricole, s-a manifestat la nivel artistic printr-o serie de reprezentări plastice (cu conotații religioase) ce surprind Marea Zeiță Mamă în varii ipostaze. Imaginea orantei, așa cum apare pe fragmentul de
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
azi după dreptate”. Lirica de senectute a lui S. se menține în același univers rustic, iar expresia încărcăturii procurate de priveliștile câmpului și ale pădurii, de nori și de vânt, de apă, de cai, urși, vulpi, căprioare, păsări, de roadele gliei (grâul copt, poamele) nu e mai puțin exultantă decât în Poeme simple: „S-au copt strugurii. S-au copt viile./ Soare de toamnă. Culegem viile./ Lăsați copiii să vină la mine/ Cu sutele și cu miile,/ Să plece toți cu
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această rodnică glie din care s-a zămislit întreaga civilizație euroatlantică. Probabil că au existat două cauze. Prima a fost raționalismul funciar al vechilor eleni, repudiat de gândirea postmodernă. Apoi, aspirația acestora către erudiție, care, odată cu multiplicarea explozivă a cunoașterii în secolul XX
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Biblice (1932), include versuri în linie tradițională, structurate în patru cicluri. Primul, cu titlu omonim, e alcătuit din meditații despre soarta omului, pendulând între căutare și tăgadă în confruntarea cu divinul, Ai mei e compus din portrete de oameni ai gliei, Lucrătorii realizează o viziune de infern a Reșiței, iar ultimul ciclu, Natură, stă sub semnul optimismului, al solarității care alternează cu melancolia nopții. Preocupat de valorile folclorului bănățean, M.-L. alcătuiește lucrarea Considerații asupra artei țărănești din Banat (1936), o
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
prea bine niciodată”, spune o voce. „Nici astăzi”, adaugă o alta, „nu mai e mult până departe”. Probabil că darul popoarelor cufundate în monologul fricii e acela de a-și alunga urâtul prin „țâpurituri”. Când sărăcia lucie te leagă de glie, pofta de a uita rămâne singurul portativ al vieții. Lăutarii din vechii București știau să evoce cu prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce contează?”. Intuiția deșertăciunii și dezvelirea aparențelor lasă loc pentru o exclamație solomonică: „Vreme este să plângi, vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoriei socialiste nu cunoștea însă pierderi la frecare. Cât privește geografia, totul era „falnic”, „măreț”, „viteaz”. Pruncii câmpiei aveau vise de petroliști sau tractoriști („să facem din tunuri tractoare”). Erau două meserii pentru care trebuia să fii un iubitor de glie (un cuvânt rusesc - glej - de altfel) și un vrednic dușman de clasă al boierilor (întotdeauna mai răi decât, pentru turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]