888 matches
-
1997; Visul lupului de stepă, Cluj-Napoca, 1999; De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul în literatură, Cluj-Napoca, 2001; Experiența externă, Iași, 2001; Opoziții constructive, Cluj-Napoca, 2002; Matei Călinescu, Brașov, 2003; Cercul de grație, Pitești, 2003; Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Cluj-Napoca, 2003. Ediții, antologii: Constantin Fântâneru, Interior, pref. edit., Cluj-Napoca, 1981; Racz Gyözö, Rațiune și frumos, București, 1984; Experiența externă, Iași, 2001. Repere bibliografice: Tania Radu, Un critic cu blazon, LAI, 1995, 27; Ioana Pârvulescu, Grădinile suspendate ale literaturii, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de tonica și relativizanta înțelepciune orientală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de tonica și relativizanta înțelepciune orientală, flirtînd cu tema jocului divin al creației, a lumii himerice, a incongruității nașterii, împiedicîndu-se însă mereu de problematica nașterii și suferinței, pe care gîndirea hindusă o leagă exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
terminologia folosită de Cassian, privitor la aceleași idei, apare cu aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence of Stoic or Gnostic or Platonist” (,,Echivalențele lor latine erau departe de reminiscențele stoicilor, gnosticilor sau platonicilor”). Cassian a adoptat sistemul evagrian, divizând însă existența umană în două părți și a utilizat două căi: calea virtuții pentru viața practică și calea contemplației pentru viața
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence of Stoic or Gnostic or Platonist” (,,Echivalențele lor latine erau departe de reminiscențele stoicilor, gnosticilor sau platonicilor”). Cassian a adoptat sistemul evagrian, divizând însă existența umană în două părți și a utilizat două căi: calea virtuții pentru viața practică și calea contemplației pentru viața teoretică (contemplativă). Această diviziune este mai mult implicită decât explicită în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
era dionisiană se întrebuințează așa-numita cronologie scurtă a vieții lui Iisus Hristos, care se pare că ar fi descrisă în Evangheliile sinoptice. El ar fi murit în anul 31 al erei noastre (d.H.), ipoteză pe care au îmbrățișat-o gnosticii, Ipolit Romanul și alții. Cercetările din zilele noastre au ajuns la concluzia că Paștele din Evanghelia lui Ioan (VI, 4) este o sărbătoare de la începutul celui de-al treilea an al activității mesianice. Astfel, ipoteza că aceasta s-a redus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
grecești, a fost aproape de a sugera c] sexul este un r]u în sine. Pe m]sur] ce Biserică dorea s] realizeze convertiri în rândul neamurilor, moștenirea să ebraic] tindea s] se micșoreze, în timp ce influențele grecești creșteau. Odat] cu apariția gnosticilor, virginitatea a devenit o virtute important] și c]s]toria un ajutor pentru sl]biciunea spiritual]. Dup] ce a renunțat la trecutul s]u colorat, Sfanțul Augustin, în ale sale Despre sfântă virginitate și Despre c]s]torie și concupiscent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de ploaie (Înț. Sir. 1, 2). 31 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Dacă Dumnezeu n-ar avea un Fiu atotputernic ca și El, nu ar putea dovedi că e Dumnezeu adevărat, un Dumnezeu Care poate naște pe cineva la nivelul Lui. Dumnezeul gnosticilor, care nu poate naște decât eoni, sau zei inferiori, nu este un Dumnezeu atotputernic. Un tată omenesc care n-ar putea naște decât existențe inferioare ar fi un tată care decade prin actul nașterii. (n. s. 1473, p. 777) 34
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vine, înaintează imperios spre privitor, ne invadează ochii cu o strălucire atît de apropiată încît aproape că pășim în ea. Istoria, socialul, viața terestră apar doar ca un scurt moment legitim, desigur, dar aproape depășit al mișcării verticale. în cazul gnosticilor din Antichitatea tîrzie, elanul către absolut este atît de teribil încît capătul de jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizație. Atunci distanța verticală își inversează întrucîtva vectorul dominant
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dualist paradoxală, care accentuează, cîteodată pînă la exasperare, separarea și opoziția contrariilor pentru a înainta spre Inaccesibil e la ea acasă în demersurile, mistice ori contemplative, ale unei metafizici vii. Simone Pétrement a arătat că acest tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o fastuoasă creativitate în Antichitatea tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
locuri din Marea Britanie, America de Nord sau în alte părți, dacă această cale ar face parte dintr-un pachet „conservator” care ar susține status quo-ul în politică sau teologie. Cu siguranță, nu aceasta era situația în iudaism sau în creștinismul de la început. Gnosticii au fost cei care au tradus limbajul învierii într-o spiritualitate privată și o cosmologie dualistă și de aceea au scăpat de persecuții; în schimb, creștinii au fost persecutați mereu. Învierea înseamnă a da mărturie în public despre Isus, ceea ce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o credință nouă, ci și ca o ștergere a acelor identități culturale care Își găseau exprimarea și unul dintre cele mai solide fundamente În acea panoramă. În această lumină sunt de Înțeles criticile lui Plotin aduse dualismului cosmic al creștinilor gnostici care frecventau și școala sa de la Roma (Enneade, II, 9), Întrucât era considerată ca blasfematoare pentru noțiunea greacă, În general, și platonică, În special, a bunătății substanțiale a cosmosului, kosmos, lume ordonată, semn al divinei providențe și imagine sensibilă ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conviețuiseră sau, În orice caz, fuseseră prezente marile religii ale epocii - iudaismul, creștinismul, maniheismul, budismul (acesta din urmă În regiunile orientale, dintre care o parte erau sub stăpânirea Kush³nilor) - pe lângă numeroase alte credințe și secte religioase, mai ales cu caracter gnostic. Exigențele politice ale noii dinastii, În căutarea unei legitimități, au favorizat clerul magilor, chiar și În timpul domniei unui suveran tolerant ca Ș³buhr I (240-272 d.Hr.), care avea o oarecare simpatie pentru Mani și doctrina sa. Dacă se ia În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]