20,979 matches
-
evenimente care întîrzie să apară. În fond ea ocupă spațiul și timpul ei, iar faptul de a fi percepută altfel, la un alt mod de consistență, nu-i răpește gradul de realitate pe care desigur îl are... Pentru că, e clar "golul" nu există. Este un cuvînt impropriu, el nu exprimă nimic. Două alte cuvinte exprimă tot - prezență și absență. Primul este evident prin sine însuși. Al doilea confirmă existența primului și constată dispariția lui. Realitatea acestor reprezentări este de natura fluxului
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
și consistența lor poate varia. Și cei absenți pot deveni prezenți, în alt fel sau chiar în felul lor propriu, nu se știe. Totul este posibil. Am învățat să cred în forța lumii, o forță de necuprins. Ea singură este? - golul nu există. Ipotezele Eul bănuitor privește lumea exterioară - diferită, misterioasă pe care ar dori s-o cunoască pentru a o putea anexa... Dar ea, lumea se mișcă prea repede, mărimea ei indefinită respinge orice mișcare de cuprindere. Ipotezele încearcă să
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
foarte încîntat de sine. Și totuși e nesigur de scaunul pe care șade, face legi peste legi, își înmulțește paznicii, constrînge, înăbușe, țipă, combate fantome, exaltă virtuți de carton, vrea să fie adulat - dar toate strădaniile sale se pierd în gol, pentru că adevărul e în altă parte, în adînc, într-o realitate dramatică, amară, ce nu se lasă răstălmăcită". Ori această patetică dezicere de sistemul concentraționar, în tonuri drastice, echivalînd cu o incontestabilă concluzie: "Aș vrea să pot ieși măcar un
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
și autorul unui editorial cam avîntat în romantismul său desuet și în revolta ridicolă împotriva invenției "americane" a copy-right-ului. Cel puțin în România nu cred că e cazul să ne revoltăm, nici chiar retoric, împotriva a ceva ce vrea din goluri a se naște.) Textele, traduse cu precădere în engleză, sînt alternate cu eseuri despre poezie, destul de inegale valoric. În ansamblu revista pare oarecum neorganizată, unele texte apar în versiuni bilingve, altele doar în română sau doar în traducere, unii poeți
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
este cu totul altceva și decît critica de întîmpinare și decît epica sistematizată pe diverse teme artistice, după cum lipsesc cu desăvîrșire instituția impresariatului și structurile de promoționare a produsului artistic. Pînă acum un an lipseau pînă și revistele de artă, gol umplut parțial în acest moment, umplut însă într-o formulă autistă, în care, cu puține excepții, se promovează mai curînd vanități editoriale decît semnalele fenomenului însuși. Cîțiva pași hotărîtori în ceea ce privește eliberarea artistului din captivitatea unei relații stereotipe s-au făcut
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
cu sinuciderea, împreună, în 1811, a lui Kleist și a Henriettei Vogel. În epocă, Goethe este acuzat ca fiind autorul moral al acestei epidemii în calitate de apologet al sinuciderii în cartea sa. Al doilea caz este cel al lui Ulise, naufragiat gol pe țărmul Insulei Feacilor, cules de acolo de prințesa Nausica, adus la curte și înveșmântat de regele Alcinous, care dă o petrecere în cinstea lui, deși Ulise nu-și dăduse în vileag numele. La acea petrecere este adus și un
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
nu sînt iepuri ori porumbei scoși din mînecă, ci realități de care nu putem a nu ține seama decît dacă intrăm sub incidența mistificării. Există și un fals al omisiunii la care Virgil Ierunca nu s-a făcut părtaș niciodată. Golul nu poate fi numit plin, nu ne putem preface că nu-l vedem, întrucît există riscul de-a cădea noi înșine întrînsul. Golul constituie o trapă la fel de periculoasă pentru cel ce l-a iscat ca și pentru cel ce refuză
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
mistificării. Există și un fals al omisiunii la care Virgil Ierunca nu s-a făcut părtaș niciodată. Golul nu poate fi numit plin, nu ne putem preface că nu-l vedem, întrucît există riscul de-a cădea noi înșine întrînsul. Golul constituie o trapă la fel de periculoasă pentru cel ce l-a iscat ca și pentru cel ce refuză a-l recunoaște. Putem oare adresa exclusiv laude creatorilor de gol ideologic, indiferent de statura intelectuală a acestora? Virgil Ierunca socotește pe bună
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
nu-l vedem, întrucît există riscul de-a cădea noi înșine întrînsul. Golul constituie o trapă la fel de periculoasă pentru cel ce l-a iscat ca și pentru cel ce refuză a-l recunoaște. Putem oare adresa exclusiv laude creatorilor de gol ideologic, indiferent de statura intelectuală a acestora? Virgil Ierunca socotește pe bună dreptate că nu, scriind astfel despre, de pildă, Tudor Vianu: "să vedem dacă este spre onoarea lui Tudor Vianu ca, prezentînd străinilor literatura română să fie izgonite din
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
-l acuze că uită pe Mircea Eliade: unde sînt însă Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui tendenționism, oricare ar fi el. Există de-o parte servituțile spiritului critic înjugat la felurite forme de constrîngere
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
îndelungate autoexplorări pânditoare. Iar ca salvare, alta decât sinuciderea nu găsește. Pentru a o pune în act îi trebuiesc însă forțe, măcar atâtea câte să-i poată înlesni urcarea pe acoperișul înaltei clădiri de unde-și propusese să se azvârle în gol. După două ratări ale încercării de suicid renunță "încovoiat de rușine". Dinăuntru îi vine răul sau din afară? - iată o problemă care îl frământă pe eroul traumatizat sufletește al lui Virgil Duda, "veșnicul invalid psihic", în cuprinsul lungii sale mărturisiri
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
sînt maxime căutate așa cum vor să pară, ci pur și simplu înțepeniri ale unei mașini de rimat suprasolicitate. Un poem care începe blagian ("Atîta liniște...") se termină cumva antonpannesc, numai că oricît am căuta miezul munteanului, nuca va suna a gol în urma coliziunii cu un perete mult prea răbdător: Pentru noi îmbrățișarea/ era o lume/ și nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
probează tocmai în singurătate, cînd știe că nu e văzut de nimeni, și nu în societate unde se autocenzurează. Intervine însă dublul aspect al lui nimeni: profan și sacru. Din punct de vedere profan nimeni este chiar nimeni, adică pustiul, golul. Din punct de vedere sacru, însă, acest nimeni poate fi chiar Haina lui Dumnezeu". Înțelegem un atare punct de vedere, însă nu putem a nu observa că interiorizarea pe care o reprezintă actul scriptic nu intră în conflict cu spiritualitatea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a aluneca în neantul afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi oare intuit și în lumea ireductibilă a artei? În acel joc spiritual al luminilor și tenebrelor, al plinurilor și golurilor, al abisurilor și înălțimilor pe care îl conțin plăsmuirile spiritului uman? Deoarece ne-ar fi greu a recunoaște exclusiv un Dumnezeu ecleziastic, cînd misterul caracteristic al artei îl oglindește de asemenea, transfigurîndu-ne precum o spovedanie și o revelație. Între increat
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumii vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumii vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
într-o casă. Tocitoarea, cada de lemn pentru pus prunele la fermentație. El s-a ascuns în tocitoare. Nevastă-sa i-a spus că dacă vine "iechipa aia" să-i bată. Că să nu tușească acolo, să se dea de gol, ca prostu'. Să tacă acolo și să aștepte. Pînă îi vine lui bine, poate mai pleacă dîn ei dracului! Echipa (de control?) a intrat în curte și, ca să nu treacă prin noroi, a luat-o pe lîngă șopron unde se
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
trec prin dreptul bisericilor, cad în genunchi. Și, într-adevăr, doar o minune ar mai putea interveni pentru ei! Nemulțumite de nivelul încasărilor, principalele regii - telefoane, electricitate - pretind măriri de tarife, pe măsura sporirii valorii dolarului și a unui dezastruos gol în casieriile lor, pricinuit de neplăți - din partea unor foarte însemnați clienți care și ei au de încasat sume incomensurabile de la furnizori. Neplătind nici unii nici alții, se echilibrează. Însă nemulțumirea persistă. Nemulțumită de indiscrețiile organelor de anchetă care nu țin seama
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
suavi, regimul a interzis suplimentul ce-o "luase razna", sub motivațiile doctrinare prezentate în Scînteia, în numele principiilor "artei" admise de comunism, neapărat "antiformalistă", promovînd un cît mai bogat "conținut de idei", negreșit "revoluționare": În dosul vorbelor descoperi însă un înspăimîntător gol ideatic. Din păcate, exemplele citate nu sînt singulare nici în "Ramuri" și nici în alte publicații literare. Ele relevă (cînd nu sînt simple forme de manifestare ale imposturii) interesul aproape exclusiv al autorilor pentru imaginea stridentă, chestiunea conținutului propriu-zis fiind
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
de tot (sub o formă sau alta, ele au supraviețuit pînă la sfîrșitul cîrmuirii comuniste), autorul volumului Geraldine își etala voluptatea asociațiilor libere, în transparența cărora se putea citi idealul libertății ca atare. Cei ce-l acuzau de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară că nu-și dau seama de congruența imaginii cu "ideea", de substanțializarea spontană a scriiturii, al cărei "conținut" devine libertatea însăși de-a o elabora. Rezultatul libertății asumate e tocmai acest
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
una à rebours, o îngînă pe cea primordială: "sînt arborele pe care-l udă și-l ascund/ sub haina lor în care se strecoară vînători/ răufăcătorii disperării/ farmecul lor Fii liniștită nu este farmecul tău/ alunecînd prin tăieturile grozave/ prin golurile de aer mulțumite ca gurile canalelor de aur/ capetele mele/ de diavol de ocnaș de ucigaș de fiu rătăcitor/ mă părăsesc/ și ierburile de pe pămînt ascund feline fără cap/ și revoluții tunse bănci distruse/ avioane libelule dulci pentru o seară
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Adevărul în Belgia și n-a apucat să citească editorialul lui Cristian Tudor Popescu, fie pentru că și-a permis să nu țină cont de această cerere, Hagi a jucat în meciul cu italienii. Ar fi putut chiar să dea două goluri. O dată l-a refuzat bara, a doua oară portarul norocos al italienilor. Dar pentru dl Popescu e de neînțeles cum și-a permis Hagi să ignore "semnalul, scris cu bună credință, pe care i l-a trimis primul ziar al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
mulți se străduiesc să le aducă la numitorul comun al realităților "inteligibile". Sentimentele sunt astfel catalogate și explicate prin cauze întîmplătoare sau bine determinate. Toate aceste explicații rămîn exterioare unei realități care se refuză unei cercetări de felul ăsta. Un gol liniștit Iată deci o ipostază curioasă, de fapt imposibilă și insuportabilă, - mișcare intensă, dorință de a te mișca, voința mișcării și apoi cînd uiți pentru o clipă tocmai ce-ai dorit cu nesaț și "gîndești" adică fugi din clipa prezentă
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]